Ioana CONDURARU: La mulți ani, oameni dăruitor de frumos!

La mulți ani,
oameni dăruitor de frumos!

 

                                                         (Cu recunoștință pentru cei ce dăruiesc
                                                                fărâmă din suflet prin scrieri și dăruire).

 

 

O perlă
pe blazon de cuvinte
tu, care hrănești frumusețea
prin psaltirii sfinte.
Tu care din eternul înțelepciunii,
ți-ai făcut scară din șoapte idilice
punând pată de culoare pe lumea confuză,
un crin la poarta mocirlită a sărăciei,
dăruind minunată muză.
Te-ai născut din astrul enigmatic
luminând într-o lume de intregi,
ridicând pe cerul vieții frumusețea inocenței,
aprinsă în candeli de dor
iar transfuzia iubirii,
ai realizat prin zâmbet de floare
și fluturi ce roiesc prin gânduri,
contopind universul in visuri stelare.
Așa ai devenit perla vieții,
ai devenit cânt inseparabil
pentru sufletul îndrăgostit
alungând ceața,
mergând pe calea nemărginirii
pentru adevărul incontestabil.
Cum ar fi existat viața fără scriitor,
fără poet,
fără oameni care scriu stelelor
iubirea nesfârșită!
Fără muza care îneacă amarul
în elocența gândurilor minunate.
Cum ar înmuguri amorul
pe crengile sufletului în nopți fermecate!
O perlă, un mărgean
la margine de rânduri,
presărate ades într-un roman.

———————————-

Ioana CONDURARU

3 martie 2019

 

Nicolae BĂLȚESCU: Imn Poeziei!

Imn Poeziei!

 

Poezie! Eşti veşnic conflict
Între suflet şi trupul de lut…
Eşti Scara spre Cerul
Albastru, înstelat,
Inversiuni de cascade,
În slove, în cantate
Ridicate spre Înalt,
Înspre Lumină.
Eşti avântul curat
Al Iubirii în Etern Absolut,
Spre Culmi, armonii, libertate.

Poezie! Eşti suflul
Uranian şi ecoul Lirei,
Crez verbal al Frumuseţii,
Al Nostalgiei, al Suferinţei
Şi al Alinării
În vers Vulcanic
Şi în vers Zidit
Pe unduiri, vibraţii,
Tresăriri senine,
Efervescente,
În sunete de bronz monolit,
Curate, cristaline,
Curgeri de cuvinte
În şuvoaie şi torente,
Când zbuciumate
Şi când lente.

Poezie, ritm al adevărului,
Iubirii şi dreptăţii în cuvinte,
Predecesoare a simţirii
Şi mladă a desăvârşirii!
Poezie, eşti prima dimineaţă
A lumii şi a omenirii,
Eşti grai de suflet,
Muzică sublimă
În veşnicul veşmânt
Al purităţii din Olimp,
Calea în transcendent,
Culoarea exprimării
Ce-i dincolo de spaţiu
Şi de timp.

 

Vă felicit cu această Zi Frumoasă, dragi prieteni, cei care cu dragoste Către Cuvânt și prin Cuvânt spun și promovează Adevărul, și cărora Graiul Sufletului le este Poezia! Vă doresc tuturor să acceptați Primăvara și să purtați pururi în suflet!

———————————-

Nicolae BĂLȚESCU

Chișinău

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu: Vino, primăvară!

Vino, primăvară!

 

Dimineața cade
în ceașca de cafea
gândul hoinărește
floare de zorea,

iarba își arată
mugurii de ied
prin grădini de zarzăr
zorile se pierd.

Vino, primăvară,
poarta-i descuiată
doar la casa albă
lacătul se-arată.

Trece Anotimpul
suspinând prin mine
azi în gara veche
trenul nu mai vine,

nu mai iese mama
tata-i prin grădini
îi aud oftatul
printre mărăcini.

Vino, primăvară,
porta-i descuiată
se pierd pe potecă
pașii mei de fată.

                                                   Dunia Palangeanu/Giurgiu

 

ADIO, IARNĂ !

 

Te las cu bine , Iarnă minunată ,
Mi-ai dat pe îndelete ce-am dorit ,
Înfășurat în mantia-ți bogată ,
Eu m-am simțit prin tine împlinit.

Cu lupii tăi eu am plecat la stână ,
Ne-am înfruptat din sutele de oi ,
Până ce ziua noaptea o îngână
Și sună blând păstorul din cimpoi.

Am mers pe lacuri albe , ferecate ,
Ne-am petrecut cu pașii înghețați ,
Pe aburul dihaniilor din sate ,
Noi ne-am întors de chicuri presărați.

Când viforul s-a întețit sălbatic
Și vinul fiert prelins-a pe gâtlej ,
Încoresetați de gustul lui tomnatic
Ne-am amintit de strugurii din vrej.

Tu lași acum în locul tău o alta,
Pe care nu știu de o voi iubi…
Ca sculptorul ce își aruncă dalta
Când Galateea, în fine, se ivii….

                                                       Cosmin – Ștefan Georgescu/Paris

—————————————————–

Dunia Palangeanu&Cosmin Ștefan Georgescu

Giurgiu – Paris

3 februarie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: La mulți ani confrați de condei !

La mulți ani confrați de condei !

 

Dragi poeți, de pe Pământ ori nori
Vă scriu la toți, astăzi la post-restant
În timpul nostru , timp halucinant
Adună-ți scrisul, prin cuvinte…dori…

Degeaba scrii pe dune în dşsert
Ori peste Soare, peste răsărit
Cuvântul tău, e lamă de cuțit
Nu-l ascuți, că doar aşa te iert….

Vezi, dalta ta, te-nscrie printre arte
Cu vârful penei daltă din granit
Sculptează-zi numele de stea,pe Infinit,
Și poart-o-n sân, ca alții pașapoarte!

Cu jepul rupt, și fără bani
E ziuă ta şi: ,, La mulți ani! ”

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

3 Martie 2019

Olga VĂDUVA (Grigorov): Seva cuvântului

SEVA CUVÂNTULUI

 

Condeiul, încărcat de gânduri,
zace în mâna mea , tăcut.
Cerul, revarsă curcubeul dimineții
peste orizontul senin,
ochii culeg cioburi de lacrimi
așteptând o scânteie vie.
Încerc să-mi limpezesc vălmășagul de gânduri
împletite în firul memoriei,
arunc doar o privire în hăul fântânii,
dăltuită în granitul sufletului stingher,
întrezăresc izvorul nesecat al slovelor…lăcrimând.
Picături de adâncă smerenie și credință,
se strâng în călimara tainelor…
Un înger fără nume
mă rotește
prin spirala infinită a iubirii,
simt o tresărire în adâncul inimii…
E seva cuvântului!

———————————–

Olga VĂDUVA (Grigorov)

3 martie 2019

Vasilica GRIGORAȘ: Pictând cu alb pe alb

Pictând cu alb pe alb

 

scufundată

într-un vis aievea

mă las purtată

de-o mică furtună

 

patinez pe apele împietrite

ale unui îngheţ timpuriu

pozez unui portretist

meticulos

dar cu capul în nori

apoi înaintez uşor

şi păşesc prin albul aşezat

din care zvâcneşte

cuvântul fierbinte

de fraze născător

 

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Pictând cu alb pe alb”

Camelia CRISTEA: Doar poeții

Doar Poeții

 

Ard Poeții pe un rug ce doar Dumnezeu îl știe

Și împart cu vrerea Lui lacrimile pe hârtie…

Îngerii șoptesc Cuvinte ce au fost muiate-n har,

Ei le îmbracă-n poezie și dau slavă pentru dar!

 

Doar Poeții văd adâncul mărilor, dar și durerea,

Frumusețea se înclină e știut că asta-i vrerea.

Ceru-și varsă călimara pe un petec de hârtie,

Crizantemele și macii înfloresc în poezie!

 

Continue reading „Camelia CRISTEA: Doar poeții”