George ROCA: Eminescu (poem bilingv)

 

EMINESCU

(Translated by Daniel Ionita)

 

One morning

God woke up in a good mood and full of joy!

He locked up the wind and tempest in the pantry,

Chased away the clouds

Switched the power off for the lightning

He stopped the eartquackes

And extinguished the fires fom under volcanoes!

 

That day

Was not a day to make impostors

False prophets

Mercenaries

Terrorists

Executioners…

 

That day

God needed peace and quiet

The time came to impart

Trades to the Romanians!

 

So, he made Brancuși a stone-mason

Năstase  – a tennis player

Vlaicu – a flyer

Grigorescu – a painter

Enescu – muician

Hagi – a footbal-player.

 

He did not forget about Mrs. Alsan

Or about Miss.Comaneci…

He did not forget about anybody!

He worked to the end of the day

To make averybody happy!

 

Towards the evening,

In the glimering light of the sters

In order to declare his work finished

He created the poet,

He made Eminescu!

 

 

EMINESCU

 

Într-o dimineaţă,

Dumnezeu s-a sculat vesel şi binedispus!

A închis vântul și stihiile în cămară,

a alungat norii,

a scos din priză fulgerele,

a oprit cutremurele şi valurile

şi a stins focul sub cazanele vulcanilor!

 

În ziua aceea

nu se făceau impostori,

nici falși profeți,

nici mercenari…

nici terorişti,

nici călăi…

 

În ziua aceea

Dumnezeu avea nevoie

De linişte şi pace!

Venise vremea să împartă

meseriile la români!

 

Continue reading „George ROCA: Eminescu (poem bilingv)”

Claribel Alegría: Îmi place să dezmierd frunzele

Tablou de Martin Missfeldt

*


Îmi place să dezmierd frunzele

Mai mult decât cărți

Sau reviste

Și ziare

Mai mult decât buzele în mișcare

Repetând cărțile,

Revistele,

Dezastrele,

Îmi place să dezmierd frunzele

Sub ele să-mi îngrop fața

Să simt răcoarea lor pe-obraz

Lumea s-o văd

Prin sita lor cernută

Trecută prin verzi vămi

Și să-mi ascult tăcerea

Cum se coace

Licăr mijit pe buze

Spărgându-se de limbă

Pământul să-l ascult

Și să-i ghicesc suflarea

Țărâna-mi va fi trup

Voi fi al gliei corp

Și-al țarnei

Claribel

Claribel Alegría, Nicaragua (1924 – 2018)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Me gusta palpar hojas // Más que libros/Revistas/Y periódicos/Más que móviles labios/Que repiten los libros,/Las revistas,/Los desastres,/Me gusta palpar hojas/Cubrirme el rostro de hojas/Y sentir su frescura/Ver el mundo/A través de su tamizada/A través de sus verdes/Y escuchar mi silencio/Que madura/Y titila en mis labios/Y se rompe en mi lengua/Y escuchar a la tierra/Que respira/Y la tierra es mi cuerpo/Y yo soy el cuerpo/De la tierra/Claribel

Ilse TIELSCH: Poduri

Oskar Kokoschka

*

Poduri

Să zidim poduri
a zis el
din piatră și oțel
ce vor rămâne în picioare
sub a blindatelor povară
de mântuiri apăsătoare.

 

Să împletim suple otgoane
a zis ea
din lungi tulpini și verzi liane,
punți aninând din țărm în țărm
pentru grăbiții pași ai celor
goniți de aspre cotropiri.

 

Așterne-voi eu drum din ce am la-ndemână
am zis
inima mi-o voi arunca peste abis
arc luminos ce-n întuneric va descrie
cărarea salvatoare de primejdii.
Va fi îngust
dar fi-va al nădejdii.

 

Ilse Tielsch, Austria (1929 – )
Din: “Verwundbar durch Schönheit im Aug- ” Kwetsbaar door schoonheid in het oog“
Poezie austriacă modernă, POINT Editions 2001

Dumitru DRĂGHICESCO: Înflorirea divinului în uman

Înflorirea divinului în uman. – Credința, care este forma adecvată a savoir-ului în științele sociale și morale, este manifestarea concretă a aspirațiilor infinite ale sufletului uman, care, așa cum am spus și am repetat deseori, sunt manifestarea în om a acestei virtualități a lui Dumnezeu inerent naturii umane.

Strict vorbind, dorințele profunde și esențiale, aspirațiile indezrădăcinabile ale oricărui suflet uman sunt în ele germenul însuși al divinității; aceasta este sămânța care trebuie să germineze, să creadă și să explice, cu mijlocul evoluției creatoare a umanității – în trecut, dar infinit mai mult în viitor – pentru a realiza din plin divinitatea. Pentru aceasta se găsesc în sufletul uman și nu se găsesc în nici o altă formă vivantă (73 bis). Aici este de

(73) „Astfel, viziunile şi aspiraţiile către Dumnezeu ale celor care nu se caută pe ei înşişi, ci caută binele umanităţii nu sunt doar profeţii dar începutul însuşi al realizării profeţiilor. Se poate explica astfel că evreii au fost cea mai mare naţiune profetică a lumii. Refuzul lor energic de a crede că ruina lor este un fapt definitiv, irepresibila lor speranţă de regenerare a omului şi încrederea lor încăpăţânată în justiţia divină, îi fac mult mai mareţi în înfrângerea lor decât alte popoare în triumful lor, şi le dau mijlocul de a face din decadenţa lor şi din destrucţia puterii lor politice baza unei mai înalte vieţi spirituale.” (CAIRD, Fondamental Idea of the Christianism, op cit., pp 80-81.)

(73 bis) ”Astfel, schimbarea esenţială pe care creştinismul a introdus-o în maniera de a gândi este că viaţa divină încetează de a fi trimisă într-un viitor oarecare, care să fie pe pământ sau în cer, sau dincolo de mormânt. Ea este realmente o viaţă viitoare, dar în sensul în care o sămânţă are un viitor în planta care eclozează din ea, dar principiul acestui viitor fiind deja prezent în ea.” (CAIRD, pp.100+101).

asemenea rațiunea pentru care evoluția creatoare, care a încetat în toată întinderea regnului vieții, se continuă cu omul social. Sub înțepătura dorințelor sale, omul gândește, face eforturi, ca și cum el ar acționa pentru a realiza fericirea sa, destinul său, dar în fapt pentru realiza divinitatea pe care o conține în germene, și fericirea sa va consta în a o realiza prin identificarea sa progresivă cu ea. Divinitatea nu este deci doar rațiunea de a fi, scopul progresului nostru, ea este de asemenea cauza, sau mai degrabă garanția. Ea dă un sens vieții noastre, existenței noastre, eforturilor noastre. Fără ea, progresul nostru este fără rațiune și eforturile noastre cad în neant.

Efectiv, Dumnezeu se dezvoltă în umanitate în măsura în care se augmentează, cu societățile umane, cooperarea între oameni. simpatia și caritatea, traducându-se printr-o solidaritate din ce în ce mai vastă. În aceeași măsură, vor augmenta știința și prin aceeași libertate și putere a omului și, prin urmare de asemenea, bunătatea sa, perfecțiunea sa morală. Totul se va face ca printr-un recul progresiv și neîncetat al limitelor actuale ale facultăților noastre, printr-o suprimare progresivă și neîncetată a obstacolelor pe care le întâlnesc aspirațiile noastre și eforturile noastre către perfecțiune.

Continue reading „Dumitru DRĂGHICESCO: Înflorirea divinului în uman”

Germain DROOGENBROODT: Crăciun 2019 (poem)

CRĂCIUN

Nu doar un prunc se naște
în noaptea asta sfântă.

Când aruncat e zarul, nu știe unde-n lume
pe loc pustiu sau roditor se va opri,
e rostul soartei calea să i-o îndrume.

Sclipirea-nșelătoare ademenește văzul,
ochiul nu mai discerne grandoarea spre zenit.

Rămâne-ascunsă în neguri
a omeniei cale,
pacea și-nțelepciunea vin poate spre sfârșit.

–––––––-

Cu cele mai bune urări pentru un Crăciun pașnic,

Germain Droogenbroodt (FOTO)
și echipa proiectului Poezia Săptămânii

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg (FOTO)

 

***

NAVIDAD 2019

Más de un niño

nace esta noche

da igual donde caiga el dado

en tierra fértil o yerma

el destino decide

llamativa la fascinación del ojo

que no ve más allá

oscureciendo el camino

que nos lleve a más humanidad,

a más sabiduría. Y a la paz.

––––––

Feliz Navidad

GERMAIN DROOGENBROODT

Traducción en colaboración con el poeta de Rafael Carcelén

***

CHRISTMAS 2019

More than one child

is born this night.

wherever the die falls

on fertile

or infertile soil,

fate decides.

How colorful the blinding of the eye

that doesn’t see any farther!

Dark remains the road

leading to more humanity,

to wisdom and to peace.

––––––––-

With my best wishes for a peaceful Christmas,

GERMAIN DROOGENBROODT

 

Germain DROOGENBROODT: Crăciun 2019

Pictură de Leonid Afremov (www.afremov.com)

 

Crăciun 2019

Nu doar un prunc se naște
în noaptea asta sfântă.

Când aruncat e zarul, nu știe unde-n lume
pe loc pustiu sau roditor se va opri,
e rostul soartei calea să i-o îndrume.

Sclipirea-nșelătoare ademenește văzul,
ochiul nu mai discerne grandoarea spre zenit.

Rămâne-ascunsă în neguri
a omeniei cale,
pacea și-nțelepciunea vin poate spre sfârșit.

Cu cele mai bune urări pentru un Crăciun pașnic,

Germain Droogenbroodt
și echipa proiectului Poezia Săptămânii

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Francisco BRINES: Despărțirea

 

Despărțirea

Deja în coborâre, a senectuții curbă,
arbor fără de frunze. De parc-am fi aici
o clipă doar, sub cerul care
îmbracă-n în puf de aur palmierii
când mâna ta de umeri mă cuprinde.
Sorbim suflarea razei ce se stinge
crescând distanța: doar o amăgire-i
să crezi așa în mila unui zeu. Ea îndulcește
crudul rămas bun al vieții.
Vor trebui întoarceri și deschideri
de noi cărări prin lumea adorată;
se duc cu tine dorul și tăcerea-mi
și noaptea n-are mult de așteptat:
când primul astru-n cer va răsări
adio vom rosti, eu voi pleca.

Francisco Brines, Spania (1932)

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “El ruido del mundo”, Editura POINT 1998

Stefán Hördur Grimsson: Cântec la miez de iarnă

Sculptură de Satish Gupta

***

Cântec la miez de iarnă

 

Atât de grele ale nopții umbre
imprimă inimii iubitei mele
acel adânc și sumbru ritm

al profunzimii din tenebre.

***

 

Când sub arc de semilună

 

Când sub arc de semilună
briza frunze troienește
ai să-mi fii tu trandafirul.

 

Din tristeți de vârf de deget
grele tremurând pe corzi
zâmbet tot tu îmi vei fi.

Stefán HörÐur Grímson, Islanda (1919 -2002)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Chryssa Nikolakis: Dorință

Fotografie de Germain Droogenbroodt, Lacul Como, Italia       

***

 

Dorință

 

Te ador, ești îngerul căzut

și înălțat la ceruri,

bând apa cristalină.

Te ador ca floarea care află

izvorul de cleștar castilian
din al evreilor deșert.

Te ador ca lacul ce visează
să-și afle albia ce duce

spre-ntinsul ocean,

spre împreunare.

 

Aș vrea să fiu eu boare

ce buzele-ți alină

și apa ți-o sărută,

  • dar nu-i prea mic potirul,

pentru a mă sătura?

Chryssa Nikolakis, Grecia, 1977

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

 

 ***

ΠΟΘΟΣ

Σε θέλω

σαν έκπτωτος άγγελος

που έφτασε στον Παράδεισο

κι ήπιε από πηγή καθάρια.

Σε θέλω

σαν λουλούδι

στην  Ιουδαία έρημο

που βρήκε την Κασταλία Πηγή.

Σε θέλω

σαν λίμνη που αποζητά το αταξίδευτο

Ωκεανός να γίνει ν’ αποδράσει.

Σε θέλω

άνεμος γίνομαι στα χείλη σου

φιλί να με κεράσεις

μα είναι το λαγήνι σου μικρό

και πώς θα με χορτάσεις;

 

Chryssa Nikolakis, Greece 1977

Amina Mekahli: Aproape moartă

Tabblou Tineke Storteboom

 

Aproape moartă

 

Având picioarele înfășurate în lațul din cadavre de cuvinte
M-am înălțat

Ca un fascicul de lumină peste ruine

Cu pântecul alunecând peste saliva limbilor fără ecou
M-am îmbăiat
Precum o amintire în tușul negru-al călimării mele

Urechile îmi rezonau la șoapta penițelor
ce tremurau sub vânt,
în chip de pagini albe, sau lințolii…

 

Amina Mekahli, Algeria

poezie nepublicată. Iulie 2019.

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg


***

 

La presque morte // Les pieds entremêlés  dans les cadavres des mots/J’ai rampé // Comme un faisceau de lumière sur des ruines // Le ventre glissant sur la salive des langues sans écho/ J’ai baigné / Comme un souvenir dans le noir de mon encrier // Mes oreilles résonnant au chuchotement des plumes/qui frissonnaient sous le vent,/comme des feuilles blanches, ou comme des linceuls…