Premiera spectacolului ,,1919 MISIUNE REGALĂ”

Asociaţia Femeilor din Teatru IF…/DACĂ …PENTRU FEMEI, în parteneriat cu  UNITER, Asociația România Culturală și Muzeul Național al Literaturii Române prezintă  premiera spectacolului:

 

    1919 MISIUNE REGALĂ

Un spectacol de și cu LIANA CETERCHI

 după cartea Dianei Mandache „Queen Marie of Romania – Later Chapters of my Life/ Regina Maria a României – Capitole târzii din viața mea”

Video/sunet: Leo Bacica, Teodora Toader

1919 Misiune regală ne dezvăluie activitatea diplomatică a Reginei Maria, la Conferința de pace de la Paris, și în turneul ei în Anglia…Așa cum în timpul Marelui Razboi, Regina Maria si-a dus bătăliile cu sărăcia, tifosul exantematic,cu foametea, și cu inerția unor miniștrii, pentru a ține cât mai departe „dezastrul final în ciuda crescândului nenoroc”, tot așa la Paris, ajunsă neoficial, își pune în mișcare toată energia și „popularitatea imensă pe care si-o câștigase în timpul războiului”, pentru a pleda cauza României, pentru respectarea promisiunilor făcute României, atunci când a intrat în război, de partea Antantei, în 1916.

Regina este ,,ambasadorul irezistibil”, este ,,propagandista cea mai surprinzătoare”, care cu inteligență, cu umor, cu tact, cu eleganță, cucerește lumea politica dominată de bărbații puternici ai acelei perioade. Așa cum singură mărturisește ,,am devenit inconfortabil de populară, dar nu m-am arătat niciodată plictisită, așa cum fac capetele încoronate”, și ,,entuziasmul meu i-a contaminat pe toți”. Dar întotdeauna există și reversul medaliei… Pe de-o parte se jubilează și pe de altă parte se scrâșnește din dinți…”

Vă invităm să aflați urmările știute și neștiute ale Marelui Război, 1914-1918.

              Premiera: miercuri 27 noiembrie, ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române

 Str. Nicolae Crețulescu nr. 8

 

       Intrarea este liberă

Alice GEORGESCU: REGINA MARIA, REGINA TUTUROR ROMÂNILOR

       

În peisajul tot mai aglomerat (nu neapărat şi mai bogat) al teatrului românesc de azi, Liana Ceterchi a deschis un drum, poate, lăturalnic, dar cu direcţie sigură şi clar marcată: spectacolul-monografie. Monografie şi, totodată, biografie – şi anume, biografie feminină, pentru că toate producţiile concepute de ea de câţiva ani încoace reconstituie, bazându-se pe felurite scrieri memorialistice, viaţa unei figuri (celebre) aparţinând sexului aşa-zis slab. Slăbiciunea este, eventual, fizică, adesea psihică (sau considerată astfel), dar niciodată morală, de caracter. Ceea ce le uneşte pe aceste eroine – Vivien Leigh, Zelda Fitzgerald, Camille Claudel –, dincolo de dramatismul existenţei lor furtunoase, este o forţă (forţă creatoare şi forţă pur şi simplu) care le permite să se măsoare de la egal la egal cu partenerii lor masculini, mult mai faimoşi. Cărora uneori le-au fost chiar, s-ar părea,, superioare…

                Iniţial, Liana Ceterchi – care a urmat, în timp, atât cursuri de actorie, cât şi cursuri de regie, ambele „la Stat” – s-a menţinut în umbra scenei, participând la alcătuirea scenariului şi dirijându-şi colegele de profesie actoricească. Mai recent şi-a reluat, însă, instrumentele „primei iubiri” şi a reînceput să joace ea însăşi, dovedind nu doar o reală înzestrare interpretativă (sesizată, de altfel, cu ani în urmă, de o actriţă-pedagog de talia Olgăi Tudorache, care şi-a luat-o ca parteneră în câteva spectacole), ci şi o prospeţime şi vitalitate a jocului aproape neverosimile după o destul de lungă pauză. A fost, cred, o decizie înţeleaptă – la fel cum a fost şi aceea de a-şi îndrepta atenţia asupra unor „femei celebre” din perimetrul istoriei naţionale. Astfel, unei intense şi nuanţate întrupări a Ilenei, fiica – pare-se – cea mai dragă a reginei Maria, prinţesă devenită călugăriţă, autoexilată din şi revenită, după 1990, în România natală, i-a urmat de curând o evocare a… mamei: regina Maria, personalitate aproape mitică a ţării întregite, suverană admirată, iubită, adulată, făptură temperamentală şi mereu răzvrătită împotriva convenienţelor, fie ele aristocratice sau nu; reper inconturnabil, în fine, al unei regalităţi nu o dată contestate (şi nu întotdeauna fără motiv), dar care a lăsat în urmă-i, graţie mai ales întemeietorului, Carol I, şi, tocmai, acestei Marie de Saxa-Coburg-Gotha, nepoată dreaptă a reginei Victoria şi soţie a principelui devenit rege Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, o amintire colorată de nostalgie. Jurnalele de război ale reginei Maria (atenţie: nu mult mai faimoasele pagini din Povestea vieţii mele!) i-au furnizat Lianei Ceterchi materialul – marcat pe alocuri de rigiditatea datelor istorice seci – unui spectacol de aproape două ore şi jumătate, în care imaginea primei suverane a României ca stat unitar şi independent e desenată cu acurateţe şi tandreţe, cu preţuire şi respect, dar mai ales cu acea înţelegere autentică a unei femei de către o altă femeie, a unei mame de către o altă mamă, ce garantează adeziunea imediată şi plină de simpatie a publicului la povestea spusă. O poveste ce merită să fie cunoscută de cât mai mulţi români – să fie, aşadar, istorisită cât mai des.

–––––––––

Alice GEORGESCU

Mariana CIOLAN: Cronică de teatru – O trecere…

Între ”argumentele” pentru realizarea celei mai recente producții a Asociației If…/dacă.. pentru femei pe care Liana Ceterchi a înființat-o și o conduce cu succes de câțiva ani buni, anume spectacolul intitulat ”Regina Maria – Regina tuturor românilor”, a cântărit desigur greu faptul că în 2018 am celebrat Centenarul Marii Unirii, iar Regina Maria a fost între artizanii României Mari, că tot anul trecut s-au împlinit opt decenii de la plecarea Reginei din această lume. Urmărind spectacolul acesta de autor, recital de mare impact asupra publicului, pentru care Liana Ceterchi a conceput împreună cu Edith Negulici scenariul, a semnat regia şi scenografia și este totodată interpretă, îţi dai seama că a existat cu siguranță și ceva mai mult decât gândul de omagiere. Descoperi aici fluidul unei inspirații care transcende spațiul teatral și timpul istoric, un halo avid să absoarbă complexitatea unei persoane, a unei personalități cu adevărat de stirpe rară. S-a ”apropiat” desigur de Regină când a lucrat pentru precedentul proiect al Asociației If…/dacă… pentru femei, recitalul închinat Principesei Ileana, și a simțit chemarea irezistibilă de a o ”reînvia” cu puterea și mirajul teatrului pe aceea care a fost numită ”Regina tuturor românilor”. A o reînvia şi a exorciza într-un fel, a se scutura de intoxicarea despre regalitate pe care a primit-o în şcoală aidoma atâtor şi atâtor generaţii, cum dădea de înţeles şi adresarea actriţei către public după prima reprezentaţie de anul acesta, într-o cochetă sală de la Casa d’ Italia din Bucureşti.

Liana Ceterchi a parcurs o minuţioasă documentare, în ţară şi în ţara natală a Reginei Maria, cum am înţeles din spusele domniei sale, ceea ce este desigur o condiţie esenţială pentru a-şi apropria corpusul vizat – anume, Jurnalele de Război ale Reginei, pentru a pătrunde esenţa, profunzimea lor, dar dincolo de acest nivel al demersului său se simte o empatie iradiantă cu ipostazele femeii şi o privire lucidă, însetată de adevăr faţă de complexitatea personalităţii ei în postura de regină cu un statut înalt, demn, responsabil în treburile ţării, deşi la vremea aceea legile nu permiteau asta. Astfel, calea a fost netezită spre un scenariu dinamic, viu, edificator, copleşitor într-un fel, rezultat din selecţia personală din sute şi sute de pagini de jurnal asupra cărora probabil actriţa a zăbovit pe îndelete cu intensă participare a gândului şi a inimii. Aşa încât, cu adevărat vorbele pe care le rosteşte în spectacol sunt spirit însufleţit al propriilor reflecţii şi trăiri ale Reginei, în plan omenesc, dar mai ales sub povara unei misii socotite de cei vechi de origine divină. Vorbe simple, limpezi, adânci din care un destin se desenează sub ochii noştri lăsând întreaga moştenire a unei treceri de o exemplară bogăţie. Trecere sublimată în acea imagine din arhiva cinematografiei, cu suverana la fereastra unui vagon de tren, ce închide ca între două coperţi spectacolul.

Aşa cum avertizează subtitlul, Jurnalele de război 1916, 1917, 1918″, spectacolul Lianei Ceterchi face doar succinte referiri la viaţa reginei anterioară anilor de război, la copilăria luminoasă a acestui vlăstar regal care îi are ca bunică dinspre tată pe Regina Victoria a Marii Britanii şi ca bunic dinspre mamă pe ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, la firea ei liberă şi nonconformistă, la căsătoria sa cu prinţul moştenitor al coroanei României, cel care va deveni Regele Ferdinand I, întemeiată nu pe mare iubire, ci pe raţiuni de strategie macropolitică, la aducerea pe lume a celor şase copii. Spre a-şi înfăţişa ”personajul” în anii de foc ai războiului, ani de foc pentru ţară şi pentru suverana care a îmbrăţişat aspiraţia seculară a neamului românesc, s-a identificat cu acest vis al reîntregirii între graniţele unei singure ţări şi a luptat pentru România Mare cu o determinare şi o abilitate nepereche. Spectacolul pune în lumină puterea de rezistenţă şi de credinţă a acestui personaj providenţial pentru români. Şi iat-o ”militând” în culisele politicii între cele două tabere veşnic învrăjbite, în discuţii cu Regele, cu generalii şi mareşalii, nesfiindu-se să profereze cele mai necruţătoare critici, dar şi să exprime o încredere fără egal în sorţii de izbândă şi în victorie. Iat-o compunând scrisori adresate rudelor ei încoronate din Europa, cu rafinamentul unui diplomat de vocaţie şi, deopotrivă, îmbărbătând soldaţii şi în calitate de comandant al Regimentului de Cavalerie 4 Roşiori, dar şi în glodul tranşeelor, alinându-le suferinţa pe paturile din spitalele militare. O vedem în refugiu printre orfani şi văduve, nelăsându-se pradă deznădejdii şi neîncrederii, în mijlocul molimelor, suferinţei, fometei şi chinurilor de tot felul, în timp ce în propriul piept arde jalea pentru ultimul său născut, răpus de tifos la doar câţiva ani. ”Nu pot să-mi închipui o soartă personală separată de soarta ţării”, auzim vorbele sale şi ca o reverberaţie, ”Vreau să ajut şi să salvez cât voi putea.”

Într-un perimetru de numai câţiva metri, cu o masă acoperită cu pânză albă şi câteva scaune pliabile, cu straie sugerând ţinuta în care regina a coborât din palat între oamenii din popor (costume: Alina Gurguţă), Liana Ceterchi reuşeşte cu sprijinul unui fundal video cu măsură articulat în spectacol (Leo Băcică, Ana Turos, Gabriela Alexandru) şi al unor discrete acorduri muzicale live (Elena Albu) să recreeze universurile concentrice de trăire şi gând care aureolează figura legendară a Reginei Maria. O aduce în toată bogăţia ei de omenie în faţa unui public pe care îl cucereşte printr-o bună stăpânire a mijloacelor sale de expresie, refuzând teatralitatea debordantă. Actriţa conferă natureleţe, autenticitate, de foarte multe ori cu şocantă trecere directă, chiar abruptă de la o stare la alta, de la conturarea unei situaţii la alta, creionându-i deopotrivă în tuşe puţine, dar edificatoare, prin inflexiunile vocii, pe iluştrii sau simplii muritori care devin partenerii Reginei în acest încrâncenat joc al morţii şi al dragostei, al supravieţuirii şi al salvării de la neant. Spectacolul are densitate şi o concentrare vibrantă capabile să pună în lumină, în fulguraţii care laolaltă capătă puterea unei erupţii explozive, inteligenţa şi rafinamentul diplomatic funciar, tactul şi abilitatea ei, dârzenia şi verticalitatea morală, puterea de sacrificiu şi forţa de a mobiliza energiile, bunătatea şi compasiunea umană… – faţetele unei personalităţi în raport cu care, notează regizoarea, ”superlativele se epuizează fără a cuprinde necuprinsul fiinţei ei”. Şi ne îndeamnă să luăm aminte…

Mariana CIOLAN

                                                  http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/o-trecere/

 

Edith NEGULICI: Premiera spectacolului ”REGINA MARIA, REGINA TUTUROR ROMÂNILOR. Regina Maria, jurnale de război”

Joi, 20 decembrie 2018, ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române (Str. Nicolae Crețulescu, nr.8 ), Asociația Femeilor din teatru If/Dacă pentru femei în parteneriat cu UNITER, Muzeul Național al Literaturii Române, Arhivele Naționale ale Statului, Asociația România Culturală și Editura Humanitas  vă invită la premiera spectacolului ”REGINA MARIA, REGINA TUTUROR ROMÂNILOR.  Regina Maria, jurnale de război”.

Personalitatea Reginei Maria este pe cât de seducătoare și captivantă pe atât de greu de cuprins, de redat, de trăit ca actor… Superlativele se epuizează fără a cuprinde “necuprinsul“ ființei ei.
Jurnalele de război sunt o parte doar a vieții ei , o parte importantă și foarte frământată, plina de tragedii, personale și naționale, dar cum ea însăși mărturisește că “nu-și vede soarta ei despărțită de soarta țării,” viața ei se trăiește și se respiră odată cu viața poporului ei.
Jurnalele de război sunt jurnalele unei regine mame, mamă a unei Românii pe cale de a se naște ca o mare țară și o mare națiune, chinurile facerii trec printr-un război, prin foamete, epidemii, lipsuri de tot felul, dar pe cât de grele sunt încercările pe atât de mărețe sunt spiritele care se înalță pentru a depăși fără compromisuri greutățile și umilințele…Parcursul anilor de război 1916, 1918, este dens în întâmplări, în lupte interne și externe, în momente de maximă disperare și suferință, în momente de eroism glorios, în momente de trădare si dezamăgire, în momente de agonie…în momente critice când țara devenită din ce în ce mai mică, din ce în ce mai săracă și mai disperată” este pe punctul de a nu mai FI…Doar curajul, voința și IUBIREA unor oameni ca Regina Maria, au salvat-o de la dispariție…La capătul celor doi ani mărturisește:
,,Câte tragedii, câtă suferinţă, nenorocire, nădejde, disperare am trăit în aceşti doi ani. De necrezut câtă muncă şi câte eforturi! Toate au fost o muncă binecuvântată, m-au adus foarte aproape de inima poporului meu, m- au adus aproape de mizerie, durere, sărăcie şi nevoie. Am învăţat să nu mă feresc de nici un efort. Acum pe drumul de întoarcere, strigătul „Împărăteasa tuturor românilor“ e o realitate…” (Liana Ceterchi)

——————————————-

Edith NEGULICI

30 noiembrie, 2018