Cu flori de liliac

Cu flori de liliac înmiresmate în multe primăveri

Am trăit povestea din iubire ce parcă a fost mai ieri,

În toamne simfonia frunzelor îngălbenite am ascultat

Şi -am simțit cum timpul îmi fură din ani neîncetat.

Când muguri iarăși pe ramuri din nou se desfac

Din seninul zării știu că destinului nu am ce să-i fac,

Aripi nevăzute ca-într-o îmbrățișare ușor se întind

Amintiri târzii ,gânduri neștiute prin vise le cuprind.

Curg fără încetare clipe trăite ce în suflet mă dor

Soarele coboară și el în amurg în umbra unui nor,

Se întind raze aurii și cuprind zarea în aprinse culori

Și lasă în urma lor o lacrimă pe gingașele flori.

Peste vraja nopții înstelate străluciri se aprind

Ochii mei în razele lunii magice privirea și-o întind,

La porțile cerului printre lacrimi calde se opresc

Podoabe revărsate din iubire îi ei se oglindesc.

Doar gândul călător mă poartă în tainicul infinit

Dorințe și speranțe se nasc din vise la nesfârșit,

La uși înstrăinate frumoși aștrii în noapte strălucesc

Podoabe revărsate peste mine cu dor mă răscolesc!

E-o noapte rece

E-o noapte rece și plouă în neștire…

Prin gând numai dorul nu are oprire

Bate vântu-n geam cu stropii de ploaie,

Îi privesc tăcută cum curg în șiroaie.

Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc,

Iar în cântul ploii eu mă prind în joc

Singură în noapte revăd amintiri,

Ce îmi par aievea cu ale lor trăiri.

Ca stropii de ploaie peste mine trec,

A lor frumusețe în gând îi petrec

Simt însă în suflet răni ce încă dor

Așternând în grabă un rece fior.

Iubirea precum viața peste mine trece

E ca și-o apă cristalină ce-i mereu rece

Ea curge neîncetat… simt c-am îmbătrânit

Setea și dorințe mereu cu dor le-am împărțit!

Din inimă și suflet

Prin tainice vise, adeseori cu dorul mă petrec,

Ca-n adieri de vânt însă se rânduiesc și trec

În căutarea unei clipe este al meu gând,

Când mi-ai furat sărutul ce nu îl uit nicicând!

În inimă purtam doar dor și-a ta iubire,

Care aș fi vrut să-ți fie nestinsă amintire

Să mi-o alinți și tu cu sincer jurământ,

Ce mi-l șopteai adesea prin dulcele-ți cuvânt!

Vroiam să fiu cu tine dar ai plecat grăbit,

Lăsând în urma ta un suflet trist și chinuit

Luând cu tine doar orgoliu și mândria,

Din sentimentul înflorit tu ai ales trufia!

În viață am primit din iubirea-ți suferință,

Să te întorci ai vrea dar nu-i și-a mea voință

Spre ce-i trecut privești, având păreri de rău,

Cum crezi că pot să cred iar în cuvântul tău?

Îmi bântui uneori în gând prin visele cuminți,

În ochii mei apar doar lacrimi ce-s fierbinți

Te-alung însă din vis iar sufletu-mi suspină,

Dar n-am să te m-ai iert căci eu n-am nici o vină!

Și n-am s-o fac din nou la fel ca în trecut,

Nu poți să mă m-ai minți cu vorbe ce-au durut

Cu-o umbră de regret privesc zâmbind seninul,

Din inima și suflet am șters acum amar veninul!

——————————-

Maria HOTEA

Mai 2020