Daniela BALAIITA: Adieri lirice de Mai

Te aștept în cerdac!

 

Adie vântul printre flori de liliac

Și eu te aștept cu nerăbdare în cerdac!

Privesc spre poartă tot mereu

Și mă întreb de ce ajungi atât de greu?

Îmi strigă o pasăre din zbor:

– „Cum poți să porți în inimă atâta dor?”

Și florile albastre din grădină

Îmi spun:”Mai ai un pic răbdare, o să vină!”

Dar locul eu nicicum nu mi-l găsesc

Decât atunci când  pe alee te zăresc.

Și alerg cu nerăbdare poarta să-ți deschid

Îmi spui:”Femeie, mă ucizi cu zâmbetu-ți

candid!

 

 

Floarea albastră

 

Azi noapte am visat

Că ai venit la mine.

Iar eu ți-am șoptit:

– „Ce dor mi-a fost de tine!”

M-ai prins ușor în brațe

Cu drag m-ai mângâiat

Și-o lacrimă în gene

Atunci ți-a tremurat.

Mi-ai dăruit o floare

Frumoasă și albastră.

Mi-ai spus să o așez

La soare, într-o glastră.

Dar când să-ți mulțumesc

Pentru floarea dăruită

M-a smuls de lângă tine

Alarma ceasului, grăbită!

…Am dat deoparte draperia

Să intre zorii prin fereastră

Iar pe pervaz minune, ce să vezi?

Îmi surâdea floarea albastră!

————————————

Daniela Balaiita

17 mai  2020

 

Lasă un răspuns