Dunia PĂLĂNGEANU: Povestea unei fotografii

Povestea unei fotografii

Cine o fi oare
în fotografia uzată de vreme
timpul s-a pierdut în zare
ora e mai scurtă pe semne
șalul întârzie pe umeri înfrigurat
se-alintă printre perdele
un aprig oftat
păsările și-au cernut zborul
în părul meu
cine e fata din ramă
drumul se luminează greu
se deapănă prin frunziș
o nouă poveste
cu „a fost” și „mai este”
și cu „am încălecat pe o șa…”
încă mai caut târziu
în sipetul cu amintiri
povestea mea…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

26 ianuarie 2019

Vasile COMAN: Vă iert…

Vă iert…

Dacă voi trăi sihastru
Prin zăpezi siberiene,
Eu vă iert, de vântul aspru,
De zăpada ce se așterne.

Eu vă iert copiii țării
C-ați plecat în pribegie,
Numai…nu ne dați uitării…
Sunteți fii de Românie.

Şi când veți ieşi prin vamă
Cu-n bagaj de vise noi
Cu iluzii…sau cu teamă…
Strânge-n palmă un trifoi.

Un trifoi cu patru foi
De sub brazda milenară
Şi-amintiți-vă de noi,
C-am rămas străini în țară.

Se v-aşterne praf de vreme
Peste casa părintească,
Nimeni nu-i cu mângâiere
Rana să ne oblojească.

Dar vă iert…şi în tăcere
Cu dureri în mădulare,
Sânger eu…a mângâiere
Să veniți când vi se cere…

Să apărați această glie
Pe flămânzi, bătrâni şi goi,
Iartă-i…Maică Românie…
Adu-i Doamne…înapoi…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

26 ianuarie 2019

Anca-Maria DAVID: Zbor

Zbor

Să mă desprind ușor de lume,
Să mă înalț și să ating un nor,
Să mă învăluie cu ploi de vară,
Ce curg din zori și până-n seară.
Aroma florilor de câmp mă împresoară,
Mă leagănă o stea pe cerul moale,
O pasăre m-alintă cu zborul de vioară,
Un cântec ce ne învață că iubirea
ne înalță-n zbor măreț.
Mă înfioară șoaptele tale încolăcite de valurile mării,
Ce se izbesc continuu de țărmul inimii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

26 ianuarie 2019

Alexandra GĂLUȘCĂ: Dansul cocorilor

Dansul cocorilor

Dansează un vals cocorii
Pe gheața gândurilor mele
Le cântă-n strună şi norii,
Desfăşurați ca’n joc de iele

În jocul lor topesc gheață,
Falfâind grațios din pene,
Iubirea mă-nvăluie-n ceață
Prin vene îmi pătrunde alene

Trupul meu scrie azi istoria
Cocorilor ce zboară spre tine,
Sfidând furtuni îşi fac datoria
Să te aducă inapoi la mine

Dansează un dans cocorii,
O rugaciune spre cer înalță,
O incantație pe strunele viorii,
Iubirea să ne fie veşnic credință

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

20 ianuarie 2019

Laura Cristina CRISTEA: Prietenia

Prietenia

Prietenia frumoasă-i faţa ei ca-n beznă
O dulce trecere de rază
Neîntinata ei lumină
A lumii zori o luminează

Prieteni mi-am făcut să-mi fie armură
Le simt sufletul în vrajă
Cununa prieteniei în frunze de laur
În gingaşe făpturi, comori de aur

Alunga-ţi tristeţi ,gânduri amare
Oare nu ştiţi că deznădejdea doare
În voia sorţii mergeţi -să aveţi parte
De darul fericirii fără moarte

Fie-vă zilele albe mărgăritare
Iar fericirea întreagă
Şi bucuria frumuseţii sfinte
Primească-mi inima topită

Prietenia străluceşte în lumea muritoare
Cum străluceşte sus pe cer o stea
Prietenia e zâmbet ,bucurii şi glume
E sfânta prietenie ce ne leagă acuma.

***

Prietenia e bunătate şi credinţă
Ce creşte-n inimă şi-n gând
Adesea ne înconjoară
Ca o comoară divină

Prietenia e un dar
Ce se varsă şuvoi
Te înalţă la cer
Şi toate vorbele pier

Prietenia mă înalţă
E armonioasă
E sădită-n suflet
E legătură sacră

Prietenia e praful cernut de stele
Purtat de vânt răscolitor
E un sfânt legământ
Între oameni pe pământ

Prietenia e izvorul
De bucurii şi veselii
Cel care-l bea uită dorul
Şi prinde proaspete tării.

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

26 ianuarie 2019

Anatol COVALI: Răsad

Răsad

Mai tânăr ca acum nicicând n-am fost,
căci am aflat al vieţii mele rost,
a mea menire
ce-a fost ţesută chiar de Cel de Sus,
când pe-ai mei umeri togă de iubire
zâmbind a pus.

Sfârşitul se preschimbă-n început
iar viitorul intră în trecut
cântând feeric.
Şi nici prezentul nu mai e demult,
căci renăscut, în tristu-i întuneric,
sunt alt tumult.

Ce pace e în mine şi în jur
când dau oricărui vis un nou contur
şi simt în sânge
cum lin pătrunde-n el un nou izvor
ce se transformă într-un murg pursânge
cu care zbor.

Am aripi. Aripi mari.Cu ele pot
să fiu când vreau oriunde. Peste tot.
Puţin îmi pasă
de se vor rupe, dacă am să cad,
cât timp viaţa mea nouă e frumoasă
şi par răsad !

————————————–

Anatol COVALI

București

26 ianuarie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Mai ții minte?

Mai ții minte?

mai ții minte lumina mieroasă a verii
sub care foșneam îndelung a iubire?
bătaia inimii ca un tunet răsuna în timpane
și-n apele ochilor plutea fericire.
tălpile goale, despletirea din aripi,
mâinile împerecheate a dor necuprins …
sub ce rugină gâfâie azi amintirea
și zborul spre-nalt de ce ni s-a stins?
îți amintești cum se unduia marea
dezbrăcându-ne sufletul de veșminte?
ce pieritori sub lespedea timpului suntem
și ce risipiți printre-aduceri-aminte!!
azi doarme uitarea pe umărul tău,
în pieptul meu îmbătrânesc cocorii.
cât vezi cu ochii, ancorate la maluri,
visele noastre dorm în vuietul mării …

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

26 ianuarie 2019

Camelia CRISTEA: Împăcată

Împăcată

Sunt un simplu om ce arde
Pe un rug aprins de stele
Şi se miră, şi se-ntreabă:
– Cum de a ajuns la ele?

Sunt un simplu om ce-și duce
Inima în câmp de flori
Să se-mbrace în lumina
Revărsată de cu zori,

Curcubeul să-l cuprindă
După ploile trecute
Şi din lacrima de taină
Să ia zilele durute…

Depărtarea să o treacă
Doar cu pasul fericirii,
În altarul clipei sacre
Să dea sfânt tribut menirii!

Sunt un om ce-a scris povestea,
Cu o luntre de trăiri
Tinereţea se tot uită
Prin album de amintiri!

Toamna cu-n arcuş grăbit
Îmi mai cântă o baladă,
Dar m-ascund în poezii,
De prin rime să nu vadă.

Nu se lasă şi aduce…
Frunza veştedă-n alei
I-am promis un pumn de stele
Şi un vers să fie al ei.

Sunt un om trecut prin sită
Ce a tras la plug mereu,
Dar credinţa i-a dat aripi
Şi curaj când i-a fost greu…

Astăzi… caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Şi cu lumea împăcată!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

26 ianuarie 2019

(foto sursa internet)

Simina PĂUN-MOISE: Mă vei ierta?

Mă vei ierta?

Îmi vei trimite o scrisoare?
De bun rămas sau bun venit?!
Mă vei vedea că nu vin, oare?
Vei şti că sufletul mi-e obosit?

Mă vei vedea în nopți cu lună
Când nu mai eşti de mult a mea?
Vei auzi strigarea mea nebună
Când lupii toți, spre lună vor urla?

Când ielele se prind în horă,
Vei fi cu ele, acolo-n joc….?
Femeia mea, nebună şi păgână!
Obligă-mă să mă întorc!

Ia-mi înrobirea nebunească
Şi dă-mi sărutul tău dumnezeiesc!
Pământul, soarele şi luna…
Cu tine, toate mi se prăbuşesc.

Îmi vei trimite..oare…o scrisoare?!
Doar să mă-ntrebi dac-ai venit…
Mă vei ierta?! Te-ntreb, a câta oară?
Mă vei ierta că m-ai iubit?!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

26 ianuarie, 2019

Daniela PÂRVU DORIN: Poem portret

Poem portret

Nu ne învață nimeni cum să-ți îmbrățișezi viața

cu deplină detașare și nu cu regret

n-o să știm, niciodată singuri, cum se scrie cu lumini și umbre

poemul portret

fără să afli vreodată de ce-n sufletul tău

se petrece ceva nedigerat?

știi, tu cum mă văd, eu… din interiorul propriei răni?

nu ne-nvață nimeni că trecutul trebuie reabilitat

dupa ce mai plătim, nu știu câte vămi…

Cine-ar mai putea atinge un suflet uscat

foarte rar, ca pe o ramură ce –ar înflori?

nu sunt eu, bolnavul care se ignoră

alienat de verbul a iubi?

și sfâșiat de atâta așteptare…

ce-ai aflat, Doamne, ce-ai mai aflat?

dă-mi un semn în acest Ianuarie

sau poate-mi răspunzi, poezie, chiar tu!

singura mea supapă de avarie!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

26 ianuarie 2019