Ea și El
Doi îngeri se pierdeau în noapte,
Visând iubirile de jad
Și din priviri doar nestemate,
Sclipeau pe cerul de cobalt.
Nebuni treceau de legea firii
Îngenunchind timpul frumos,
Erau doar Ei ai fericirii
Și astrul nopții luminos.
El un bujor cu mii de doruri,
Ea orhidee de smarald,
Pășeau prin iarba minunată
Culegând crinul adorat.
Iubirea lor ardea-n priviri
Împărtășind mii de luceferi
Ce se înălțau în infinit,
Sclipind pe-azurul din poveste.
Banca marilor trăiri,
Îi aștepta nerăbdătoare
În jur cu gingăși trandafiri,
Petale roșii, zâmbitoare.
Curtenitor s-a așezat,
Iar ea cu mâna tremurăndă,
Stând pe brațul de bărbat,
I-a dat iubirea din secundă.
Gustând din mărul adorat,
Și-au jurat pe veșnicie,
Că vor pași pe căi de vis
Scriind frumoasă poezie.
Așa, în nopțile de dor,
Mai observăm astrul cum arde
Intens pe geana stelelor,
Pentr-o iubire-înălțătoare.
———————————-
Ioana CONDURARU
22 aprilie 2018
