Dumitru MNERIE: Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a plecat la Domnul

Revoluția română din decembrie 1989 a adus și șansa dezvoltării în România unui sistem alternativ de învățământ superior, cu finanțare și administrare privată. Profesorul doctor Aurel ARDELEAN a fost printre primii care au înțeles și au demarat inițiative în acest sens, înființând la Arad Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”. A fost personalitatea care a marcat viața „Cetății” Arad, mai ales prin crearea unei Universități de prestigiu, cât și pentru aportul adus la dezvoltarea culturală a urbei, implicarea activă în promovarea și apoi recunoașterea Aradului ca și Capitală politică a Marii Uniri.

Profesorul Aurel Ardelean a fost un prieten și un partener educațional desăvârșit al Fundației pentru cultură și învățământ „IOAN SLAVICI” din Timișoara, încă de la începuturile demersurilor de înființare a Universității „IOAN SLAVICI” (în anul 2000), Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” alăturând universitatea noastră tânără într-un consorțiu al universităților particulare din vestul țării.

Întreg corpul profesoral al Universității IOAN SLAVICI din Timișoara își manifestă întreaga recunoștință față de cel care a fost RECTORUL fondator al Universității de Vest „VASILE GOLDIȘ” și este alături de familia personală și de „familia academică” a regretatului Profesor Aurel ARDELEAN, plecat prea devreme dintre noi.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Veșnica lui amintire și pomenire!

AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)

A plecat dintre noi un Mare Om… și mai avea atâtea de făcut… DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
Rector fondator al Universității de Vest ”VASILE GOLDIȘ” din Arad, iar mai apoi Președinte al universității…

… așa îl cunosc arădenii pe Profesorul Aurel Ardelean, el cu siguranță fiind însă mult mai mult de atât. Profesorul Ardelean a fost un adevărat ”Om al Cetății”, a fost un cetățean responsabil, model pentru concetățeni, uneori înțeles de aceștia, alteori poate nu…

Dacă astăzi Aradul este recunoscut ca oraș al Marii Uniri – CAPITALA POLITICĂ A MARII UNIRI – i se datorează profesorului Ardelean, care împreună cu alți intelectuali ai Aradului au pus bazele Universității arădene care a preluat numele lui VASILE GOLDIȘ – omul politic arădean care la Alba Iulia proclama MAREA UNIRE.

Nu de puține ori profesorul Ardelean s-a confundat cu profesorul Vasile Goldiș. Amândoi au fost mari idealiști…

Destinul a făcut ca profesorul Ardelean să treacă spre cele sfinte în Anul Centenerului Marii Uniri, fără a vedea instalat la Arad Monumentul Marii Uniri, monument la care a visat și Vasile Goldiș…
Profesorul Aurel Ardelean va fi mereu prezent aici, alături de noi, iar Universitatea de Vest ”VASILE GOLDIȘ”, fondată la inițiativa sa, va sta mărturie prezenței SALE…

Ce poți să spui despre o viață de om în câteva rânduri?

Egiptenii au fost cei mai ”sintetici” dintre pământeni, pentru ei trecutul se rezuma la menționarea unui nume pentru a desemna o epocă.

Pentru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, numele AUREL ARDELEAN înseamnă începutul și întreg parcursul de până acum… Aurel Ardelean este sinonim cu Universitatea care poartă numele lui Vasile Goldiș, cel care spunea tuturor românilor la Alba Iulia că merită să se trăiască pentru un ideal comun românesc și într-o singură țară românească, dar împreună în bună înțelegere cu toate comunitățile naționale.

Aurel Ardelean a încercat să pună în practică, la Arad, principiul lui Vasile Goldiș: ”PRIN NOI ÎNȘINE!”, considerând că România nu se poate dezvolta decât dacă are un popor educat, instruit, bine pregătit profesional, iar vocația lui de dascăl l-a îndemnat să pună bazele unui sistem de învățământ superior la Arad.

Indiferent de critici sau păreri adverse, Aradul nu poate avansa în rândul orașelor de prim rang din România fără a fi un Centru Universitar cât mai puternic în plan național și internațional. Profesorul Ardelean a reusit să pună bazele, la Arad, unui sistem de învățământ medical – sistemul poate cel mai complex, mai costisitor și mai pretențios, pentru că medicina înseamnă … în primul rând viață, sănătate … iar sănătatea este cea mai importantă pentru fiecare dintre noi. Cineva trebuia să încerce și în Arad, iar profesorul Ardelean și-a asumat – cu toate criticile și opoziția – această misiune.

A sprijinit activitatea specialiștilor istorici prin susținerea specializării Istorie la universitate chiar și atunci când mulți considerau că nu este ”profitabilă”. Ce poate fi mai profitabil decât cunoașterea propriei identități? De unde venim și unde ne ducem? Profesorul Ardelean a pus Aradul pe harta țării și în acest domeniu, a pus bazele Muzeului Memorial ”VASILE GOLDIȘ”, mai mult chiar s-a implicat în sprijinirea cercetărilor asupra trecutului … a reînființat ASTRA Arădeană, dar s-a preocupat și de sprijinirea cercetării operelor lui Ioan Slavici sau Tudor Arghezi …

Sunt atât de multe domenii sprijinite de profesorul Ardelean, încât cu siguranță ușor poți omite câteceva din domeniile: sănatate, științele umaniste, juridice, economice, inginerie, sport…

A fost un dascăl de vocație, un om de știință perseverant, s-a implicat în politică considerând că oamenii politici trebuie să fie sensibilizați de valorile reale ale societății … te întrebi cum de reușea să facă atâtea lucruri… era la birou dimineața de foarte devreme și pleca de la birou sau de la universitate / facultate / centru de cercetare, noaptea foarte târziu. Nu s-a menajat și nu i-a menajat pe cei din jur. Era foarte greu să te adaptezi ritmului de viața a profesorului Aurel Ardelean.
Sa nu uităm familia. A fost un Om al familiei, încercând să coaguleze în jurul său membrii familiei… era ”sufletul” FAMILIEI, aceasta fiind cea care i-a dat puterea de a lua de la capat – în fiecare zi – fiecare inițiativă, ideie, proiect…

Dacă am face o scurtă statistică despre preocupările profesorului Aurel Ardelean, am putea spune:
AUREL ARDELEAN (4 iulie 1939 – 26 decembrie 2018)
– Preşedintele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”din Arad
– Preşedintele Consiliului de Administraţie
– Preşedintele Fundaţiei Universitare „Vasile Goldiş” din Arad
– Președintele Asociației pentru ridicarea Monumentului Marii Uniri la Arad
– Preşedintele Fundaţiei pentru Medicină Celulară şi Moleculară din România
– Director – Şcoala Doctorală de Biologie – IOSUD – UVVG Arad
– Director – Institutul de Ştiinţe ale Vieţii – UVVG Arad
– ACTIVITATEA DIDACTICĂ: Botanică farmaceutică, Biologie celulară şi moleculară
– ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI DE CERCETARE: cărţi, tratate, monografii: 85 cărţi, tratate, monografii; editor / coordinator: 56 volume; numeroase capitole publicate în monografii internaţionale, prelegeri de sinteză, cursuri, manuale de lucrări practice şi manuale şcolare; 79 de lucrări ştiinţifice de biologie, ecologie şi protecţia mediului; 60 de lucrări de istoria biologiei; 12 lucrări indexate în baza de date Web of Knowledge, Web of Science (ISI Thompson Reuters); peste 250 de citări; Indice Hirsch 15, cf. Google Scholar: 810 citări ISI Proceedings Paper…
– Până în 1989 – Profesor: Liceul Teoretic Chişineu Criş, Liceul Pedagogic Arad, Liceul Moise Nicoară Arad, Inspector şcolar de specialitate…
– 1974 – 1980: Doctor în Ştiinţe biologice, cu teza „Flora şi vegetaţia Crişului Alb, între izvoare şi oraşul Ineu” la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj- Napoca.
– Membru în comisii de doctorat, concursuri – posturi didactice, admitere…
– Evaluator în competiţii CEEX, PNCDI I, PNCDI II, UEFISCDI…
– Membru al unor Academii din Romania sau străinătate: Academia de Ştiinţe Medicale din România; Academia Oamenilor de Ştiinţă din România (AOŞR); European Academy of Science and Arts, Vienna/Salzburg (EASA); Albert Schweitzer World Academy of Medicine, Warsaw; Academia Brasilleira de Ciencias, Sao Paolo; Academy of Science New York; European University Association (E.U.A); National Association of Biotechnology, Norwich, UK; International Association for Ecology (INTECOL); European Association for Research on Plant Breeding Montpellier, France (EUCARPIA); Cellular Biology Society of York University, England; Electronic Microscopy Society – Royal Society of Ecology, Denmark; National Society of Ecology, Hungary; European Society of Human Genetics, Geneva; Danubians Rectors Conference (DRC).
– Membru in organizaţii/societăţi profesionale/ştiinţifice naţionale: Societatea Naţională de Biologie Celulară; Preşedinte al Societăţii Române de Biologie Celulară (SRBC) Filiala Arad; Societatea de Ştiinţe Biologie din România; Societatea Naţională de Morfologie Normală şi Patologică din România; Asociaţia Naţională a Grădinilor Botanice din România ANGBR, Preşedinte Filiala Arad; Comitetul Naţional de Istoria şi Filozofia Ştiinţei, CRIFST, Divizia Istoria Ştiinţei, Academia Română; Comitetul tehnic al plantelor medicinale şi aromatice; Comisia Naţională de Bioetică a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale; Comisia pentru Securitate Biologică / Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului / Ministerul Mediului Comitete de redacţie ale unor reviste naţionale sau internaţionale…
– Redactor sef reviste cu referenti şi colective editoriale internaţionale: Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Seria Ştiinţele Vieţii (Life Sciences Series); Annals of the Romanian Society for Cell Biology (SRBC); Current Problems in Cellular and Molecular Biology (Probleme curente în Biologia Celulară şi Moleculară) Membru în comitet de redacţie revista cotata ISI 3 – Journal of Cellular and Molecular Medicine, Faculty of Medicine Carol Davila University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Ed. Carol Davila University Press (2009) – Romanian Journal of Morphology and Embriology (Journal of the Romanian Society of Morphology), Romanian Academy Publishing House Membru în comitet de redacţie reviste cu referenti şi colective editoriale 5 internaţionale – Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie – Serie nouă (editată sub egida MEN, ANCS, Colegiul Consultativ pentru CDI, CNCS) – Revista „Noema”, Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (sub egida Academiei Române) – Annals Series in Biology Sciences, Academy of Romanian Scientists…
– Recunoaşterea prestigiului professional: Academia Română: Premiul ”Emanoil Teodorescu”; Premiul „Emil Racoviţă”; Premiul „Petre S. Aurelian”.
– PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.
– PATRIARHIA ROMÂNIEI: Medalia şi Diploma Omagială „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu ocazia Anului Omagial „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”
– ORDINUL MILITAR DE ROMÂNIA, membru al a Parlamentului European, NATO şi OSCE: Diploma Membru de Onoare în Grad de Comandor.
– Doctor Honoris Causa: Universitatea ”Liberty” din Sacramento, California, SUA; Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara; Universitatea ”Transcarpatia” din Ujgorod, Ucraina; Universitatea „Danubius” din Galaţi.
– Distincţii / Premii: Medalia de bronz „INVENTIKA; UEFISCDI: PN-II-RU-PRECISI-2014-8-7311; PN-II-RU-PRECISI- 2014-8-7335; „Excellence Award for Cross-border Cooperation in the DKMT Euroregion; Cetăţean de Onoare al Municipiului Arad; Titlul de Onoare „Personalitate a Judeţului Arad”, conferit de Consiliul Judeţean Arad; Titlul „Cetăţean de Onoare” al Municipiului Baia-Mare, conferit de Consiliul Local al Municipiului Baia Mare; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Sebiş; Titlul de Cetăţean de Onoare al Oraşului Chişineu – Criş, Jud. Arad.
PENTRU CINE DOREȘTE SĂ ÎȘI IA RĂMAS BUN DE LA PROFESORUL AUREL ARDELEAN
Joi 27 decembrie 2018, începând cu ora 18,00
Primăria Arad – Sala Ferdinand
Ora 20,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Vineri 28 decembrie 2018 – pe parcursul întregii zile
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad – Salonul oficial
Ora 19,00 – SLUJBĂ DE PRIVEGHERE
Sâmbătă 29 decembrie 2018
Campusul Universitar, str. Liviu Rebreanu, nr. 86, Arad
Ora 13,00 – SLUJBA DE ÎNMORMÂNTARE
iar ulterior
Cimitirul Pomenirea
SĂVÂRȘIREA SLUJBEI DE ÎNMORMÂNTARE

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

28 decembrie, 2018

Magdalena ALBU: Ecaterina Blidaru, prima femeie-profesor inginer, care a scris istorie pentru Îmbunătățirile Funciare din România

În memoria celor 25 de ani de la trecerea în lumea de Dincolo a prof. univ. dr. ing. ECATERINA BLIDARU

ECATERINA MOISESCU-BLIDARU a fost prima femeie profesor inginer, care a scris istorie pentru Îmbunătățirile Funciare din România, fără să-și fi propus acest lucru vreodată. Nu a dorit să schimbe mentalități societale, precum au făcut ilustrele sale înaintașe – inginer chimist ELISA LEONIDA-ZAMFIRESCU și inginer silvic AURORA GRUESCU -, dar, ca și ele, a avut o opțiune cel puțin ”stranie”, în viziunea unora, pentru o adolescentă de la începutul deceniului patru al secolului XX, aceea de a urma ingineria în cadrul Școlii Politehnice din București. De fapt, cea care a ales-o pe ECATERINA MOISESCU-BLIDARU să o reprezinte a fost istoria însăși, tânăra semnând, cu propriul ei destin, pionierat în domeniul pedagogiei hidraulicii și a hidroameliorațiilor pe plan national.

ECATERINA MOISESCU (devenită, prin căsătorie, BLIDARU) a venit pe lume la mijloc de lună decembrie a anului 1922, pe data de 17, în sânul unei familii de învățători din Scurteștii Buzăului. Copilăria i-a stat sub semnul afecțiunii și al ocrotirii celor doi părinți ai săi, care, după absolvirea cursurilor primare, au îndemnat-o să părăsească localitatea natală pentru a se înscrie la renumitul Liceu „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din orașul Buzău. Elevă eminentă, ECATERINA obține cu brio bacalaureatul, în 1942, devenind, ulterior, studentă în Capitala țării, nicăieri altundeva decât la Școala Politehnică de pe malul Dâmboviței, secția „Geniu rural”. Aici, va avea parte de întâlnirea cu o pleiadă de profesori iluștri ai timpului, care-i vor marca, definitiv, traiectul profesional. Dintre aceștia, s-a detașat un renumit hidraulician al României, fost ministru al Lucrărilor Publice, ION ANDRIESCU-CALE, dascălul sub oblăduirea căruia tânăra aspirantă la titlul de inginer își va redacta lucrarea de diplomă, ce-i va fi apreciată de către comisia de evaluare cu un calificativ demn de o studentă merituoasă a facultății – calificativul maxim.

Anul 1947, echivalent cu momentul finalizării studiilor universitare, avea să reprezinte pentru ECATERINA MOISESCU pasul hotârâtor, chiar providential, am putea spune, în a scrie istorie, în ceea ce privește perimetrul vast al Îmbunătățirilor Funciare din România. Nu singură, însă, ci împreună cu viitorul ei soț și fondator de școală – inginerul VALERIU BLIDARU. Astfel, ca un dat al destinului implacabil, dar și ca o formă de maximă responsabilitate personală, ce a definit-o întreaga sa viață, ECATERINA MOISESCU-BLIDARU va deveni prima femeie-profesor inginer din cadrul celei dintâi Școli tehnice de Îmbunătățiri Funciare și Piscicultură din țară, înființată de către VALERIU BLIDARU, la Nucet, în județul Dâmbovița, școală ce pregătea subingineri și, în anumite condiții specifice, chiar ingineri, în domeniul amintit.

După numai un an la Școala de la Nucet, va face un pas important în carieră, mutându-se la Facultatea de Hidroameliorații din Galați (prima instituție de acest gen din țară, ce a luat naștere în anul 1948), unde va pune bazele primului laborator didactic din domeniul IF-ului. Aici, vreme de 11 ani, din 1948 și până în 1959, a desfășurat o activitate pedagogică prodigioasă alături de fostul său dascăl îndrumător și mentor ION ANDRIESCU-CALE, dar și de inginerul VALERIU BLIDARU.

Iată cuvintele emoționante scrise, acum, la mijloc de decembrie 2018, după un sfert de secol de la dispariția ilustrei Profesoare, de către o fostă elevă a sa din acei ani, ing. ALICE POPESCU, fiica prof. univ. ing. IOAN GRIGORE POPESCU: „Doamna prof. univ. dr. ing. ECATERINA BLIDARU a fost prima doamnă din România care a predat Hidraulica (a și scris două volume). Exigentă cu noi, studenții, dar, în primul rând, era exigentă cu dânsa. Emana înaltă știință, într-o exprimare inteligentă și pe înțelesul tuturor. Mai ales formulele erau logice prin demonstrația sa. N-o uită nimeni din generațiile Facultății de Îmbunătățiri Funciare, înființată, la Galați, în 1948, ce a devenit Facultatea de Hidrotehnică Agricolă, în 1962, în cadrul Institutului Politehnic din Iași. Dar, pentru noi, copiii profesorului univ. ing. IOAN GRIGORE POPESCU și ai FLORICĂI POPESCU, era tanti Nanina, fermecătoare, de o frumusețe divină, cu o inteligență sclipitoare și cu un suflet ales.”

Foarte multe premiere la nivel național i-au marcat ECATERINEI MOISESCU-BLIDARU traiectoria profesională, după cum se poate lesne observa. De la Galați, distinsa profesoară va porni, din anul 1959, pe un nou drum, cel al Moldovei, o dată cu desființarea facultății și mutarea acesteia, la Iași, mai întâi, fiind integrată în structura Institutului Agronomic ”Ion Ionescu de la Brad”, iar, apoi, devenind parte componentă a Institutului Politehnic ”Gh. Asachi” din localitate. Aici, ECATERINA BLIDARU este numită șef al catedrei de Hidraulică, parcurgând, în continuare, treptele didactice rămase, până la cea superioară de profesor, după ce, în anul 1972, și-a susținut, în centrul universitar de pe Bega, Timișoara, remarcabila lucrare de doctorat intitulată ”Studiul hidraulic al rețelelor de conducte pentru irigarea prin aspersiune”. De altfel, pasiunea sa aparte pentru Hidraulică avea să se concretizeze, așa cum spunea ing. ALICE POPESCU, în două volume de marcă dedicate acestei discipline fundamentale pentru învățământul superior tehnic, volume care au văzut lumina tiparului în perioada 1964-1965. Sigur, trebuie amintit, de asemeni, și studiul de referință, apărut, în 1971, sub titlul ”Contribuții la calculul hidraulic al instalațiilor mobile de irigații”, ca să nu mai vorbim despre realizarea a peste 120 de lucrări științifice publicate sau susținute în varii contexte naționale ori externe de anvergură (Franța, Grecia, Israel, Algeria, Maroc etc.).

Dedicată în totalitate profesiei de dascăl, dar dezvoltând, concomitent, și o remarcabilă activitate de cercetare științifică, reflectată în cărțile și articolele mai sus menționate, prof. univ. dr. ing. ECATERINA BLIDARU și-a lăsat o amprentă definitorie asupra calității învățământului superior ieșean, realizând, în Capitala Moldovei, cel de-al doilea laborator didactic din țară în domeniul IF-ului, după primul constituit de ea, anterior, la Galați. De asemeni, alături de colegii săi de catedră, a fondat și cel dintâi laborator complex de Hidraulică pentru Îmbunătățiri Funciare din România, un model de talie globală, dar și o premieră internă de o valoare considerabilă.

De o amplitudine a moralității și a modestiei specifică numai omului superior, profesoarei ECATERINA BLIDARU i s-au recunoscut, în timp, meritele, printr-o serie de distincții și de diplome acordate, dar, mai presus de toate, a avut parte de sentimente unice de dragoste și de apreciere din partea foștilor ei studenți, care îi păstrează și azi, iată, la un sfert de veac de la trecerea sa în lumea de Dincolo, o amintire plină de lumină și emoție. Împreună cu prof. univ. dr. doc. ing. VALERIU BLIDARU, ctitor de Școală de Îmbunătățiri Funciare pe plan national, prof. univ. dr. ing. ECATERINA MOISESCU-BLIDARU a scris istorie cu propria-i viață, subliniem din nou acest lucru, dăruindu-se, cu o devoțiune ieșită din comun, atât profesiei alese, cât și familiei. ”…când s-a stins din viață, parcă a apus o stea pe Pământ și a răsărit una pe Cer.” Sunt cuvintele fostei sale studente de acum șapte decenii în urmă – ing. ALICE POPESCU. O formulă de final mai înălțătoare de atât, nu se putea găsi.

–––––––––––-

Dr. ing. Magdalena ALBU

12 decembrie 2018

București

Árpád TÓTH: Bușteanul ucigaș

Bușteanul ucigaș

(În amintirea unui fost coleg, a unui suflet blând din alte sfere)

Un buștean porni la vale

Și a prins capul unui om,

Nu i-a stat nimic în cale,

Pe șapte metri, de pe dom.

Și stătea stabil pe-o cioată

Care-avea mușchi, dar a cedat,

Porni iute, dintr-o dată

Și-o viață de om a curmat!

Vai, ce scurtă este viața

Și-i atâta de frumoasă,

Tragi de ea… se rupe ața,

Este prea misterioasă!

Clipele se duc de-a valma

Și timpul pare măsurat,

De ce nu sună alarma,

Când zilele s-au consumat?

Intrând viu într-o pădure

Nu o să știi dacă mai ieși,

Când trăiești clipele dure,

Nu mai e loc pentru povești!

Din fotoliu o părere

Nu are nicio valoare,

Sus la munte viața-ți cere

Rezistență și candoare!

———————-

Árpád TÓTH (Artangel)

2 decembrie, 2018

Dumitru MNERIE: Învățătorul emerit Dimitrie Mnerie comemorat în An Centenar

Miercuri l-am comemorat pe tata, învățător emerit Dimitrie Mnerie, la Școala 20 (Cearda Roșie, Timișoara), unde a fost acum 49 de ani, învățător, apoi și director, iar acum strănepoții lui, Yannis și Anissia, sunt învățăcei.

Învățătorul Dimitrie Mnerie a lăsat o școală românească de succes, modernă, deschisă spre programe educaționale diverse. A dăruit fiilor, credință, demnitate și iubirea pentru neam.

Azi, la mormânt i-am aprins o lumânare, povestindu-i de frumusețea copiilor de-acum.

Mulțumesc Doamnei Director dr. Angela Dumitrescu, Doamnei învățător Dorina Manciu și tuturor dascălilor din școală, pentru modul exemplar de implicare în educația copiilor.

Posted by Mnerie Dumitru on Friday, November 30, 2018

—————————

Prof. univ. dr.Dumitru MNERIE

Timișoara

1 Decembrie, 2018

Ilarion BOCA: Moștenire – In memoriam Regelui Mihai

MOȘTENIRE
In memoriam
Regelui Mihai

Cu sufletul arzând mereu spre calea voastră
Eu las ca moștenire o zare-n veci albastră,
Din gândul meu de bine eu las un tainic foc
În lume să vă fie înalt și sfânt noroc.

Eu sunt cu voi, dar matricea mă cheamă,
Să dau din sinea mea celestă vamă…
De nu aș fi cu voi, soldat la datorie,
Zadarnic mi-ar fi visul, acum, și-n veșnicie.

O candelă de veghe în cer vreau să rămân
Și-n țara mea de aur, mereu un drept stăpân !
Iar dincolo de mine, fiți veșnic fiii mei
Stăpânitori și liberi ca niște mitici zei !

Aceasta mi-e dorința ce-mi arde-n templul firii :
Golgotă și iertare pe calea mântuirii !

–––––––––-

Ilarion BOCA

21 noiembrie, 2017

Florin-Cezar CĂLIN: Odă poetului învins…

Odă poetului învins…

Chiar timpul lui i se oprește-n loc !
Ca să-i asculte spusele și slova !
Un om ce ne-a-ncântat cu ritm mereu
Cu versul lui acid dară și vorba.
Din Ruga de atunci pentru părinți
El a făcut din asta chiar un imn.
Al … generației ce-i îmbrăcată-n blugi !
Și căreia i-a al său fost destin !
A mai depus chiar ”Jurământ la Putna”
Pe domnul Șfefan ni l-a invocat.
Strategice i-au fost copii ca arme !
Cu care el mereu ne-a apărat.
Condeiul lui a scris și ”La adio” !
Acest poem de unii înjurat !
Prin postul comunist de radio !
Ne-a îndemnat la viață disperat.
El a cântat în vers întâia oară
Părinții cei de soartă oropsiți.
În ”Repetabila și trista lui povară”
Pe toți bătrânii cei năpăstuiți.
Cu Basarabia au fost mereu ca frați
Și cu Vieru frate de asemeni !
În versul lor chiar am fost îndemnați
Să îi privim cumva ca și pe gemeni.
”Durerea femeiască” pentru unii !
El a tratat-o chiar cu politețe.
Ca să-nțeleagă până și nebunii !
Ce-nseamnă ca să ai a lui blândețe.
Bătrân, bolnav … ”de-a dreptul cordial !”
El ne salută de pe pat de moarte.
Rugându-ne acuma ca semnal !
Să ne iubim … ”cât încă se mai poate !”.
Rămâne-ndurerat condeiul tău !
Nici pasta-n pix de-acuma nu mai scrie.
Te-ai înălțat la bunul Dumnezeu !
Ca vieții noastre să-i fii chezășie.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

16 noiembrie, 2018

Ilarion BOCA: Reper – In memoriam lui Adrian Păunescu

REPER

In memoriam lui Adrian Păunescu

Omule din veșnicie
Ce-ai plecat plângând de-acasă,
Iată țara, țara doinei,
Când vândută, când mireasă.

Când la sorți jucată tragic
Și din Est și din Apus,
Cum s-a tras, ce tragedie,
Ieri camașa lui Iisus.

Omule cu lacrimi bune
Cum sunt perlele de mare
Ești vândut la târgul silei
Și nu-n ultimă strigare.

Mă gândesc ades la tine
Mă gândesc mereu la țară
Și un dor scăldat în lacrimi
Peste mine se coboară.

Omule cu gânduri bune,
Omule comoară sfântă,
Iată țara ca o floare !
Iată floarea vieții frântă!…

Și prin tot ce-a fost odată
Vis frumos și măreție,
Vântul plânge o colindă
Cu lumini din veșnicie.

Cât mi-e dor de-a tale gânduri,
Patriarh plecat departe
Să ne-nveți ce-nseamnă visul
Și un zbor fără de moarte.

————————-

Ilarion BOCA

11 noiembrie, 2018

Eleonora SCHIPOR: IN MEMORIAM Maria MOTRESCU

La acest 28 octombrie ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Doar câteva luni nu i-au ajuns până la acest deosebit jubileu. L-ar fi sărbătorit cu copiii și nepoții, cu toate rudele dragi din Crasna ei natală, dar și cu noi toți: cei care am cunoscut-o, am apreciat-o, am stimat-o mult.

Maria Motrescu-Popescu, a fost cu adevărat fiica comunei Crasna. Ca și vestiții ei frați – poetul și ziaristul Ilie Motrescu, profesorii, autorii de cărți și activștii Ștefan și Nicolae Motrescu, care au dus Crasna pe meridianele lumii, doamna Maria și-a iubit baștina. A trăit, a muncit, a creat acolo într-o casă frumoasă de la poalele Carpaților. A avut o viață nu prea ușoară, așa a fost destinul tuturor Motreștilor, dar a știut să le învingă pe toate, să rămână mândră, demnă, puternică, ageră, curajoasă…

Am cunoscut-o personal pe la începutul anilor 2000, când am început să scriu despre poetul Ilie Motrescu, fratele ei, de fapt al lor, iubit. Ne-am întâlnit la comemorarea Poetului-martir în incinta ziarului „Zorile Bucovinei”. De atunci, s-a legat între noi o prietenie ce a durat până în acest an 2018, când a plecat pe neașteptate pe un alt tărâm. De acolo de sus, alături de bunii și dragii ei frați: Vasile, Ilie, Ștefan, George, Nicolae, veghează asupra noastră a tuturor celor ce am cunoscut-o și am stimat-o mult pentru vrednicie, cinste, dreptate, hărnicie, adevăr, credință, bunătate…

Frații ei Ștefan și Nicolae, care au făcut multe lucruri frumoase pentru Crasna lor natală, au plecat și ei înainte de vreme pe drumul neîntoarcerii. Rămăsese draga lor soră Maria să ducă mai departe în lume cea ce n-au dovedit să facă ei. Și ea a dus. Cu dragoste, durere, pentru pierderea lor irecuperabilă, cu responsabilitate, cu mândrie de neam, baștină, grai, credință. Motreștii toți au ținut cu sfințenie la aceste mari valori spirituale ale neamului nostru.

A scris și publicat câte ceva prin ziarele românești din regiune. Am îndemnat-o să le adune între copertele unei cărți. Am ajutat-o să scoată de sub tipar cartea „Între vis și realitate”. Versuri, proză, scrisorile tatălui Ion, ce a murit dus de regimul totalitar la canalul Belomor, către mama, amintirile unor săteni ce au suferit de pe urma teroarei roșii, câteva relatări despre viața familiei Motrescu, altele despre munca ei în școală. Am mai adăugat și câteva materiale dedicate ei, felicitări, mai multe fotografii. Cartea, apărută acum 10 ani se bucură de mare apreciere și azi în rândurile cititorilor.

În afară de grijile de familie, a crescut și educat împreună cu soțul Dumitru (trecut și el la Domnul cu vreo 7 ani în urmă), doi copii, care la rândul lor i-au bucurat cu 6 nepoți, a purtat și grija copiilor sătenilor, fiind zeci de ani învățătoare la clasele primare, având mai târziu și ore de limba maternă.

Toată viața a iubit și promovat folclorul autentic, a organizat cercuri folclorice în școală, dar și în sat, dansuri, cântece. Personal, a jucat chiar și în piese de teatru, a participat la câteva filmări. Se bucura mult că a putut organiza în școală și un cenaclu literar „Ilie Motrescu”. Nemaivorbind de participarea activă a elevilor săi la toate cele 5 ediții ale Festivalului regional „Ilie Motrescu”, dar și la toate comemorările, prezentările de carte, întâlnirile dedicate poetului Ilie Motrescu, dar și celorlalți frați ce au proslăvit prin scrierile și faptele lor demne Crasna dragă, care de-a lungul anilor au fost organizate în diferite sate din Nordul Bucovinei, la Cernăuți, dar și în Basarabia, România. Despre toate aceste evenimente de mare importanță s-au scris și publicat multe materiale în presa periodică, iar unele au fost tipărite și în cărțile mele proprii sau ale altor autori.

Doamna Maria Motrescu a fost o bună prietenă a noastră a pătrăucenilor. Nu odată la inițiativa mea proprie, dar susținută cu multă amabilitate de lucrătorii sferei culturale, dar și de câțiva buni activiști ai satului, a fost oaspetele nostru drag. A mai fost prezentă și în alte biblioteci din raion, din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, ș.a.

Marea ei dorință a fost ca să ducă la capăt cartea despre folclorul crăsnean, începută de fratele Nicolae. La 10 ani de la trecerea sa în neființă, a reușit acest lucru, ajutată fiind de câțiva oameni de bună credință. Deși la lansarea ei n-a putut fi prezentă din motive de sănătate, mi-a mărturisit chiar în seara zilei când fusesem la lansarea acestei cărți la gimnaziul din Crasna, că are o mare bucurie că a reușit să scoată cartea fratelui. Peste o săptămână a plecat subit pe un alt tărâm, dar cu inima împăcată, că și-a văzut visul împlinit.

Am comemorat-o la Salonul de carte românească ce a avut loc la începutul acestui octombrie în incinta bibliotecii pătrăucene, în prezența câtorva personalități din România, dar și din întreaga regiune.

Recent s-a vorbit despre această carte a regretatului profesor Nicolae Motrescu, dar și despre contribuția adusă de sora lui Maria Motrescu, la apariția ei. Despre acest eveniment a vorbit la actuala Conferință de la Suceava dedicată celor 80 de ani ai Societății scriitorilor bucovineni, ziaristul și poetul Nicolae Șapcă, redactorul-șef al ziarului „Monitorul de Hliboca”, responsabilul principal de apariția cărții respective.

O prietenie strânsă i-a legat pe toți Motreștii de bucureșteanul „îndrăgostit de Bucovina” cum l-am numit chiar eu personal cu mai mulți ani în urmă, întru-n ziar, Laurențiu Dragomir, lucrător la AP Protecția Patrimoniului din București. Omul care a cunoscut-o și stimat-o mult pe Maria Motrescu, ca și pe ceilalți Motrești, de altfel, care a scos de sub tipar monografia comunei Crasna, a publicat o carte despre Ilie Motrescu, a editat o vreme revista „Crasna”, și care îmi spunea că, citez „… Am pierdut un om, ca bunica mea. Puteam vorbi despre orice cu ea…”

… Acum, la Crasna vin doar amintirile. Amintirea despre unica soră, la cei doi frați ce i-au mai rămas, cel mai mare la Crasna – Constantin (Tatinuț) și cel mai mic Grigore în Basarabia. Dar și la copiii și nepoții pe care i-a iubit, i-a crescut cu drag, i-a educat, la toate rudele, ce probabil, își vor aminti azi de ea, în mod deosebit. Amintirea vine și la noi toți, cei care am cunoscut-o, am prietenit cu ea, am susținut-o și înțeles-o. O amintire frumoasă pe care vom păstra în suflet toată viața.

———————————-

Prof. Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord/Ucraina

28 octombrie, 2018

P.S. Propunem atenției cititorilor câteva poezii dedicate copiilor scrise de Maria Motrescu-Popescu, publicate în cartea sa „Între vis și realitate”

***

Poezii pentru copii

Continue reading „Eleonora SCHIPOR: IN MEMORIAM Maria MOTRESCU” →

Florentina SAVU: Comemorare și aniversare

COMEMORARE ȘI ANIVERSARE

( 22 SEPTEMBRIE…)

De un deceniu, mamă, pe-aicea nu mai ești
De-acolo, dintre stele, cu dor de noi lucești,
Te simt mereu aproape, cu zâmbetul tău blând,
De chipu-ți cel sublim mi-e sufletul flămând…

Te-ai dus, frumoasă mamă, în chinuri de Hristos,
În brațele-mi te-ai stins atât de dureros,
Te-am îngrijit, măicuță și te-am privit cum pieri,
Nu voi uita nicicând acea zi de trist ieri…

Să mai rămâi o zi, o mamă, m-am rugat
Să-mi lași aniversarea copiilor regat,
Să nu ne-ntuneci râsul din cupa cea cu vin,
Să nu simt ziua asta cu-amar greu de pelin

Dar…nu a fost să fie! Mă-ndrept spre cimitir
Și-o lacrimă pe cruce ți-o leg cu negru fir,
Și-aprind și o candelă, și-un braț de flori ți-aduc,
Prin fumul de tămâie tot dorul spre cer urc

Și îți trimit, o mamă, iubirea noastră toată,
Prin jurul nostru, știu, sufletul tău dă roată,
Picur din cupă vin în amintirea ta
Și-apoi noroc, măicuță, pentru lumina mea,

Pentru ai mei copii ce astăzi s-au născut
Pe care tu mereu atâta i-ai iubit,
Să-ți fie mamă cerul fereastră către noi
Și ochii tăi, măicuță, să nu devină ploi

Iar vouă, dragi copii, vă spun că vă iubesc
Și că pe lumea asta eu pentru voi trăiesc.
Odihnă în lumină și-n pace, mamă dragă
Și La mulți ani, copii, din inima mea largă!

Domnul să-ți primească măicuță tot ce-ți dăm,
În gândurile noastre tot timpul te purtăm…
Noroc, copiii mei, Domnul vă
ocrotească
Și…nu uitați cărarea spre casa părintească!

———————————–

Florentina SAVU

22 septembrie, 2018

– Imagine internet –

Dumitru MNERIE: Vlad Cernea Jerca – a plecat spre RAI

Vlad Cernea Jerca – a plecat spre RAI să-și petreacă de Praznicul Adormirii Maicii Domnului mai aproape de ingeri … Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Originar din Godineşti (jud. Gorj), stabilit în Timişoara, s-a remarcat ca un scriitor complex, care, prin diversitatea stilurilor literare abordate, talentul descriptiv în scris şi în pictură, prezenţa spirituală îl plasează pe Vlad Cernea Jerca în pleiada artiştilor desăvârşiţi.

Spiritualitatea lui Vlad Cernea Jerca s-a dovedit, poate cel mai bine prin excepţionala versificaţie, cu păstrarea sintetică a mesajului în poezii, dat mai ales în multe epigrame devenite antologice. Spre exemplu:
– Românii şi… restul lumii
„Călătorind prin ţări străine
Constaţi, ca orice muritor:
În Vest – se moare de mai bine,
La noi – de grija tuturor.” (din ziarul „Viaţa Buzăului” – 22 februarie 2006)

– Dilemă
„În lumea asta, de ocară
Mă-ntreb acum de are rost
Să mori deştept în altă ţară
Ori luat în ţara ta de prost?”

– Meteahnă românească
„Suntem o naţie năucă,
Cu ifose în loc de sfinţi –
Globalizăm dorul de ducă,
Uitând de dorul de părinţi!”

Apreciind în mod deosebit nivelul artistic al operei lui Vlad Cernea Jerca, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI a editat două volume de versuri, cuprinzând atât poezie socială, în „INSEMNE PE CUMPANA VREMII”, cât şi poezie de dragoste, în volumul „PROSCRISUL ETERNULUI MIT”.

S-a mai stins o lumină de spirit românesc, neprețuit destul cât a fost în viață, dar care a lăsat o moștenire excepțională de scrieri care nu merită date uitării. Adormit pe pământ și deșteptat acum în Rai. Dumnezeu să-l aibă-n pază veșnică!

——————————————–

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

Timișoara

19 august, 2018