Árpád TÓTH: Bușteanul ucigaș

Bușteanul ucigaș

  (În amintirea unui fost coleg, a unui suflet blând din alte sfere)

 

Un buștean porni la vale

Și a prins capul unui om,

Nu i-a stat nimic în cale,

Pe șapte metri, de pe dom.

 

Și stătea stabil pe-o cioată

Care-avea mușchi, dar a cedat,

Porni iute, dintr-o dată

Și-o viață de om a curmat!

 

Vai, ce scurtă este viața

Și-i atâta de frumoasă,

Tragi de ea… se rupe ața,

Este prea misterioasă!

 

Clipele se duc de-a valma

Și timpul pare măsurat,

De ce nu sună alarma,

Când zilele s-au consumat?

 

Intrând viu într-o pădure

Nu o să știi dacă mai ieși,

Când trăiești clipele dure,

Nu mai e loc pentru povești!

 

Din fotoliu o părere

Nu are nicio valoare,

Sus la munte viața-ți cere

Rezistență și candoare!

———————-

Árpád TÓTH (Artangel)

2 decembrie, 2018

Lasă un răspuns