George ROCA: Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri la Sydney

Anul 2018 marchează Centenarul Marii Uniri și a fost declarat oficial de către Guvernul României ca fiind „An Centenar Aniversar”. Este un an-sărbătoare al tuturor românilor de pe mapamond. De fapt Centenarul a început chiar de pe data pe 1 Decembrie 2017 (Ziua Națională a României) și se va incheia la 1 Decembrie 2018. La această înițiativă s-au asociat câteva instituții majore precum Televiziunea Română (TVR), Teatrul Național București, Patriarhia Ortodoxă Română, Institutul Cultural Român, Primăriile de județ precum și unele organizații non-guvernamentale și asociații românești din străinătate….

Festivitățile au fost pornite pe data de 26 noiembrie 2017, cu câteva zile înainte de Ziua Națională a României, de către Teatrul Național din București care a prezentat un spectacol extraodinar în cinstea centenarului, sub regia lui Ion Caramitru.

Pe aceeași temă se înscrie și spectacolul de muzică și poezie de la Sydney, spectacol patriotic bilingv (în limba română și engleză) intitulat „România 100!”, care va avea loc duminică 11 martie a.c. începând cu orele 15:00 în sala de spectacole a Bibliotecii de Stat din Sydney, Australia, fiind organizat de către Academia Româno-Australiană pentru Cultură, cu susținerea Ambasadei României la Canberra și a Consulatului General al României de la Sydney.

Continue reading „George ROCA: Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri la Sydney” →

Eugenia DUMITRIU: Teleormanul Cultural – o revistă de cultură și atitudine

Din inițiativa profesorului, poetului și criticului literar Cristian Gabriel Moraru a apărut la sfârșitul anului 2017, la Roșiorii de Vede, Teleorman, o nouă revistă cu caracter strict cultural, un fel de cadou și recunoaștere culturală care a avut menirea de a fi nici mai mult nici mai puțin decât o revistă a propriului ei timp care surprinde din amalgamul torentului literar contemporan în plină mișcare primele principii ale operelor literare și îl invită pe cititori să-i aspire un numai cuvintele materialelor publicate ci și negrul fontului cu care a fost tipărită revista „Teleormanul cultural” și mai trebuie să recunosc că este un mod valabil de a citi literatură de bună calitate, originală, ancorată la nevoia de exprimare a tinerei generații. Această revistă care are la finalul primei pagini citatul lui Constantin Noica: „Pentru viața spirituală a omului, cultura este oglinda măritoare.”, aduce un suflu nou peisajului literar contemporan, în prim plan situându-se reprezentanții valoroși al culturii Teleormănene începând din jurul anului 1930 și totuși revista acordă un mare spațiu promovării tinerelor talente, promovând toate artele.

Revista oferă o vedere panoramică asupra vieții literare în primul rând prin referire la fenomenele și procesele artistice mergând pe linia unei reviste consecventă cu sine însăși, unitară însă deschisă la nou, dinamică, în coloanele căreia se pot întâlni, atât semnături ale numelor consacrate din cultura română în general dar și poeme notabile semnate de Mihai Merticaru din Moldova, Domnița Neaga din Roșiorii de Vede, Nicolae Vălăreanu Sârbu din Sibiu, eseuri sub semnătura profesorului Doctor în Filologie Iulian Bitoleanu, poemele regretatului Petre Frânculescu, ale poetului Ion Duduveică, cronicile literare semnate de cunoscutul și apreciatul Ioan Romeo Roșiianu, articolele cu caracter istoric care poartă semnătura distinsului Profesor de istorie și scriitor Victor Gabriel Osăceanu, poezii semnate de poetul Tudor Matreșu care afirma într-una din poemele domniei sale: „Doamne, sufletul meu e tot mai senin”, vers considerat de mine premonitoriu, care descrie starea de spirit pe care o încearcă cititorii acestei reviste după ce au lecturat-o.

Toate studiile, eseurile și articolele publicate în această revistă sunt de o înaltă calitate și frumos ilustrate. Rolul acestei reviste, așa cum îmi mărturisea la început de drum redactorul șef Cristian Gabriel Moraru, este acela de a dărui cititorilor săi o perspectivă mai amplă asupra vieții culturale din Teleorman și din toată România dar în același timp să coaguleze în jurul său intelectualitatea pentru că prea des este folosită la noi ideea de intercultură și ideea de la care a plecat revista a fost aceea că e mai puternic ceea ce ne leagă decât ceea ce ne dezbină și este timpul ca generația tânără reprezentată în această revistă chiar de redactorul șef să conștientizeze autorii tineri și să-i unească într-o sinteză perfect conștientă de fluxul general care a generat până mai ieri o mișcare literară haotică, iar timpul cu pasul să grăbit își cere valorile și nu ne putem apropia de ele decât fiind la curent prin intermediul unor reviste de cultură noi, conduse de tineri cu tot ce apare în literatura română, trebuie să citim cărțile noi, recenziile la cărțile românești fiind cele care vor așeza pe trepte binemeritate valorile timpului nostru, bineînțeles că trebuie să citim și cărți clasice dar totuși trebuie să rămânem ancorați prin paginile revistei „Teleormanul cultural” la realitățile literaturii prezente și să scoatem la iveală autori ce merită descoperiți pentru că revista asta nou apărută ține cont de valoarea reală a operei scrise fără nici un fel de menajamente de mentalitățile și factura artistică a operelor cronicate, de acea variație a spiritului colectiv al tinerei generații de scriitori și poeți, de artiști indiferent în ce plan își realizează și lansează opera lor pe piața valorilor artistice din România de azi cu toate elemenetele ei de tranziție. Continue reading „Eugenia DUMITRIU: Teleormanul Cultural – o revistă de cultură și atitudine” →

Dr. Viorel ROMAN: ,,Treceţi batalioane române, Carpaţii”

,,Treceţi batalioane române, Carpaţii”, unul dintre cele mai frumoase cântece patriotice ne ajută și să-i înțelegem pe ortodocșii din Statul Paralel Legitim, din 1946 la putere în București, în luptă azi cu Statul Paralel Ilegitim de peste Carpați, cu d-na Kövesi din Mediaș, d-ul Iohannis din Sibiu, aversiune care se extinde vizibil și împotriva așa zisului colonialism occidentul, UE, USA, NATO, OLAF, FMI, Banca Mondială.

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/02/demisia-d-nei-kovesi.html

http://www.logossiagape.ro/2018/02/13/viorel-roman-razboiul-dintre-statele-paralele/

Moldo-valahi au făcut parte din teocrațiile orientale, Califatul islamic, Imperiul Rus, dar niciodată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. Asta se observă firește și în vremea noastră. Vezi și filmul valah: Aferim!

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2018/01/teocratia-moldo-valaha.html

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: ,,Treceţi batalioane române, Carpaţii”” →

Viorel ROMAN: Războiul dintre Statele Paralele

Războiul dintre Statele Paralele moldo-valah şi euro-atlantic, fiecare legitim de o parte sau cealalalta a Carpaţilor, aminteşte de Războiul religios de treizece de ani dintre catolici şi protestanţi în Sfântul Imperiu Roman, cel de Secesiune dintre catolicii şi protestanţii în SUA, dintre hinduşii şi mahomedanii în India, catolicii şi protestaţii din Irlanda, creştinii şi musulmanii în Sudan, catolicii, ortodocşii, islamicii din fosta Jugoslavie, ortodocşi şi catolici în Ucraina etc…

Totul e paşnic în UE/NATO, dar sunt deja cinci milioane de românii, victime colaterale, pe locul doi în lume, după Siria în război, care s-au refugiat, băjenit în occident, şi refuzul premierului partidei ortodoxo-comuniste moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, Vasilica-Viorica Dăncila, de a vorbi în Parlamentul European, la Bruxelles, de a pune pe ordinea de zi vizita papei Francisc în anul Centenarului şi beatificarea a şapte episcopi greco-catolici morţi în faimă de martiri sub regimul ortodoxo-comunist. Asta dă apă la moară atât acelor occidentali, care-i văd pe ortodocşi incompatibili cu occidentul, cât şi autohtoniştilor moldo-valahi, care abia aşteaptă să scape de Europa pe care nu o înţeleg şi de aceea nu o accepta.

Continue reading „Viorel ROMAN: Războiul dintre Statele Paralele” →

Vavila POPOVICI: Despre cinste, necinste și ticăloșie

„Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverșunare, ca mincinosul care a fost prins.” – Nicolae Iorga

Valorile morale care au îmbogățit cu adevărat viața omului, valori care s-au dovedit a fi de încredere, sunt utile și importante pentru societate. În zilele noastre ele cunosc un declin semnificativ.

De când există omul pe pământ, acesta s-a călăuzit după diferite legi întocmite, pentru ca binele să-l călăuzească în viață. Cinstea și alături de ea onoarea și corectitudinea au fost și rămân calități morale apreciate și considerate mai presus decât celelalte virtuți ale omului. Ele îi obligă pe oameni să-și îndeplinească datoria socială, să respecte adevărul și dreptatea, și să se comporte sincer și corect în societate. Sunt valori morale fundamentale pentru oricare societate civilizată. Când ele își pierd din calitate, este vădit că societatea se degradează.

Cinstea este una dintre cele mai complexe virtuți, tocmai pentru că, la rândul ei, sintetizează multe alte virtuți. Omul cinstit nu minte, nu denaturează realitatea – spunând că făcut ceea ce nu a făcut – și nici nu tăinuiește despre sine o realitate care, aflată de către ceilalți, l-ar putea leza. Iar când e vorba despre ceilalți, nu-i lingușește, dar nici nu ascunde eventuala lor fraudă sau abuz: omul cinstit nu e complicele nimănui, indiferent de prețul pe care l-ar avea de plătit pentru gestul respectiv. Nu este fățarnic sau duplicitar, nu defăimează pe cineva și nici nu răspândește informații false. Nu înșală, nu umblă cu tertipuri, cu vicleșuguri, nu măsluiește, nu răstălmăcește, nu fură, din modestie el vrea să aibă doar ce este a lui, și ceea ce a dobândit pe drept, nu încalcă drepturile nimănui, Își vede de munca lui, pe care o face cu sârguință, dăruire, seninătate și bucurie.

Continue reading „Vavila POPOVICI: Despre cinste, necinste și ticăloșie” →

,,Cum poate omul să-L vadă pe Dumnezeu? “

Înainte de a spune cum anume Îl putem vedea pe Dumnezeu, este necesar să ne amintim ce spune Sfântul Varsanufie: că atunci „când te vezi pe tine pornit de a vorbi despre Dumnezeu, află că tăcerea este mai minunată şi mai slăvită decât convorbirea“ (Filocalia, XI, p. 59). Tâlcuind, Părintele Dumitru Stăniloae zice: „Dumnezeu este mai presus de cuvânt. Principal este să simţi prezenţa Lui ca o putere mai presus de cuvânt. Şi o simţi puternic prin responsabilitatea ce a trezit-o şi o susţine în tine.“

Sfinţii Părinţi avertizează că este greşit şi primejdios a vorbi despre Dumnezeu în cuvinte; Sfântul Ioan Scărarul zice spre luare aminte: „a vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte este greşit şi primejdios celor ce nu iau aminte. Cuvântul despre dragoste este cunoscut îngerilor, dar şi acelora numai prin lucrarea iluminării. Dragostea este Dumnezeu. Iar cel ce voieşte să arate hotarul Acestuia, este ca cel ce, orb fiind, numără nisipul de pe fundul oceanului!“ (Filocalia IX, p. 425).

Sigur că mare parte dintre creştini ştiu prea bine că a-L cunoaşte pe Dumnezeu este cea mai mare lucrare a omului zidit pe acest pământ; aceasta se adevereşte prin cuvântul lui Iisus Hristos, din definiţia dată vieţii veşnice atunci când a rostit rugăciunea arhierească din capitolul XVII din Evanghelia după Sfântul Ioan: „Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“ (Ioan 17, 3).

Continue reading „,,Cum poate omul să-L vadă pe Dumnezeu? “” →

Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat

Perioada istorică pe care o străbatem este dominată de confruntarea tot mai violentă dintre “globalism” și “locuri” sau, altfel zis, țări, Neamuri,Tradiție locală și mocirlă și mediocritatea oligarhică.
În această înțelegere este necesar să reafirmăm ce înțelegem prin termenii și conceptele folosite. Să lămurim ce “limbă” vorbim.
“Globalismul” este, încă, o realitate fluidă, după unii în dezvoltare și după semnatarul acestor rânduri în disoluție. Oricum “globalismul” s-ar dori un soi de nou “turn Babel”. O alcătuire care ar cuprinde tot și toate, de-a-valma, oameni, locuri, stări, așezate sub o singură stăpânire, o singură voie și slujind un singur scop. Ca justificare “globalismul” declara că ar urmări instaurarea “binelui universal”.
Lesne poate fi văzut, la o analiză mai atentă, că această “acoperire de intenție” este strict larmă, zgomote, fonema fără rost.
“Binele universal” este cea mai penibilă credință posibilă. Care “bine”, unde, când, cum? De fapt “binele universal” este o iluzie fără urmă de acoperire. Este bine să ne aducem aminte că iluzia este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură (altcum zis, necuratul). Mai departe scopul propus: o singură stăpânire, o singură voință, o singură gloată, după crâncena experiență a veacului douăzeci, știm bine ce înseamnă: teroare de plumb de tipul Ceka, Gestapo, Guantanamo.
Între timp sunt folosite minciuna, jumătatea de adevăr și vorbăria. Încet, tenace, diabolic, trupurile organice (familia, Neamul, Țara, Credința) sunt minate, calomniate și insultate, atunci când nu sunt atacate direct: cu bombe, intervenții “umanitare” sau aruncări în lagăre. În schimb sunt promovate: relativismul moral, impostura, perversiunile (prezentate nu doar ca stări “normale” ci direct ca virtuți). Un simptom extreme de semnificativ poate fi observat în modul în care însăși limba în care vorbim este desfigurată și împănată cu “barbarism” inutil, barbarism de dragul barbarismului. De regula “barbarismele”, cuvinte luate dintr-o alta limbă, intra în limba locului atunci când nu există echivalent. Dar în momentul de față sunt introduse sinister, stridente, “barbarisme” fără rost. Spre exemplu se spune “OK, în loc de bine, a “implementa” în loc de a introduce, s.a.m.d. Aceste “barbarisme” inutile, folosirea lor, demonstrează că oamenii nu citesc și dacă citesc nu pricep. Iar în paralel, forțele de ocupație, (sau cum superb îi numea Artur Silvestri, ”creolii”) nu ostenesc în a promova “valorile” lor.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat” →

Lucian-Zeev HERŞCOVICI: David (Dadu) Rosenkranz din viața unui avocat și lider evreu din România în secolul XX

Recent am primit o carte bilingvă, în ebraică şi română, care mi-a atras atenţia datorită titlului ei: „Dadu” (Betapress, Ashdod, 2017; 144 & 109 pagini, incluzând şi fotografii documentare). Este biografia fostului activist al Uniunii Evreilor Români, avocatul David (Dadu) Rosenkranz, scrisă de fiica lui, profesoara de liceu Adina Rosenkranz-Herscovici.

Volumul este util pentru cercetătorul istoric, deşi este o evocare familială şi nu o biografie academică. Autoarea însăşi – care este şi editoarea documentelor şi evocărilor – afirmă în prefaţă că: „volumul… nu e conceput şi nici scris ca o carte închegată care să îmbine în mod armonios fapte autentice ale personajului principal cu evenimente istorice autentice şi cu crâmpeie din viaţa sa personală, ceea ce ar fi făcut poate din el un roman pasionant, dar pe care eu aş fi fost incapabilă să-l scriu”. Ea adaugă că: „volumul cuprinde în primul rând documente autentice, scrise sau dictate de Dadu însuşi, în propriile sale cuvinte; apoi, relatări şi mărturii scrise şi spuse de oamenii care au avut norocul de a-l cunoaşte în perioade grele şi de a beneficia de sprijinul sau/şi de prietenia lui; şi, în sfârşit, mini-amintiri, gânduri, anecdote, pe scurt, fragmente de viaţă cu el”.

David (Dadu) Rosenkranz (1905-1965) a fost unul dintre liderii evreimii române. Născut la Bucureşti, a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi a devenit avocat (1927). Activitatea pe tărâm obştesc a început-o ca membru în Comitetul Studenţilor Evrei din Bucureşti şi apoi ca preşedinte al Asociaţiei Generale a Studenţilor Evrei din România. Alăturându-se Uniunii Evreilor Români (UER), a ajuns preşedintele organizaţiei de tineret UER (1932-1935); Vicepreşedintele, apoi preşedintele organi-zaţiei Bucureşti a UER (1938); Secretar general al reprezentanţei UER (1944-1945); Membru în prezidiul UER (1945-1949).

Continue reading „Lucian-Zeev HERŞCOVICI: David (Dadu) Rosenkranz din viața unui avocat și lider evreu din România în secolul XX” →

Roni CĂCIULARU: Originalitate și farmec în arta ceramistei Marga Grauenfels

Marga Grauenfels are un zâmbet cald şi râde ca un copil fericit. Seninătatea privirilor şi întreaga ei fiinţă emană atmosfera unui joc. Dar asta e la prima vedere. In esenţă, vorbim de un om cu un tumult sufletesc de o rară bogăţie, iar în interiorul apelor ce par limpezi, pot apărea vârtejuri teribile şi contorsionări care scot la suprafaţă, după un serios proces de creaţie, opere de artă, concretizate în minunate şi unice imagini din ceramică originală.

În atelierul ei, lângă peretele cu fotografii de câini, cai, urşi, pisici, dar şi cu unele crochiuri de idei, unele notaţii scurte – inspiraţii de moment, lângă masa de lucru, alături de caietul de desene şi schiţe, lângă rafturile cu pigmenţi, care într-un târziu devin glazură fermecată, care cântă pe lutul ars şi solidificat la 1200 de grade, mai sunt, fireşte, roata olarului, valţul mecanic, cuptorul electric, şi o nevăzută sursă de muzică. Artista îndrăgeşte fado-ul portughez sau, pentru oarecare variaţie, ascultă, acolo, în atelierul ei, blues… Tot acolo, sunt clipe de muncă şi taină, ueori vorbeşte cu caii sau cu peştii, le spune minciuni frumoase, pe care le crede şi ea însăşi, e o atmosferă aparte, de tensiune şi concentrare vecină cu trascendentalitatea, apoi, când obiectul artei sale, în sfârşit, în sfârşit, este gata, reapare zâmbetul acela de copil fericit. Nu e o poză! E bucuria împlinirii! Marga Grauenfels vrăjitoreşte aici pământul, apa şi focul, le mângâie şi le face să vorbească frumos, către cine ştie să privească cu sufletul. La uşa cuptorului chipul ei străluminat se-ntâlneşte mereu cu sine însuşi. Şi după trude şi nemulţumiri, iată, ajunge să -şi vadă rodul clipelor sale magice!

Continue reading „Roni CĂCIULARU: Originalitate și farmec în arta ceramistei Marga Grauenfels” →

Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?

Prin noțiunea de datorie externă înțelegem că aceasta este o sumă de bani îndatorată (indiferent de valută – dolar, euro) de la un stat străin sau diverse institutii financiare internationale. Acești bani datorați sau împrumut bănesc are loc sub formă de credite financiare garantate unui stat, unui guvern etc. Respectivul împrumut bănesc se realizează în baza unor contracte bilaterale în care sunt stipulate condiții concrete de primire și de restituire a acestuia (fiind incluse și costurile corespunzătoare – credite cu dobândă fixă, credite cu dobândă variabilă), în dependență de creditele oferite, iar cea mai importantă secțiune a acestor contracte sunt costurile și garantia statului debitor care urmeaza în viitor să ramburseze datoria externă formată. Deci, datoria externă sunt mijloacele financiare (sau mărfuri, etc) pe care un stat le deține față de creditorii străini, aceștea fiind persoane juridice sau fizice.

Dacă să ne referim la creditorii străini, atunci împrumuturile externe în ultimile două decenii au căpătat o amploare nemaivăzută, rezultat al unui excedent de capital al țărilor dezvoltate. Astfel, exportul de capital din țările dezvoltate, fiind actualizat și sub așa numitele împrumuturi bănești externe (credite financiare), sunt binevenite în țările din Estul Europei și nu numai. În acest joc al împrumuturilor bănești este prezentă și Moldova, țara care în ultimele decenii a primit credite bănești din străinătate (din țările dezvoltate ale Occidentului și nu numai) în cantități enorme, însă, din păcate, realitatea actuală din cadrul societății basarabene nu demonstrează faptul că aceste împrumuturi ar fi contribuit la prosperarea și bunăstarea poporului. Din contra, datoria externă a țării se majorează nespus de consistent de la o zi la alta, iar nivelul de trai al societății basarabene se înrăutățește tot mai mult și mai mult, atingând sau fiind deja la extremă situație. Desigur, în acest caz nu este vina creditorilor străini. La ziua de azi datoria externă a Moldovei este aproape de șapte miliarde de dolari S.U.A. (6 miliarde și 743 milioane de dolari, trimestrul trei, 2017), astfel depășind PIB-ul țării, estimat la sfârșitul anului 2017 de 6,75 miliarde dolari (http://independent.md/datoria-externa-a-moldovei-a-depasit-pib-ul-si-se-apropie-de-7-miliarde-de-dolari/#.WnBPMa7ibDd). E de menționat, datoria externă a crescut enorm și din furtul miliardului de dolari (din trei bănci comerciale din cadrul țării), aceasta fiind trecută în datoria publică, rezultat că Banca Națională a Moldovei a oferit creditele respective celor 3 bănci comerciale păgubite. Pe parcursul de aproape a trei decenii R.Moldova a efectuat împrumuturi bănești pentru diverse necesități și interese statale, fiind parte la toate acestea statul, agenți economici, unităţi administrativ-teritoriale etc, datoriile provenind în cel mai frecvent caz din credite financiare străine, component destul de specific pentru țările în curs de dezvoltare. Cei mai mari creditori financiari pentru R.Moldova sunt BIRD, AID, FMI, BEI, FIDA, Guvernul S.U.A., Guvernul Germaniei, Guvernul Japoniei, Guvernul României etc, toți aceștea destinând și investind banii respectivi pentru reformele structurale ale societății basarabene, ca aceasta să urmeze, într-un final, calea dezvoltării civilizate. Necătând la toate acestea (numai în primul trimestru al anului 2017 datoria externă brută a Moldovei s-a majorat cu 93,91 milioane de dolari, respectiv, 1,8 miliarde de lei moldovenești şi a depășit cifra de 6,688 miliarde dolari, informează Bănca Naţională a Moldovei/BNM), oricum Moldova rămâne în continuare într-o dilemă extremă, iar existența cetățeanului basarabean nu este deloc într-o schimbare spre bine. Atunci ne întrebăm: pentru ce servesc împrumuturile bănești externe dacă dezvoltarea economică și socială a țării nu este prin nimic pozitivă, dar, din contra, numai negativă? Da, nu excludem cazul, la ziua de azi datorii financiare externe realizate în timp le au și un șir de țări dezvoltate din Occident (precum: Irlanda, țara cu cea mai mare datorie externă din lume; urmată de Marea Britanie, apoi Elveția, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Austria, Norvegia, Hong Kong, Franța, Portugalia, Germania, Grecia, Spania, Italia, Australia, etc., date furnizate de Banca Mondială. Disponibil: https://www.rfi.ro/articol/stiri/economie/top-20-cele-mai-datoare-tari-lume), România fiind pe locul cinci în rândul țărilor UE, țara cu cea mai scăzută datorie publică în 2015, însă administrația statală a acestor țări, în timp, au investit banii împrumutați în scopuri bine determinate pentru ca țara lor să devină cât mai prosperă și mai dezvoltată. Acest lucru poate fi revăzut prin faptul că majoritatea țărilor susmenționate în clasamentul datoriilor externe, la ziua de azi, la fel, se regăsesc printre primele locuri și în clasamentele mondiale privind calitatea bună a vieții, dezvoltarea umană satisfăcătoare, nivelul foarte bun de trai al populației, nivelul binevenit sl sistemului de sănătate etc. Continue reading „Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?” →