Chișinău, MOLDOVA
MARIANA GURZA – POETĂ CU SUFLET DE
ÎNGER
„Sunt ceea ce nu voi şti niciodată…
O frunză verde rătăcită.
Clipă minusculă în timp, zâmbet,
lacrimă curată, sunt doar anotimp”
(Mariana Gurza)
Era ziua de 26 martie 2021 când bunul meu prieten, inginerul,
profesorul și publicistul timișorean Dumitru Mnerie mi-a adus trista
veste că poeta Mariana Gurza nu mai este în viață, că a plecat spre
ceruri, fiind subit răpusă de această ciumă a secolului al XXI-lea
COVID-19. Cu imensă tristețe am aflat vestea plecării din lumea celor
vii. O banală boală o luase dintre noi în plină putere creativă, în plină
dorință de viață, lăsându-ne mai săraci. Se întâmpla această tragedie la
doar două săptămâni după ce plecase la ceruri (12.03.2022) poetul
național roman basarabean Nicolae Dabija. Tot de COVID. Ambii au
plecat la Domnul să se alăture lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru,
Nicolae Dabija ș.m.a. mari valori ale culturii naționale.
Am cunoscut-o personal pe regretata poetă. Aflându-mă la o
conferință științifică la Timișoara în Anul Centenar 2018 profesorul
Dumitru Mnerie mi-a organizat o vizită la ea acasă, undeva în afara
Timișoarei. Distinsa doamnă Mariana Gurza ne-a primit cu
deosebită ospitalitate, cu nelipsitul zâmbet pe buze. Chiar fiind inginer
de formație s-a înfiripat o interesantă discuție pe diverse probleme, în
special, legate de Basarabia, Era o fire foarte atașată de Basarabia.
Avea harul de a pătrunde până în ungherele sufletului omenesc. „Suflet
fremător și suferitor, inundat de o devoratoare iubire pentru neam si
glie”, scria despre ea cunoscutul scriitor A. D. Rachieru.
De fapt ne cunoșteam deja de la distanță. Îmi
publicase în prestigioasa revistă creștină de
cultură, tradiții și atitudine civică „Logos și
Agape”, fondată de ea, mai multe articole despre
situația social-politică din Basarabia. Fiind
bucovineancă, mereu cu Bucovina în suflet,
Mariana Gurza era aproape de Basarabia poate
și prin faptul că Basarabia și Bucovina au avut
destine similare, ambele fiind rupte din trupul
Țării de două imperii vecine. ,,Ce cale poate
țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se
urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi ”, este strigătul
lui Adrian Păunescu, spicuit cu grijă în unul din articole publicat în revista
„Armonii culturale”.
Mai târziu distinsa scriitoare mi-a prefațat vol. 15 al culegerii de
articole „Basarabie răstignită”. Drept motto al prefațării a ales
impresionantele fraze ale patriotului român Gheorghe Brătianu: ,,Nu
putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem
să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav.
Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre”. „Basarabie
răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este
una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu
accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului, la început
de An Nou visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat
într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în
această vădită degringoladă pe scena politică internă şi
internaţională”, menționa în 2019 în prefațare distinsa poetă Mariana
Gurza. În aceeași prefațare cu o deosebită evlavie menționa scriitoarea
momentul Marii Uniri de la Alba Iulia: „Din toate colțurile Țării mii de
„pelerini” țineau calea spre Alba Iulia cu care, cu trenul, pe jos… Au
venit frații bucovineni, din Basarabia, de la Iași, au sosit legionarii
Blajului, moții de la Abrud, din Țara Bârsei… Sentimentul e prea
puternic și prea sfânt. Într’un moment dat însă „Pe al nostru steag e
scris Unire” a izbucnit din pieptul mulțimii întregi, iar valul acordurilor
mărețe lovea tavanul înalt al gării. Duhul sfânt parcă se coborâse de
asupra noastră, a tuturora”.
Pe lângă harul dumnezeesc de a crea, având un suflet de înger,
Mariana Gurza era profund marcată de unele derapaje în societatea
românească. ,,Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au
cum să o simtă, cei mulţi, da. Scapă cine poate!”, spunea cu durere în
suflet într-un interviu.
În anul 2017 a înființat revista creștină de cultură, tradiții și atitudine
civică „Logos și Ahape”, pe care a păstorit-o până în ultimele zile ale
vieții. Pătrunsă de un puternic sentiment religios, poeta, scriitoarea si
ziarista Mariana Gurza, închina scrierile sale, lirice și eseistice, puterii
divine, patriei și întregii lumi, pe care le-a publicat în cărți și numeroase
reviste de artă și cultură.
Dezvăluind lumea literară a scriitoarei Mariana Gurza, apreciem
bogata moștenire, pe care ne-a lăsat-o: eseuri, poeme, elogii pentru limbă,
țară și neam, a cântat dorul tristețea și iubirea. Fiind o poetă cu „suflet de
înger” a surprins în poemele sale eternele paradoxuri ale iubirii și a altor
stări omenești: tristețea, dorul, pasiunea, iubirea de țară și neam și, în
primul rând, credința. Fascinată de sclipirea unei imagini, de rezonanţa
unui cuvânt, Mariana Gurza și-a publicat poemele adunate în 15 volume
unitare, antologii, volume colective, printre care: „Paradox sentimental”
(poeme, 1998); „Gânduri nocturne” (poeme, 1999); „Nevoia de a sfida
tăcerea” (poeme, 2000); „Lacrima iubirii” (poeme, 2003); „Ultimul
strigăt” (poeme, 2006); „Șoapte gândite” (poeme, 2006); „Icoane
vii”(2020) ș.a.
Unele poeme sunt pătrunse de adevărate elemente profetice.
Impresionant este poemul „Manifest pentru viață”: „Lăsaţi florile să
crească unde e verde / Şi mugurii înrouraţi de zori, / Să nască în soarele
viselor crude, / În viaţa aceasta plină de erori”. Cât de actuale sunt
aceste versuri în aceste clipe de răstriște, când urgiile războiului din
est „nu lasă florile să crească unde e verde”.
Într-un alt poem „Mă tem de ce va fi odată”: „Trezeşte-te, / vulcanul
erupe, /focul mistuie, / pământul tremură. / Îmbracă armura,/ tu, soldatul
războaielor / din noi şi din afara noastră, / prinde mâna, rănit de /
trădarea lumii, / ca să ne putem salva / într-o viaţă viitoare”, autoarea se
temea de un eventual război în viitor. Războiul Rusiei contra Ucrainei,
din păcate, este o tristă realitate.
Și poemul „Rugă pentru copii”: „Doamne, Dumnezeul milelor, /
mângâie chemarea suspinelor, / dă-le odihnă în fragede altare, / să
prindă un mileniu, / de sub zăpezi, verdele primăverii, / să treacă lin prin
schimbătoare anotimpuri, / prin luminata câmpie, prin luminata viaţă”
este unul foarte actual. Este o rugă pentru sutele de mii de copii
ucraineni, pe care astăzi urgiile războiului din Ucraina i-a pus pe drumuri
de pribegie…
Și poemul „Adevăr relativ”
este unul foarte actual: „Când
căţelele armelor au lătrat, au
tăcut greierii. / Câmpia,
obosită, s-a lăsat pe-o rână
şi-a adormit. / Eroii şi-au scos
medaliile la soare, şi-au spălat
rănile şi-au adăstat…/ O pată
de petrol aşternută pe cer,
acesta este cuvântul de ordine,
/ aceasta era vina lumii prinsă-
ntre viaţă şi moarte…”. Când armele rusești „latră” greierii ucraineni tac.
Indiscutabil, comoara lăsată de distinsa scriitoare Mariana Gurza este
inestimabilă. Să păstrăm vie amintirea despre scriitoarea, poeta, patrioata,
Mariana Gurza. Drept răspuns la întrebarea „Unde sunt cei care nu mai
sunt?”, Mariana Gurza, la sigur, este în ceruri alături de alte valori ale
culturii naționale.
Veșnică pomenire!
