16 august 1991

O alternativ buddhistă dedusă din Nirvana, nonspațiu.  Cenușa colonelului se încrunta

 Zenaida Andreevna. Bibliotecarul e o ființă-carte.  Politicienii și criminalii citesc cel mai puțin. Se citește mai mult la munte decât la câmpie.

18 august, Ostankino. Peste tăcerea rusească se aud ciori ca peste o Indie albă. Scăpat din arest în numele colonelului. Valia, cu ton de veci: Gorbaciov oddhihnește în Krim. La ce să mai faci războaie pe limbi străine, cu cine seamănă Galina, se-aud împușcături, în Valea Kangra ard doar focuri.

19 august. Mari ciori în parcul 1905. Poezie pentru cei ce nu iubesc poezia. Coadă la cvas, coadă la înghețată. Țară de război civil – nu ca-n sud: civil, nu război. La 9 p.m. Galia n-ajunsese-acasă. Tot Galia, cea din Siktir, mai nu vrea și mai se lasă, iar ardeleanca nu face dragoste din cauza tancurilor. Romeo-Julieta-Prokofiev-Marie Claire, într-o Moscov` înconjurată de tancuri în Rossia, le génie de la danse, grija de fii și fiice, râd oltenii, moscoviții dau întâlnire, or fi căutând voluntari, americanii la ambasada lor, vsio normal, umnaia jenscina, Galia aștepta de doi ani asta, bibliotecarii sponsorizați de British Council la Gosen își luau la revedere cu terminarea războiului din Golf, acum suntem toți beduini. Balet, diamantin transfer al tragicului în ultra-eros. Dirijorul seamănă, pentru franțuzoaică, lui Napoleon (skoe). Metrou oprit. Liniște de tancuri la ele acasă nenăbădăioase, hârbuite, fără consemne tunare, stihia liniștii dărâmând pașale. Congres de șansă sinuciderii, vanității în floare, vino tam, scuze, colonele, nu e loc de ordine, arată cu degetul – între moartea de avion și de gorbaciovism over se ordonase precum asupra țarului. Galia Lvovna n-ar ajunge acasă pe așa vreme, n-o mai fi răspunzând, s-o fi repezit după încăldurita de fie-sa, altă nebună, și-ncă de 16 ani. Parcă ploua. Războiul prokofievian al amorului la jumătate în înconjururi imperiale pe yantrele buddhiste ale turlelor ortodoxe, discreția uciderilor de sus, puștiul caucazian care n-a auzit de Gubenko – întreabă-l, însă, unde e-nmormântat Vâsoțky – da, știa că Gorbaciov și Ianaev erau prieteni, în restaurant cântau țiganii de stat de pe afișul spaniol al lui Loteanu, suntem pe trotuarul Rossiei, spre Kremlin, în ochi cu, aprindeam iar țigări, gealați se mai apropiau, am uitat să vă spun că are 17 ani caucazianul, Galia Lvovna cu Astrid, pe-atunci, fascinantă norvega pentru ascultătoarea numai de svoboda, am ajuns trei, că ar fi schimbările dese aici, mai văzuși, Libena n-a primit viză, mesaj tanc-tak, oricum mii de bibliotecari din toată lumea pe o fișă tulbure, ce-or mai exagera-o femeile majoritare, gender story. Vin biblioteci de abanos după ani blonzii, bonzi prebuddhiști bătuți de Milarepa. Se varsă pe burlanul din Ostankino și săptămâna puterilor. Se-nserase, steaua pe Kremlin smeurea, Galia zicea că e dracul. Baudelaire s-a născut într-o bibliotecă, ministrul citase, la derută, să-l fi auzit Kutuzov, măcar și Tolstoi – sursa oaspeților. Toți zguduiți, din lume, nimeni singur în spuma cvasului, o pâine un dolar, ba o rublă, Galia o fi la mă-sa cocoșului bibliotecar. Sete de război, horă, kazaciok, occidentali făcuți pe ei, ai casei doritori de-o nirvana în ceapa turlei, cum zguduind valorile ortodoxia rumegă, bea cvas. Nu te culci, râsă cenușa, ia-mi din cruce lumânare, panici prinse la cheotoare.

20. Cum ar zice Colea, a-ți nota visele, rău cu duhul cerului din avion, valurile aduc femeia întinsă, țeapănă, înaltă, goală, un copil parcă, se trezește, se ridică, trec pe-acasă, și găsesc copiii, fata construia zicând că e cuminte, să n-o iau la goană în curtea din Găești, la poartă, maldăr de cărți poche, Plata zâmbind, librarul la grămadă, stampa franceză, buluc de lume cu mâinile prin vraf, în asediu, uite-l pe Radu Voinea, la surâsul Patei dau să reproșez, lasă, în compania femeii un fel de șantaj, pe o hârtie, gen cont, 13.000, venea din America, dau să reproșez, ăsta e spionaj, o erecție și o pornim, nu mă cuprinde, beton pătrat, paralaxa din bancul cu gâtul, sunt în Moscova, aș coborâ în Berlin să văd roua de pe tancuri, mâine invitații chiar în Kremlin, salamurile pentru miile de bibliotecari, la Rossia, cu sticle dintr-o băcănie, Iazov înjurând pentru batalioane scoase din porția de front pe-o seară, norocul celor două pâini, în toată lumea s-o fi urlând, pas cu pas, aici nu se comunică, zice Galia, niciodată, nicăieri, de-aia ascultă ea numai svoboda. Blestem cehoSlovac, dacă nu-i dobori pe alții, treci la civil, în 68, vestea tot la cârciumă, în Rucăr, Ion Marin, cu academia lui de sub pământ, pușcăria tardiv atotamintitoare, dragoslovenii și rucărenii din Soveja sosiți la părinții omonimi din Muscel. Aici un leader în ultima lui zi testamentând biblioteci, între cele arse din Alexandria și Leningrad (rar încă  Petersburg, precum tovarisci), tiradizate în Rossia, pe sub evenimente, conferința se va ține, era inaugurarea, nici Soljenitsin, nici București (hotelul cu acest nume nu are adresa pe afiș, cinematografele cu nume de capitale satelit, ca din lipsă de viață interioară caracteristică, zice-se, intelectualilor, nu-l includ). Spre deosebire de Libena, românii n-au nevoie de viză, se verifică la foarte vizibilele birouri, în orice oficiu, ale KGB, poate, deci, nici de expulzare, de-o mai zbura ceva. O trezesc pe Galia Lvocna. Mai toate numele de locuri sunt ale ucișilor date de ucigaăi, până când și Lenin, colonelul se întorsese cu divizia „Tudor Vladimirescu”, ne-am întoarce și noi, dacă, și cine știe ce iese, ce-o fi fost și-n capul lor decât scăparea, Siberia ni s-ar dărui dacă n-ar trebui să fim hrțniți, apoi, ca bibliotecari, ce pedeapsc, ce amploaiere, multe femei și nu ele lipsesc Rusiei. Galia, azi-noapte lume în jurul sovietului suprem, la Elțân, nu-i nimic la Kremlin, n-ai ce căuta în Nogina, totul e lng` centrul nostru – probabil Elțân îl va salva pe Gorbaciov, dacă scapă și el, apărat acum prin ploaie. Cu Petrescu, îi las telefonul meu și pe al lui, nu sunt speriați. Două boabe de strugure îmi pică pe jos, pe una o găsesc și o mănânc, oricât o caut pe cealaltă nu dau de ea, de n-aș strivi-o, ceea ce se întâmplă curând, care-or fi fost, reflex și cumpărasem, cei mai scumpi, acuma-i simt din Moldova, iar cel puțin un bob n-o iubisei, astfel basarabenii mei s-or fi felicitând a nu mă mai fi transbordat, via lor, via Chișină Ploaia s-a reîntețit. Nici apa caldă nu mai curge – suedezul, noi suntem o țară rece, se face frig, lumea intră [n casă, așa că am ieșit cu cărțile, pe lumină, s-au bucurat destui, și e bine să fii afară, decât toată ziua înăuntru. Beau Drobeta. Ploaie pe genunchiul stâng. Dor de umbrela ruptă, bun trenciul, mai parează gloanie ude ori calde, cel mai ușor s-or face revoluțiile în Moscova, în cercuri abstrase, lumea văzându-și de ale ei. Galia e sătulă de țațele de la cozi sau din autobuze, n-ar fi părerea lui Astrid pe vremurile astea. Șase Rembrandt la Muzeul Puskin, curățirea templului, la douăzeci de ani, și vizavi trei portrete de bătrâni leat cu el. În metrou, trei stele mici, în troleibuz afișul electoral mai vechi al lui Elțân, prin stații, pe stâlpi, proclamații ale lui asupra situației, între pâlcuri, pe opacitate, spre posturi străine, aici nimic, pace și cozi, baricade văzute și nevăzute, tanchiști scăpați din București și ploi. Marie Claire, grecoaice, iranience, Orient. Numai rușii, americanii și evreii vorbesc doklade-papers, un plictis ostatec suplimentar. Românii, începători. Volodea, Gorbaciov ar fi arestat la domiciliu. Inginerul de 28 de ani are 300 ruble lunar, mai puțin de zece dolari. Ziarista, văzându-te scriind, dacă ești corespondent, dacă iubesc românii pe ruși, dar rușii pe români, niet. Stalin a făcut metroul, acum ne nujno. Plouă greu. Iubirea, ziaristei, domnule, romanul Buddha și colonelul, într-un război, adică, nu sunt nici învingători nici învinși, numai învinși, repetase, când era învingător, acum învinsul Gorbaciov, către indieni, c-a zis-o un înțelept al lor, cu mențiunea în subsol că era vorba de Buddha, citat de Nehru în discursul din Kremlin, cât să-ți dai cu părerea că Mihail Sergheevici o fi aducând cu un Buddha rusesc în drum spre Nirvana. Mi-am mâncat pâinea cu struguri, cu lubeniță, ultimul coniac. S-o mai sun pe Galia, se culcase, nu vine vineri la Academia Eminescu, are lecție la slujba ei. Vor ajunge bibliotecarii mii din lume incunable de Moscova? Colonelul studiind hărți, dezăggzuit într-un cerc tencuit de tancuri.
21. Ploua din toți norii văzuți și din sufletul rusesc. Aș scrie prologul. Nimeni nu va deveni buddhist citind această carte. Orice colonel va fi dezamăgit de consemn. Plouă în Ostankino, poate în toată Moscova. Gorbaciov încă trăiește. Lumea îl căuta pe Dasgupta. Când faci buddhism, exprimi nimicul propriu ca pe al lumii întregi ori viceversa. Bat clopotele ora în Blajenii. Peste Buddha îngânat de Tolstoi se suprapune încă Lenin. Vig, fiu de pastor, s-o fi convertit la buddhism în numele țărilor mici, de marca Danemarca. Colonelul se tot mira cum de-o fi acceptat Buddha reîncarnările din upanishade. Bibliotecarii lumii în cerc, durere-renunțare. Ploaia izbindu-se de caldarâmuri face și mai neauzite șoaptele de lovitura ca prin cenușa colonelului. Am și pierdut din cititori. Îmi vine să le aduc la cunoștință fetelor de 18 ani că loviturile de stat nu produc frigiditate (colonelul mă contrazice scârbit) (Indranath îl vedea președinte al României în plin ceaușism). Spre demascarea buddhistă a colonelului am venit în Moscova, la sammelan-ul bibliotecarilor să-l văd ca pe un rus, cu patima lingvistic-leninistă ascunsă de efortul filogerman, România e o picătură de ploaie în neant, îl aud prin ploaia asta din Ostankino. Omul nu-și închipuie că e pierdut într-o Moscovă asediată, de care duduie lumea, ba zace oblomovist, cât să-l mai supere pe Lenin, într-un pat, cu geamul deschis, să audă ploaia, se face că scrie, se face că bea – merita banii? – oho, atâta lucru n-am trăit să-mi bat joc de sensibilități aristocratice sau ancestrale, o fi știut-o și colonelul de-i acuza pe buddhistologi că nu-l știu pe Schopenhauer, iar pe schopenhauerologi că n-au idee de filosofia orientală, deci și colonelul ar fi de acord, ar nota-o, în solipsismul lui, că nu vin cu gargară într-o lume, câtă mai e, ba cu un trenos, chiar pentru cenușa lui, grecoaicele îi ele vor citi, când ne vom întâlni cu morții și viii de război, cu India indianiștilor români, cu sexul căutat de nubile, asasinat voyerist, tranșe de timp, tranșee în pământ. Autogropi, nu ai ieșit din cerc, nu vei ajunge să nu fii închis, nu prididești a fi închis, mai și închizi, aparent în Moscova, ca Toma Nour în ghețurile siberiene, țineți-vă ocupați într-un fel, să treacă timpul, citiți chiar romanul Buddha și colonelul, imediat ce va fi alcătuit și, eventual, pus în circulație, moscovicește, i-ați și prins gustul, întrucât ar fi ba nescris, ba interzis – chiar de gustul celălalt, al celorlalți, din gang, din bang. Face colonelul (în carte voi sări peste scientisme ocazionale, sclerotice, sunt om serios, îmi pun coniac), doctorul Hussariu mi-a spus în grădina Ioanid că în cercurile savante se vorbește, de bing-bang, deci bing, n-a auzit bine cu aparatul cumpărat de la Panduri big, altfel deschisese frontul englez – i-a reușit mai bine hindi -, o, în pasajul rudenilor pe inundație, ca acum în Ostanchino, cu dorul de calamități nerăzboinice, n-am inclus o înjurătură răspândită, benga, binga, nume de drac, pre țigănește, ce mai ziceam, copii, fir-ar al bâng, dar sărise el, sunt chiar miliardele de ani (cât o fi vrut), yuga, ale lui Brahma. Printre buddhiști și buddhiste în exilul tibetan în Himalaya – colonelul mai înainte la Badrinath în căutarea lui Alecu Ghica pornit, post-legendar, din Puri – în Delhi pe Jamuna, în New York, câți buddhiști sunt în România, sunase întrebarea, pe tablă erau scriși Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Mircea Eliade, Sergiu Al-George, Nicolae Zberea, ar fi urmat Academia Eminescu, cum mor indianiștii, câți buddhiști sunt în Moscova, acum, în infernul bibliotecarelor lumii mânuind cărțile bărbaților, cu ucigătoare tandrețe, și-așa asediate, cu vise și panici pentru cei de acasă, grija de copii, păcat că nu le și dau romanul, amintire și achiziție, a nu fi rău de mâncare și a bate câmpii pe ploaie, pucioasă pe Moscova din senin din iarbă verde, negazonată, câte Anglii ar încăpea aici și nici un englez, nici Churchill, romanul și l-ar fi putut și atribui prin proprii renunțări benevole, cu vreo înjurătură pentru autor, măcar pentru eros avatar, când nici colonelul și probabil nici Buddha nu ne-ar vedea bine. Ai cui sunt copiii iubitei tale tot ai aceluia vor rămâne și viața îți va fi o creștere străină. De completat chestionarul asupra bibliotecilor duale al lui Astrid. Prin scalp cu Beckett, fără vreme de index. Situație-scriere, nu descriere – aici presă-computer-finanță-politică -, tăcere rusească interiorizată cu drag printre dokladele mitraliate ale femeilor fals perestoi-kiste în congres. Pâine cu struguri. Verosimilă câte-o replică aglutinând ce doare mai mult, ce pică sub ochi din vieți submerse, încenușate ori în răsărire, trama închipuitului roman blocat de tancuri și arhive. Alarme și salvări pe ploaie, nici lovituriștii nu știu nimic, nici bibliotecarii buddhiști cu pas îndesat, Mishima, ce de drepturi câștigate în Moscova, a nu merge pe stil, ci pe 1905, deodată nimic nemaifiind cum e. Dă-i drumul. Plouă. Grupuri la gura metroului, de bărbați, de femei, rar amestecați – pe-aici zboară palmele femeilor cu muntele lui Venus mai proeminent decât al celor în de ele. Pe afișul IFLA mai multe anunțuri politice decât în metrou – englezii-și spurcă ambasada că n-a mișcat la neprimirea vizei cuiva, americani, canadieni, finlandezi ofensați au și plecat, cei trei morți, din accident, de-azi-noapte sperie, nu s-ar merge la recepția din Kremlin – cum, sunt criminali, dar ce-ar zice organizatorii bibliotecari, așa că decide fiecare, kremlinali au fost mereu, ne vedem acolo, și cu Cecile, care-și spune cu ce chestii te ocupi, deci altădată newsletter, intri la idei, o frază cu imperialismul comunist sovietic și expansiunea americană, foile dispăruseră numai a doua zi, în prima lumea nu le băga în seamă, kgb-ul lucrează noaptea și spune americanilor ziua? O cărticică de Hafiz de la Ganimedjah. Nu mai plouă, stolovaia, dieta, coada, loc liber la masă în fața bătrânului handicapat în cuplu cu o femeie masivă, tânără, complet retardată, hârtia însângerată de zeama vărsată, s-or fi simțind deranjați, dacă nu flatați, bătrânul râgție la un timp, după cvas, potolită foame moscovită, cuplul pleca, svini striga după ei debarasatoarea, la Krasna presenskaia, la zoo-parc, o femeie și apoi un tânăr li se luaseră locurile, ne civilizasem, plecam, la Barikadskaia femeile pipăiau un polițist povestind astfel gâdilat și aproape râzând de un avion care a zburat, ele zburdau fesenist, kto? Elțân, în tren nu se știa, vreun zbor în Yalta spre a consola pe Buddha, colonelul s-ar comporta cvasi-rusește, în răspuns, Thomas vine pe englezește în India cu necredința-i, i s-o zbârli cenușa, n-au catolicii, poate protestanții, atâția popi cu ochi albaștri ca rușii. Rețetele stolovaia ale colonelului se vor transcrie curând, în engleză mai greu traductibile, exclusă otrava, cât a excelat el în tehnica niznaiului, a detașării de sine-trecut și de politica vremii, consumându-se între comitetul de partid de stradă, Inocenței-Rafael et comp., și adnotari de cărți, dicționare, manuale de limbi străine, caiet de caiet, tranșeu de tranșeu, abia așteaptă să-nceapă romanul, voi nu? Voin e război, de mai puțin de-un timp și timpul se comunică prin incomunicarea reversată tot pe alte canale, nu ale omului, nu ale străinului interior, capitole-zile-generații-amoruri-războaie, o viață de colonel, ateism de Buddha, puțină libertate, masa handicapaților svobod, la plecarea lor, sau svobod za Moldova, za de lanț, lanț liber, Valentina Ivanovna, păcat că Gheorghi Ivanovici v-a uitat telefonul primit în Chișinău tot la casă. Un pic de cerneală, dacă nu la Pușkin, poate la Tretiakov, mă doare degetul mare de scris cu pixul, mă doare tot ce e mare, tentații, Elaine, în Kremlin, prietenul ei țigan, futu-te atunci, numai de femeile românce, cumva slave, ale țiganilor să n-ai parte. Elțân spunea pe ecran că Buddha se află în Crimeea la odihnă, nu mai ploua era spre șase, răsărise soarele, domnule, ca la Iliescu, ăștia s-au vorbit, dar nu mergi oricum la Kremlin, lui Alexander, acustician subacvatic la submarine, auzi, colonele, aparatul în Berceni, repede compara aste trei zile cu cele cinci, mai multe, record nou, ale kaput-ului german din anii 20, ziarele nimic, bilete pe stalinismul metroului, contriștii s-ar fi dus la Buddha să se scuze, intrarăm pe poarta Troițki, trosc-troesky după teanc-tanc, descinși din praful rafturilor, pe unii durându-vă în computer, se mâncase-băuse Kremlinul într-o clipă, se juca după țigani, cântau burii sudafricani chemân-du-te la o cafea, nu ne lăsați din gheară, gheauri, dacă ați citit până aici, poate și Mihail Sergheevici, sau Buddha, sau Eco, mai târziu, mai devreme, o sticlă aruncată în bruscul senin de după ploaie în Ostankino.
22. Lumea a ieșit în stradă, unii și-au dat viața, să ne ridicăm în picioare în memoria lor, din muzeu în muzeu pân-n Sighetu Marmației se vorbește despre ceea ce este ca și cum nu poate fi chiar dacă nu este decât prin vorbă, Tamara mulțumise lui Dumnezeu că gata, galeria fusese ținta forțelor negre, Changall de 13 metri, cuplul Gorbaciov a contribuit la revivificare, toți Nehru or fi fost pe-aici, poate și Sanjay, artiști informali, charity posters, Tamara, eu mă duc la miting, la Casa Albă, koneț socialism, Sașa insistă, coniac bun, armean, cu binoclul steagurilor pe sub dirijabil, penultimul romanesc-moldovenesc, baricada morților înflorită tăiat, Elțân pe la benoclarea ambasadei americane, după Melodia, o arie, el, Sașa, la conservator învățase italiana, doar io sono studenti, dar cânta bine, e aplaudat, iar coniac, spre Kremlin, dalee komunizm, jos comunismul, a înțeles, Comunism-fascism, Doloi KPSS/PCUS, Rossia, atât, unde ești Piața Universității, se mai arăta cu degetul steaua, Sașa mai dădea cu Lenin în toate părțile, mai obsceniza, odată Knut Hamsun pusese frumusețea Moscovei, a cerurilor sale, peste alte capitale, acum n-ar mai găsi nimic, trecusem de manej, oferă binoclul la mausoleu, Kaganovici vrusese să distrugă și biserica Vasile Blajenii, arhitectul că se sinucide, Stalin că să mai vedem, Proust, l’assassination des églises, mergem în Medved, scurtez, Trufaldino, el Brighella, porno niet problem, în bucătărie harta capitalelor unde a cântat, maseuza cu 15 dolari din Buenos Aires, Larisa: oi, la filmul baricadei din 19 noaptea, de-ncepusem, după miting, pe vocea Mordasovei, Lidia Ruslanova, lubeniță, coniac, porc, și tot m-am dus la biblioteca Lenin.
23. Aseară la Conferința de presă, Gorbaciov ironizase, nemaibuddhist, generalii, colonele, umorul însă fusese la mitingul lui Elțân, Olia a votat cu el, are ea băiatul bolnav că altfel ar fi venit azi la Academia Eminescu în 805, Gorbaciov nu vrea decât puterea pentru el, și de-aia se pusese bine cu armata, a văzut el acum că tot poporul e mai tare și l-a scăpat, Sașa a mai fost la cinci mitinguri pentru Elțân, contra Gorbaciov, acum pentru amândoi, Nauta zisese, în biblioteca Lenin, că să nu apăr prea mult un lucru, în Medvedkovo, când Sașa luase pepenele, un armean vociferase că de ce cumpără rușii, eu între ei, să mă fi văzut, colonele, plecase, află că s-au potolit, am împiedicat un război civil, am luat taxiul, acasă îmi cânta și pe viu aria lui din film, liubovnița i-a fost măritată de cinci ori, din bogat în mai bogat, colonelul de acum e bătrân așa, părssisem biblioteca Lenin și vinul gruzin pe un dans bharatnatyam, se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, un artist, mai conchide Sașa, trebuie să aibă nevastă frumoasă cum să nu găsești cafea la un artist și uite că a uitat-o, nici în bibliotecă nu era, ce mai strigasem jos comunismul, în Kremlin, și el prelua, cum face cu pianul când mai trage o pavaroteală, dar ăla e miliardar, cu aceeași voce, Gorbaciov e un mare actor, el a aranjat și puciul. La Academia Eminescu, Lioba din München a gustat aerogramele cu kai-ku-uri ale lui Bushan, Lars a aflat de Alamkara, cu basarabenii am convorbit românește în zilele elțâniene, rușii din Tiraspol nu sunt și cei de aici, frumusețea morții, până și aici, poate da o idee de nirvana, l-am sunat pe Gorbaciov, vâ niet Buddha, cine n-a făcut curte comunis-mului, mă culc învins, întru pohorenia de mâine.
24. Pohorenia în Vaganskaia, cimitirul lui Vâsotsky, îți spune oricine. Aseară Olia mi-a dăruit versuri de Grigori Krujkov, Galia n-auzise de el, Danset văzuse mai mulți români ca de obicei, Biswagi a promis o vreme pașnică la anul în New Delhi, a râs K3-ul, Ranganathan, decanul lor, Ortega y Gasset, misiunea bibliotecarului acum 50 ani în Barcelona, la prohorenie vor fi sperând că îngroapă comunismul, de decenii îngropați în el, persienele din Hafiz cum nu poți fi liber dacă faci rău, Geh din Tolstoi, cum binele e să nu faci rău, obsolescența studiată în Academia Eminescu, care-au plecat mai de vreme, au pierdut partea mai bună, de-acum of course za rabota, ce mai cântaseră sud-africanii în Kremlin și se aleseră cu două rezoluții contra lor, una n-ajungea, o dată Moscova-Brooklin, când și pe ruși îi auzeam katiușizând în peșterile din Aurangabad, ce acustică, să tot fii muzical, colonelul învăța limbile ca să uite româna, de-aia n-a scris, a edictat prin transcrieri, traducerile exercițiilor din birmană și sunt premonitorii, cum călătoriile aveau să-l tot depărteze de moarte și pohorenie în natură, nepolitică, iar indianiștii no]ș, el ori Salg, mor vorbind la telefon, cei mari, deci, spre a nu învăța ei de la cei mici, le dicteaz` ușa, o s-o tot ținț nomenklaturist-internațional și lumea va îmbătâni, dacă nu și va muri proasta, provincia vest, passato est, mă duc în insule de țar țăruș precar roată la car boii pictați în Adyar ca la Băicoi zugravul zar popi cu și prohorenia-ar de-a CristRembrandt curăța iar și templu și omor tâlhar. Kievskaya, mai gata hordismul tribalist bibliotecar. Coada pe două rânduri la toaleta femeilor. Bătrânet pe chei. 10 pachete de ceai. Reviste. Zi candidă. Mestecenii la post. Râul curge. Lume calmă. Baricadele în poze. Pohorenia în aer, tot alt doliu în august, colonele, aparatul acustic în capitolul oțet de mere, cvas? Dulci ruși la ei acasă, nu și la tine, americanii invers, ori tot așa, noroc cum cei din Brooklin se suiră pe biblioteci nesudice. Mi-ar fi plăcut la Tolstoi, dar unde-s? Răcăneii-n pădurice niet – de-a securiștii români de modă moscovi-cească încă. Deșteptul de Sașa ar fi cântat din Pușkin în Academia Eminescu, vezi mozaicul din Kievskaia. Ploua și nu mai plouă. Cum nu se traducea pe sine Blaga voindu-se numai sine românesc, singurul aplicabil universal sieși, ci tot întoarcerea lui Eminescu anihilează invazii. Hai în Kolomenskoe pe Tejo, colonelul s-a-ntors de-aici, din eros moscovit, mestecenii sub verde cu o frunză, neant natural, malul de iarbă, buddhistul cu ciorapi albi, îmi ia vântul creionul și-o biserică, Șiraz, pozându-le iranienilor în Rushdie – cred că li-a lăsat și el părul lung -, piroga Pirogov, odată în Moscopole trăiam un torn, sfântul Gheorghe al războinicilor ruși, bogomateri, troița, stejar de leagăn de fată, plop de leagăn de băiat, invers, cruci semn de oameni la răscruci, poarta leilor de lemn râzând câinește, sirena cu sirenul numai în Kolomenskoe, ploaie cu nunți și-o blondă glasnosti cu un congolez, vai și Siberii suflete în soare, apatimp, mi-aș lipi urechea de mușuroi să aud tancuri, copiii după papicika mai joacă și de-a komandir-ul, nepotul colonelului alb iar la Paris, ecluza cu alt tangaj, de-aș pica pe limbaj zen sud-koreeanul m-ar cataloga, deci bibliotecile de poezie pe nave, în construcțiile cu stil interzis în ultimele două secole ori care vor fi interzise numai peste două milenii, în zone adultere, departe, totuși, de temple. Ondulația altitudinală a turnurilor Kremlinului, a pajiștii spre Arbatskaia, obeliscul în cap cu Marx, mireasa depunând florile între sutele de alte buchete la flacăra căștii, curat luminat, sub nimic sfânt, invers nirvanic, colonele, n-am Seremetievo pe hartă, abia ulița Giorgiu-Deja, îl înțeleg pe ambasadorul englez de la 1877, comparația latino-barbară, hai și pe Churchill, dar picătura de neant i-ai auzit-o în rusă, măcar și șoricelul de ne vedea elitele atrase de ce-o fi fost să fi fost pe-aici-de-aici, domnule, chiar nu mai citiți romanul înainte de a-mi afla salvatoarea sinucidere, fericirea spre a-i face fericiți pe alții și tristețea tot așa, trăind în vremea vocabularului – sintaxa e iluzie, cultura propagandă, religia crimă, politica prostie, rasele crematoriu, micimile intensități, vastitățile sorburi. Vreo haită proastă de mormâni pe und-te uiți scuipând plămâni pe und-te uiți cu ea în mâini stăpâni pe câini și săptămâni vreo haită proastă de mormâni Un stol de ciori moroi pian cu clape labe harijan țambal la bal la țanc stacan ca-n tancul țațelor ivan un stol cioroi moroi pian Icoane line linse ham de hămeseala cu haham ce n-am avut ce pierd și am că neam de neam aram haram icoane line ham Pe țandăra ca la la la întinde-ți corzile în șa pleznește coapse pași de-așa în coasta vidrei vinerea pe țandăra ca la la la Nu-i rând venirii de țânțar din țară în țară din țănț în țar te-nțeapă-acum cenușa-afară de nu spărseși pah-ba-har nu-i rând venirii de țtâțar Ci el pe mare l-a ucis malaric tartor paraclis preheraclid la groapa-n vis cu Buddha la tacla prostscris ci el pe mare l-a ucis Sar șobolani ca decorați ca arși incinerați gradați ca blonde perse și-ați băut în India a tați sar șobolani ca decorați. Mi-ai cobit makam, bibliotecarele din Șiraz m-or înșira havuz cu ucaz, colonelul nu cred că a scris un vers în viața lui, a transcris din Eminescu, vezi, el avu despre literatură o părere negativă, chiar buddhismul și e schopenhauerian-comunist, până la grad, l-a cunoscut, totuși, mai bine pe Buddha decât pe Gorbaciov, ceea ce nu i se întâmpla lui Gorbaciov, nici cu Siddharta, nici cu Eminescu. L-am pomenit la tv Montecarlo, văzut în Folgaria, împreună cu San Francesco, asta e metoda și-n Academia Eminescu, niet obsolescență la poeti di granda. Până acum, capitole sigurantiste: Prolog în Moscova, Tranșeul, Oțet de mere și nu cvas, Academia Eminescu – Dharamsala repovestită Milarepa-Brâncuși ultima Indie a lui Sergiu, eros avatar și asasinarea Luciei, neînțelegerea estului, sexului, culorii, pânzei, un șofer a ucis-o pe artistă, sub comunism nu s-a afișat crima, acum e tardiv, dar adaug balconul, de nu s-ar ofensa țări, sursa de vicii e primordială ca la-nceput mirarea upanișadică și întinderea pielii universului buddhist. Cum nu un manual de buddhism, vom vârâ colea-colea (colonelul e Colea, Nicolae) nobilele adevăruri, Nirvana panoramică, instincte dezvelite, ba acoperite. Scurtele precizări cu umor-bibliotecă îl vor fi făcut curios, măcar rusește, pe criminalul cititor cât să-mi ucidă cenușa de colonel într-o detașare de detașarea – străină-și. E nevoie și de chestii d-astea.
25. Colonelul din valea Ruzii, colonelul din Bacău, colonelul de la ambasada română (am auzit că ați publicat Doina, 1983), major Gurnam Singh, Himalaya, nu fac, totuși colecție de coloneli, salutați de căpitanul Filip, în 2 ore 10 min., 10.000 km. /, 950 km. /h, Kiev-Chișinău, Galați, mai îndelung` decolarea decât aterizarea, norii modelați după orgoliul de dedesubt au dispărut, Laokoon schimbat pe creieri în albastru cum alți nori vor sculpta dedesubtul, esoxeterism. Soljeni\[n ]i Rushdie provin amândoi din câte o hiperbolă călătorind spre… Sașa îmi lăsase un volum Tolstoi și India – Buddha, Gandhi. Mihail Sergheevici, înainte de puci, norii reprezentau scene de statui ciobite, cetăți apatice, grupuri secesioniste. A scrie o rusola, un makam. Îmi pare rău, Meri, că n-am cumpărat sacoșica aia de mi-ai zis tu, da’ noi să fim sănătoși. Ce mai faceți, vă bronzați? Intoleranțe la două imperfecte, două viitoare, două condiționale – este caietul de germană al colonelului.

Continue reading „George ANCA: Prolog în Moscova” →