În sfârşit mai aud şi veşti bune, pe surse, privind întărirea colaborării militare dintre România şi Republica Moldova în vederea unirii. Nu de mult s-a încheiat un protocol militar discret marelui public, prin care Forţele Aeriene Române vor putea folosi aerodromurile militare din Republica Moldova în cazul unui conflict militar asupra ţării frăţeşti. Avioanele militare române vor utiliza aeroportul militar de la Mărculeşti în orice condiţii, fără acordul prealabil al guvernului de la Chişinău sau al preşedintelui Igor Dodon. Acordul militar e transpartinic şi transguvernamental. Avioanele militare româneşti sunt pregătite să apere suveranitatea Republicii Moldova în faţa oricărei agresiuni, fără să se mai repete trădarea şi laşitatea din 28 iunie 1940, în urma ultimatumului lui Molotov când am cedat fără luptă către URSS acest pământ românesc: Basarabia. Mai mult, aviaţa militară română a preluat se pare şi cele 6 Mig-uri 29 ale Republicii Moldova, pentru a fi folosite în lupta pentru apărare în caz de atac militar extern.

Acest acord militar este primul pas spre unirea celor două armate române de pe ambele maluri ale Prutului şi spre unirea României cu Republica Moldova în cadrul U.E. Aviaţia Română este deja de strajă pe Nisru, ca în perioada 1918 – 1940, gata să apere suveranitatea pământului românesc al Republicii Moldova în faţa oricărui atac surpriză venit din exterior. Transnistria este izolată, iar un atac dinspre Tiraspol este puţin probabil. În schimb, Ucraina, care duce o politică de interzicere a şcolilor româneşti şi a limbii române în Bucovina, Transcarpatia şi Bugeac, precum şi o acţiune concretă de eliminare a românilor din structurile puterii locale, este un real pericol şi o primejdie faţă de reunirea celor două state româneşti. Deşi la Kiev s-a schimbat preşedintele, politica ucraineană de persecutare a minorităţilor şi, în special, a românilor continuă, cu consecinţe grave ce se poate transforma, pe viitor, într-o reală epurare etnică. Din păcate, conducerea statul român declarativ nu face nimic şi tace complice în faţa gravelor încălcări ale drepturilor omului şi minorităţii româneşti din Ucraina, ca să nu-i supere pe aliaţii din NATO. Pe lângă Biserică, Academie, iată că şi Armata Română este o instituţie implicată în procesul de reunificare şi apărare a teritoriului românesc în faţa oricărui atac militar din afară.De Centenar, în 2018, miniștrii Apărării din România și Republica Moldova, Gabriel Leș și Eugen Sturza, au semnat o declaraţie de intenţie privind „crearea unui cadru de instruire intensificată, în perspectiva înființării unei unităţi mixte” între armatele celor două țări. Unirea militară dintre România şi Rep. Moldova pe principiul celei din 1859 dintre Muntenia şi Moldova ar fi primul pas spre unirea cea mare în cadrul unei Europe unite cu frontiera pe Nistru.

————————-

Ionuț ȚENE

Cluj-Napoca

După 1960 marxismul-cultural a devenit la modă în Occidentul decadent. A fost o invenție provenită din URSS pentru a îngenunchia rădăcinile tradiționale iudeo-creștine din Europa democrată. Liderii sovietici, imediat după ce au pierdut revoluțiile bolșevice locale din Germania, Ungaria sau Polonia din 1919/1920, și-au dat seama că nu pot implementa revoluția comunistă globală, doar cu forța armelor și teoria marxistă a direcției economice și materialiste sufocante asupra societății. Astfel la începutul anului 1921 liderii bolșevici s-au gândit serios că în Europa democrată trebuie introdus mai întâi o altă față a ideologiei: marxismul-cultural, adică schimbarea din temelii a structurii intelectuale occidentale în favoarea marxismului și, mai apoi, de implementat ”dictatura proletariatului” (azi a minorităților), adică, în realitate, puterea în mîinile unui grup de lideri politici și bancheri internaționali. Marxismul economic rezolvă lumea prin controlul statal al infrastructurii (al mijloacelor de producţie economică), marxismul cultural salvează lumea prin controlul statal al suprastructurii al mijloacelor de producţie culturală. Unul dintre corifeii marxismului cultural a fost fiul unor bancheri evrei Georgy Lukacs. În 1918, Lukacs a devenit ministrul culturii în Ungaria bolșevică terorizată de clujeanul Bela Kun. Bancherul ungur a înțeles că dacă unitatea familiei și moralitatea sexuală sunt erodate, societatea poate fi distrusă și implementat comunismul sovietic după chipul patologia al lui Karl Marx. Ideologul Lukacs a implementat o politică pe care a numit-o „terorism cultural”, care se concentra pe aceste două obiective. O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mintea copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină. În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite și erau învățați despre conduita sexuală promiscuă. Antonio Gramsci sau Herbert Marcuse au fost de la început corifeii marxismului-cultural, care s-a născut pe apelul la crimă prin ”lupta de clasă” a filosofiei lui Karl Marx. Totuși puțină lume știe că această corecție a marxismului clasic de vitrină a marxismului-cultural a fost o creație oficială a biroului politic al PCUS, finanțată de la Moscova, sub atenta îndrumare a poliției secrete NKVD. În 1929, teroriștii culturali s-au întâlnit la „Săptămâna studiului marxist în Frankfurt”, Germania. Aici, Lukacs a întâlnit un marxist tânăr și bogat, Felix Weil. Până la apariția lui Lukacs, teoria marxistă clasică se baza doar pe transformări economice care căutau să distrugă diferențele de clasă. Weil a fost însă entuziasmat de viziunea culturală asupra marxismului a lui Lukacs. Era o viziune sexuală de eliberare a societății prin pornografie afișată. Astfel că s-a decis să finanțeze o nouă instituție marxistă – Institutul pentru Cercetări Sociale, mai târziu cunoscută ca Școala de la Frankfurt. În 1930, „școala” și-a schimbat direcția sub conducerea noului director, Max Horkheimer. Echipa a început să amestece ideile lui Freud cu cele ale lui Marx și, astfel, a apărut marxismul-cultural. În marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. Școala de la Frankfurt concluziona că această teorie va avea nevoie de noi lideri pentru a grăbi schimbarea, întrucât muncitorimea nu părea capabilă să se revolte de bună-voie. ”Proletariatul” era pretextul pentru instaurarea dictaturii unui grup minuscul de politicieni comuniști, care îl înlocuiesc pe Dumnezeu, cu tiranul: Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot etc. Deci societatea trebuie distrusă prin promovarea sexului, pentru ca omul să nu mai aibă repere morale. Marxism-culturalul este o idolatrie pentru interesul instaurării unei tiranii clasice.

Continue reading „Ionuț ȚENE: Marxismul-cultural, o invenție ideologică a NKVD la ordinul lui Lenin și Felix Dzerjinski” →