Anual în ajunul zilei Victoriei comemorăm pe participanții războiului, pe toți cei ce au avut de suferit în vremea deportărilor staliniste, au fost împușcați la Fântâna Albă.
Cu ani în urmă le invitam la școală pe participantele la cel de-al doilea război mondial, foste profesoare la școala din Cupca, Elizaveta Bogdaniuc și Zinaida Poleanscaia, pe urmă cu elevii noștri le vizitam acasă. Cu câțiva ani în urmă ambele fiind în etate, au trecut în lumea celor drepți. Acum le pomenim la cimitirul din sat. Aici, în cimitirul satului Cupca, își doarme somnul de veci Zinaida Poleanscaia. Elizaveta Bogdaniuc își doarme somnul de veci în cimitirul din satul Pătrăuții de Jos.
Anul trecut, cu un grup de elevi de la CIE Cupca, cu buchete de flori și lumânări, am fost la cimitirul local, unde am păstrat un moment de reculegere, am depus flori, am vorbit despre cele două foste profesoare.
Fiica ei Tatiana Poleanscaia, tot fostă profesoară, a venit la cimitir cu o măsuță mică pe care a pus o fotografie de a mamei sale, medaliile sale, diplome, mențiuni. A vorbit frumos despre mama ei. De asemenea a dat de pomană pentru sufletul mamei sale.
Pe urmă am aprins lumânări și am rostit rugăciuni pentru sufletele celor răposați la capelița ce se află nu departe de biserica locală.
În coridorul școlii, la bibliotecă și la muzeu am organizat expoziții de cărți, ziare, reviste, fotografii despre acele evenimente. Despre cel de-al doilea război mondial, Ziua Înțelegerii, a Victoriei s-a vorbit și la lecțiile de istorie, literatură, dar și la toate celelalte.
La pregătirea acestor comemorări și-au adus aportul membri comitetului școlăresc în frunte cu președinta lui Marta Belici, cât și membri cercului de tineri muzeografi.
Anul acesta îi vom pomeni pe toți doar în gând. Când va fi posibil ne vom duce măcar la capelița ce se află nu departe de biserică, și vom aprinde lumânări întru memoria tuturor.
Asemenea măsuri educă la elevi simțul responsabilității, îi fac să nu uite pe cei care s-au jertfit pentru noi, îi fac să simtă că memoria rămâne mereu vie.
———————————————
Eleonora SCHIPOR
Cupca, Ucraina
8 mai 2020
– Sub egida Ligii Scriitorilor Români –
Aspecte teoretico-metodologice
În istoria omenirii permanent se produc schimbări atât pozitive, cât și negative, iar, în rezultat, efectele shimbărilor sunt de așa natură că modifică nu numai tradițiile sau cursul vieții sociale, dar în același timp reface comportamentul și deprinderile individuale ale cetățenilor în anumite acțiuni și ipostaze. O asemenea schimbare radicală s-a produs la începutul anului 2020 odată cu apariția așa numitei pandemii COVID-19, iar existența umană a devenit o provocare reală și cu accente destul de defavorabile în modul de a supraviețui în continuare. Bineînțeles, omul va trece și peste acest deznodământ nefericit așa cum a reușit ca de fiecare dată să înfrunte greul schimbărilor parvenite, găsind diverse metode de salvare și de îmbunătățire a situației existente, însă nenorocirea în cauză este extrem de dură pentru moment care numai în trei luni de zile a provocat deja pierderi umane de peste 252 mii de persoane și numărul bolnavilor de coronavirus fiind de 3,56 milioane persoane. Firește, omul încetul cu încetul se acomodează și la această pandemie letală care ar putea dura și ani de zile, acceptând toate măsurile de precauție impuse de autoritățile naționale, Organizația Mondială a Sănătății, însă tragismul real pentru existența omenirii în continuare este cum va supraviețui în condițiile unei recesiuni economice globale (premisele fiind stoparea activităților sociale, stoparea temporară sau pe un termen necunoscut prin nefuncționarea activităților umane din sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor; stagnarea afacerilor, activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic) când aceasta deja se resimte destul de pronunțat și este într-un declin enorm din cauza de stopaj al activităților economice naționale ale multor țări, fenomenele fiind prezente pe scăderea producției, reducerea investițiilor, creșterea șomajului, devalorizarea valutelor naționale/europene etc. În acest moment statele cu economie dezvoltată, cât și cele cu economie în curs de dezvoltare sunt foarte mult preocupate de consecințele reale ale acestei pandemii, cheltuielile financiare pentru stoparea sau diminuarea acesteia fiind de proporții enorme. La ziua de azi sistemul economic global se confruntă cu o criză nespus de majoră din ultimul secol, însă consecințele de viitor pot fi și mai dezastruoase în toate domeniile de activitate publică, dar mai ales în domeniul sanitar destinat ocrotirii și îngrijirii sănătății cetățenilor; în domeniul financiar ce ține de organizarea finanțelor, circulația banilor și a creditelor etc; în domeniul serviciilor publice unde acțiunile sunt prevăzute în a satisface sau a răspunde la necesitățile sociale ale individului. Epidemia COVID-19 este un subiect ce ține de sistemul sanitar, dar care, la rândul ei, a creat dificultăți enorme întregului sistem economic mondial, sistemului monetar mondial, cât și sistemului politic mondial și european unde respectiva criză a stimulat și mai mult năziunțele pentru extrema dreaptă, populiști. În consecință, secutitatea sanitară și financiară a omenirii pentru o anumită perioadă de timp este pusă sub semnul întrebării sau, mai degrabă, sub semnul real al incertitudinii unde existența umană va deveni tot mai dificilă în a supraviețui. Epidemia actuală de coronavirus a pus în genunchi, în primul rând, sistemele sanitare ale tuturor țărilor care fac un efort enorm de a face față acestei catastrofe umanitare, iar finanțele publice destinate acestui sector sunt extrem de enorme atât pentru ziua de azi, cât și pentru un viitor necunoscut. Astfel, sistemele sanitare ale tuturor țărilor trebuiesc investite cu mijloace financiare la maximum, pentru că numai în așa mod ar putea fi evitată stoparea pandemiei, ca mai apoi și economiile naționale să fie capabile de revitalizare, inclusiv evitarea colapsului integral al recesiunii mondiale. Parcursul ar putea fi destul de lung, dar omul, după cum știm, este capabil de orice invenție și de orice acțiune ce poate distruge sau construi viața din acest univers.
În opusculul „Jurnal filosofic” (Editura Humanitas, București, 1990), gânditorul Constantin Noica are două memorabile reflecții/anamneze (augustiniana „E în noi ceva mai adânc decât noi înșine” și admirabila spusă românească „Banul te neodihnește”), care nu numai că îndeamnă la o mai profundă cugetare pe tot cititorul cu scaun la cap, dar chiar constituie punctul de plecare întru analiza isteriei provocată printre pământeni de năbădiosul Covid-19.
De când cu Klaustrarea să nu aud că mai cârteşte cineva contra lui Iohanis! A promis că va învinge ciuma roşie, aşa a fost! În locul ciumei a împlementat virusul încoronat. Başca faptul că ne-a aliniat corect politic în rândul lumii globale! Nu ne mai rămâne decât să murim fericiţi: ne-am văzut visul cu ochii! A promis că-i va aduce acasă pe românii împrăştiaţi prin lumea largă, ar trebui să ai orbul găinilor ca să nu vezi cum ni se-ntunecă pământul la graniţa dinspre vest, când se întorc cu mic cu mare păsările călătoare şi se duc, se duc, se duc, la ştiutul cuib de cuc…
„Cum, sus, în pisc, ne-nlănţuie sărutul/ 
Această pandemie reală și periculoasă de Covid 19 a devenit și un instrument geopolitic pe harta ciocnirilor dintre marile puteri pentru dominarea economică, politică, ideologică și militară a lumii. Măsurile extreme, poate exagerate, luate la indicația OMS de către statele lumii pentru o pandemie reală, dar nu extrem de letală, par parcă prelucrate și decupate de specialiștii dezinformării de la partidul comunist chinez. În istorie, marilor puteri fac proiecții de dominație globală cu ani înainte să se întâmple evenimentele. De exemplu, încă din 1939, înainte ca Germania și URSS să bată palma prin pactul Ribbentrop-Molotov, tânăra putere în ascensiune SUA a pregătit un plan intitulat Marea Arie, care pe baza lui, prin înfrângerea prin război a Germaniei și Japoniei și înlocuirea Imperiului colonial britanic cu hegemonia economică, puterea de la Washington și-a extins influența peste o parte a globului pământesc. În 1945, SUA era cea mai puternică națiune a lumii. Doctrina Marshall a fost o metodă economică a SUA pentru a controla ideologic și moral Europa occidentală și a ține la respect puterea în ascensiune a comunismului impus de URSS. Cunoaștem sau am trăit personal căderea regimurilor comuniste din Europa de est și prăbușirea URSS, iar SUA și-a impus hegemonia economică, ideologică și militară prin NATO în toată Europa, apoi în țările Orientului Mijlociu și chiar în lumea arabă. America a devenit actorul principal pe scena globală. Și-a impus interesele folosind democrația sau pumnul, ca o adevărată putere imperială și a asigurat o oarecare stabilitate geopolitică mondială, ce a adus prosperitate. Conform teoriei lui Marwam Muasher, un gânditor al organizațiilor de think tank, SUA a știut să ofere democrației de acasă iluzia că situația este sub control în țările pe care le coordona, deși numeroase dintre acestea erau departe de a fi democrații, ba chiar dictaturi militare atroce. Pentru SUA, important a fost mereu imaginea internă în fața opiniei publice autohtone să creadă că puterea duce mai departe idealul democratic al părinților fondatori, chiar dacă situația din teren era alta: vezi Vietnam, Chile, Irak, Panama, Nicaragua, Afganistan etc. În ultimii ani, totuși, SUA se confruntă cu o mare problemă de geopolitică. RP China, care din 1978, a adoptat economia de piață la inițiativa bătrânului bolșevic Deng Xiaoping în cadrul sistemului politic al hegemoniei partidului unic comunist, a devenit treptat a doua forță economică, militară și ideologică din lume. China a acaparat piața mondială de produse cu amănuntul, prin spionaj a furat tot ce a putut din tehnologiile lumii și a devenit atelierul lumii, folosind mână de lucru ieftină. Gradual China comunistă și-a impus interesele în Africa, Europa și America de sud. SUA a intrat în conflict cu China în Marea Chinei de sud, unde comuniștii construiesc insule artificale. China are cel mai opresiv sistem politic, cu lagăre de concentrare, care i-ar face invidioși pe Lenin, Stalin sau Pol Pot. Populații întregi, cum ar fi uigurii,musulmanii sunt ținute în lagăre de reeducare pentru a li se șterge memoria identitară. China dărâmă biserici, iar cultural se închină lui Mao, care are poze în toate localitățile, este considerat sfânt pentru comuniștii chinezi. China e țara care s-a desființat transcendentul, poporul trăind doar în imanent, pe politica ”digitală” a creditelor sociale. Brigăzile roșii din 1966 au învins în China, unde cetățenii reeducați solicită să le instaleze regimul camere video în case ca să arate că nu au nimic de ascuns guvernului. China comunistă a devenit o distopie și a depășit tirania din romanul ”1984” al lui Orwell, ajungând în minunata ”lume nouă” a lui Huxley. China nu ar fi reușit dacă nu ar fi avut complici pe plan mondial. Astfel se explică că, din noiembrie 2019, China a reușit să țină la secret pandemia de Covid 19. Dacă s-ar fi știut adevărul la timp, astăzi lumea nu se închidea datorită secretomaniei comuniste de la Beijing. Principalul complice al regimului comunist chinez este șeful OMS. China a ascuns originea virusului și puterea de răspândire sau contagiune. Oamenii care au încercat să spună adevărul au fost fie arestați, fie au dispărut, iar postările lor din mediul online au fost șterse.În acest context, revin în prim plan anumite lucruri din trecutul actualului director OMS.El este primul director din istoria OMS care nu este medic, dar și singurul care are un trecut politic.John Martin scrie în “Infracțiunile lui Tedros Adhanom” că șeful OMS a fost membru în conducerea Frontului de Eliberare Tigray, un partid etiopian comunist, cu tendințe violente, partid ce a fost catalogat drept organizație terorista de către SUA în anii ’90.Noi suferim azi izolarea, carantina și moartea și datorită secretomaniei Chinei comuniste.