Semnalizez editarea cărții istorice „BEIT HA’TANAH” – o istorie a multiplelor activități atât de cercetare, conferințe și cercuri de studiu a Tanahului; cât și a numeroaselor Expoziții de artă –în majoritatea lor pe teme inspirate din Biblie, natura Eretz Israel, cât și a perioadei holocaustului. Casei –Muzeu din Tel-Aviv a cărui inițiator, cel care a pus „piatra inaugurării”, a fost Ben Gurion.
Cercetătoarea Bela Halperin – a depus o muncă intensivă pentru a da posibilitate generațiilor de a cunoaște intensiva activitate a acestei instituții timp îndelungat – atât pe plan științific – cercetarea Bibliei, cât și pe plan artistic – prezentarea numeroaselor expoziții de artă plastică. Clădirea a fost ridicată după ce în anul 1909, la tragerea la sorți a pământurilor din Tel Aviv, Meir Dizengoff primise terenul pe care-și clădise casa. El a fost primul primar al orașului Tel-Aviv. Peste ani, după trecerea din viață a soției sale Țna, ei neavând copii, clădirea s-a transformat în Muzeu de artă. Primul muzeu al Tel-Avivului.
Lucrările artiștilor Eretz-Israel cât și a plasticienilor din numeroase colțuri ale lumii au fost expuse în saloanele clădirii. După ce s-a clădit Muzeul de Artă – clădirea actuală, Casa Dizengoff a fost pepiniera studierii Tanahului. David ben Gurion –după cele două cadențe – în calitate de Prim ministru, s-a retras. Dorința sa a fost stabilirea unui local care să devină pepiniera studierii și răspândirii în mase a Tanahului (Bibliei).
Primele reuniuni a unor scriitori, poeți,intelectuali, cercetători ai Tanahului cât și conferințe publice pe teme biblice au avut loc în această primă clădire a Tel Avivului. Ben Gurion a afirmat: „Toate popoarele au o patrie; dar poporul evreu are două patrii: Eretz haȚwi – care reprezintă locul – Patria evreilor și Cartea Tanahului –sufletul poporului evreu”.
El a văzut în Tanah baza Independenței. Încă în 1937, în discursul ținut în cadrul Comitetului britanic a afirmat: „Tanahul este actul de bază al pămîntului Eretz-Israel”. Popoare antice, imperii s-au ridicat și au dispărut. Poporul evreu a răzbit – din păcate doar parțial. Cu mii de ani în urmă pe acest pământ, Eretz Israel”, au locuit aproape un milion de evrei. 12 ani mai tîrziu visul s-a împlinit. În această clădire a fost declarată „Independența Statului Israel”. Încăperile deveniseră – birouri ale ministerelor. Clădirea a fost apoi preluată de societatea întru cercetarea Bibliei. După două cadențe ca Prim Ministru, în 1963, Ben Gurion s-a retras la Sde Boker, în Deșertul Negev. Odată cu înființarea „Casei Bibliei” au început cercetările, conferințele, seminarele, cercuri de studii pentru tineret. Toate activitățile au avut ca scop unic „Cercetarea,cunoașterea și propagarea Tanahului”. Prof. Mordehai Naor în cartea sa „O sută de locuri păstrate” explică faptul de ce Ben Gurion a văzut în Tanah actul de bază al Țării evreilor și a făcut legătura între Tanah și înființarea Statului Israel.
Cu prilejul împlinirii a 30 de ani (1978) dela Declararea Israelului a avut loc o celebrare sărbătorească în această clădire, respectiv în Sala mare de unde s-a transmis discursul independenței. Primul Președinte al Societății „Beit HaTanah” a fost dr. Ben Iehuda. Conducerea Casei Bibliei a întreprins, în decursul anilor o seamă de acțiuni în scopul lărgirii – prin diverse mijloace – acțiuni concrete, cunoașterea și promovarea Tanahului.
Directorii instituției Dani Ofir și Elhanan Avidor au întreprins acțiuni comune cu sprijinul Băncii Naționale (Bank Leumi), Primăria Tel Aviv-Jaffa. Activitățile culturale s-au dezvoltat treptat, treptat. Saloanele de la Primul etaj au devenit saloane pentru expozițiile artistiștilor plastici a căror teme erau în mod special „natura din Israel” sub diversele aspecte și teme privind viața și societatea israeliană. La aceastea s-au adăugat „Tema Holocaustului”, prin artiști – ei însăși fiind supraviețuitori a marei tragedii: Bacon, Scherff ș.a.
Cu anii s-a format un comitet de artă, în scopul selectării acestor expoziții – comitet condus de dr. Mica Ghinsburg, Paul Leibovici (subsemnatul), ș.a. Biblioteca a fost dotată cu lucrări de cercetare în diverse limbi. Deasemenea în tezaurul bibliotecii s-au aflat Biblii a numeroaselor popoare din cuprinsul universului – în cele mai diverse limbi (greacă, abhară, rusească, română, indiană, coreană, ș.a.
Continue reading „Paul LEIBOVICI: Casa Bibliei (Beit Ha’Tanah)”
Motto:
După Immanuel Kant, rațiunea este creatoare și ea se exprimă în această calitate atât în legile morale, care conduc viața omului, în legile fenomenelor, dar și în creația artistică, în special în poezie.Rațiunea este universală și unică. În aceste condiții se pune întrebarea nu cumva în natură există ceva care să aibă aceleași caractere ca cele ale rațiunii? Rațiunea poetului își găsește principiile în ea însăși și își construiește prin ea însăși concepția despre univers. Eul lui Eminescu intuiește legile universului. Pare foarte mult pentru un poet, fie el chiar și genial, dar nici asta nu este tot. Considerat una dintre cele mai strălucite minți ale umanității, Albert Einstein a formulat, la începutul secolului XX, cele două teorii care l-au făcut celebru în istoria științei mondiale: ,,Teoria restrânsă a relativității” în anul 1905 și ,,Teoria generalizată a relativității”, în 1916. Două teorii extrem de complexe care au fost confirmate de către oamenii de știință în cursul unor experimente deosebit de sofisticate. Una dintre cele mai stranii deducții ale teoriei lui Einstein este cea privitoare la ,,dilatarea timpului” în cazul deplasării cu o viteză apropiată de cea a luminii. Dar, acest fenomen, pe care Einstein îl descrie prin intermediul unor formule și ecuații extrem de complexe, este descris de Eminescu în doar câteva cuvinte deosebit de bine alese: ,,Porni Luceafărul. /Creșteau în cer a lui aripe,/Și căi de mii de ani treceau/În tot atâtea clipe.” Iar asta se întâmpla cu mai bine de trei decenii înainte ca lumea să fi aflat de genialul savant Albert Einstein. Dar, poate că asta nu înseamnă chiar mare lucru. Tot Mihai Eminescu a fost cel care a intuit o serie de teorii privitoare la originile Universului pe care oamenii de știință le-au elaborat abia în ultimele câteva decenii și la circa un secol după el.
Viața le-a hărăzit celor doi eminenți fii ai Cahulului, poetul Andrei Ciurunga și profesorul Constantin Reabțov, un destin tragic, evenimentele anului 1944 despărțindu-i pentru foarte multă vreme. Andrei Ciurunga, crezând că astfel se va salva de ororile staliniste, a ales să se retragă, împreună cu mama și bunica, în dreapta Prutului, la Brăila, nebănuind atunci că aici îl va aștepta calvarul închisorilor și al lagărelor „cumplitului Canal”. În schimb, Constantin Reabțov a rămas la Cahul, unde, după ce urgiile celui de-al doilea război mondial (la care a fost participant activ, fiind înrolat, pe rând, atât în Armata Roșie, cât și în cea română) s-au liniștit cât de cât, s-a pus în slujba creșterii și educării tinerei generații, căreia i-a insuflat dragostea nețărmurită pentru limba și literatura română.
Actualele proteste violente din SUA se folosesc de moartea nefericită a lui George Floyd pentru a impune în realitate o agendă culturală neo-marxistă dură în societatea americană. Furia protestatarilor nu are nicio legătură cu democrația și statul de drept, ci doar cu impunere a unui stil de viață totalitar stângist în cea mai puternică țară de pe glob. Violențele tinerilor protestatari se aseamănă cu ”revoluția culturală” din anii 1960, din China comunistă a lui Mao Zedong. Aceeași dorință distructivă de a se demantela vechile valori: familie, religie, tradiție, cultură, democrație și drepturile omului. Totul se aseamănă cu un iconoclasm în maniera khmerilor roșii ai lui Pol Pot. În America se distrug statui și monumente ale libertății, la fel ca statuile lui Buda din Afganistanul controlat de talibani. Cea mai mare democrație a lumii culege roadele unei politici de extrema stângă permisivă și promovată în mediile universitare din SUA, care au eliminat toate valoriile ierarhice culturale tradiționale și obiectivitatea științifică și drepturile democratice. Corectitudinea politică care a eliminat dezbaterea publica, dialectica, a exclus de fapt democrația din discursul cultural și politic. Corectitudinea politică este în realitate anticamera comunismului, lipsa libertății. În universitățile americane idologia a bătut știința, iar viziunea comunistă a învins impunând dictatura propagandei ideologice împotriva celor care gândesc altcumva decât socialiștii, de la Marx, Lenin, Marcuse sau Sartre. Acest dezechilibru intelectual demarat în 1968 a dezechlibrat balanța culturală. Stânga extremistă a învins știința, democrația și bunul simț în America. Acum asistăm la impunerea agendei extremiste de tip Antifa în politica și societatea americană. Violențele din marile orașe americane se aseamănă cu haosul impus și indus de pe bulevardele din Moscova și Petersburg din vara lui 1917 înainte de revoluția din noiembrie.
America este în fața provocării unei revoluții bolșevice în stil nou. Protestatarii se bat cu statuile și morții, pentru victoria finală împotriva democrației, drepturilor omului, proprietății private și libertății de gândire, în vederea impunerii unui regim neo-comunist. Occidentalii din clasele de jos sau de mijloc, care nu au trecut prin socialismul real trăiesc distopic speranța utopiei instaurării unui nou comunism, care nu a fost corect aplicat în fostele țări est-europene, în viziunea lor, de fapt vor fi primele victime ale terorii ce va urma într-o societate totalitară croită după modelul ”1984”, ”Ferma Animalelor” sau ”New Brave World”. Tăvălugul iconoclast pare de neoprit. Statuia marelui patriot democrat Taddeusz Kosciusko din Washington a fost vandalizată de protestatarii comuniști spre indignarea ambasadorului polonez. Guvernatorul statului american Virginia a ordonat ca un simbol important al perioadei confederate, marcate de sclavagism, să fie înlăturat din capitala Richmond. Ralph Northam a declarat că statuia generalului Lee, fost comandant al armatelor confederate în timpul războiului civil din America, onorează un sistem bazat pe cumpărarea şi vânzarea oamenilor. Monumentul înalt de 18 metri dedicat generalului Robert E. Lee dăinuie în Richmond încă din 1890. În ultimii ani, asemenea statui confederate au devenit motive ale unor proteste din partea celor care afirmă că aduc omagiu unei tradiţii de sclavagism şi rasism. Participanții la revoltele din Washington au vandalizat un monument dedicat celor care au fost uciși de regimurile comuniste, imaginile înfățișând și câțiva manifestanți care fac gesturi obscene în fața monumentului, scrie presa americană. „Având în vedere că grupările Antifa susțin în mod deschis ideologia marxistă și ne-au vandalizat monumentul și înaintea acestor proteste, nu este surprinzător că aceste grupări au venit și acum să vandalizeze și să dezonoreze memoria a celor peste 100 de milioane de morți”, a spus directorul executiv al Fundației pentru Memorialul Victimelor Comunismului, Marion Smith.
,,Nimeni nu e mai îndreptățit decât mine să vorbească despre România. E țara în care m-am născut. Nu mi-a fost niciodată rușine de acest lucru. Am fost adesea mâhnit pentru felul în care este guvernată. Dar n-am încetat să-mi iubesc țara de origine, limba ei, oamenii ei, folclorul, tradițiile, munții, râurile, văile ei”. Konrad Bercovici
În vasta literatură de filosofie și sociologie a culturii din țara noastră au fost puse în circulație sute de definiții și accepțiuni ale termenului de cultură. Unii filozofi români ca Zoe Dumitrescu Bușulenga, (comparatist și critic literar de formație anglo-germană, a manifestat preocupări de interdisciplinaritate și de filozofie a culturii. Este autoarea unor lucrări de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice și memorialistică. Își începe cariera traducând din rusește în 1949 „Poemul pedagogic” al lui Anton Semionovici Makarenko) definește cultura drept totalitate a valorilor materiale și spirituale ale societății..