Elena VOLCINSCHI: Sunt femeie

SUNT FEMEIE

 

În minte-mi spun adesea; sunt femeie!
Cât pot mai nasc iubiri dogoritoare…
Focul aprind văpăi ș-apoi țâșnesc scânteie,
Și ard pân’ zorii aruncă săgețile de soare.

Iar ziua când amiaza căldura o învinge,
Fior-viril renasc și tind spre adorare…
Instinctul buzelor carminul de-și încinge
Vindec orișice rană arsă de dor sub soare!

În nopți când mă alint sub blânda lună
Știu vorbe de alint să-ndulcesc, după plac.
Fără opintiri țâșnesc… lavă nebună,
De-n vise rătăcesc, mă iert și mă împac!
………………………………………………………………….
În minte imi voi spune adesea; sunt femeie!
Îmi cresc puterea dragostei cât pot și-n zbor.
Pe ramuri muguri-i desfac ca să scânteie
Înfloririi și rodiri din miraj-jăruitor.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din vol. Iubită doamnă, 2016)

Anișoara Laura MUSTEȚIU: Poeme pentru mama

IUBIRE DE MAMĂ

 

Privesc de multe ori în depărtare,
Te strig cu dor, iar tu din zare,
Alungi din suflet orice ger,
Maicuță, ce frumos zâmbeşti din cer.

În zorii zilei când îmi sting setea,
Din roua florilor de vară,
Când amintirile nu sunt o povară,
Se leagănă pe unde line-al unui vânt,
Ți-aud glasul suav de-odinioară,
Venind de undeva, dintr-un loc sfânt.

Şi uneori îți regăsesc privirea,
Pe flori albastre, ca o fotogramă,
Tu-alungi din mine orice teamă,
Cu iubirea ta eternă,
Cu iubirea ta de mamă.

Trecând încet prin anotimpuri,
Îți văd paşii prin nori albi, pufoşi,
Şi-mi amintesc cum îmi spunea-i odată,
Şoptind cu glasul tău duios:
„Copil drag sa nu uiti niciodată,
Viața e un basm frumos!”

 

 

VIAȚA E O POEZIE

 

Stingându-şi setea pe la vreun izvor,
Zburând în înalţimi şi printre nori,
Păşind pierdut în gânduri, prin abis,
Sufletul știe, viața este doar un vis.

Călătorind pe stele singuratice,
Păşind grăbit spre-un ideal suprem,
Şi uneori şoptind cuvinte enigmatice,
Sufletul ştie că viața este un poem.

Construind castele efemere,
Rațiunea crede în putere,
Dar totul are-n esență o altă fire,
Sufletul ştie, viața e numai iubire.

Atâta bogație şi autoritate,
Atâta râvnă, atâta confuzie,
Dar sufletul rămâne-n pietate,
El ştie, viața este o iluzie.

Jonglând prin înalţimi şi coborâşuri,
Şi amuzându-se citind vreun vers,
Sufletul zâmbeşte, căci el ştie,
Că va trăii odată, undeva în univers.

––––––––––––-

Anisoara Laura MUSTEȚIU
Sydney, Australia

8 Martie 2019

Dan MORARU: Mama

Mama…

Bună, sunt eu… fetița ta,
Aș vrea să-ți dau o sărutare
Și inima în piept mă doare
Când văd pe chipu-ți întristare…

Ia mâna mea în palma ta
Să simți cât te iubesc de tare,
Eu știu mereu că pot avea,
Căldură, dragoste-ndrumare.

Și dacă uneori greșesc,
Te supăr, eu îmi cer iertare
Dar știu că-n inimă mă porți
Și lacrimile-mi ștergi…te doare.

Tu ești minunea, idealul,
Exemplul ce va fi urmat,
Ești ocrotire pentru suflet
Iubire sub un cer curat.

E ziua-n care… ești frumoasă
Și-aș vrea doar să te văd zâmbind, ,
E timpul când primești ofrandă
Iubirea ce ți-o port în gând.

Tu ești încredere, speranță,
Credința unui suflet blând,
Ești pentru mine… o icoană
Ce-mi poartă pașii pe pământ…

—————————

Dan MORARU

8 Martie 2019

Elena TUDOSA: Femeie

Femeie

 

Au scris poeții atâtea despre tine,
Cine ești tu, ce dar ești tu femeie,
Tu, dulce și gingașă minune,
În viață nestinsă, nelipsita scânteie.

Femeie Ana ce ai fost zidită,
Și plamădită dintr-o coastă,
Tu cea care ești amantă, iubită,
Soție, mamă și ființă casta,

Ce ești, de unde ai atâta forță,
Să arzi mereu precum o torță,
Să lupți într-una cu multă putere,
Azi ești venin, mâine ești miere,

Precum un tot bine-nchegat,
Ești dar prea binecuvântat,
Din tine ramuri nasc și Infloresc,
Ești mirul cel dumnezeiesc,

Ce ești tu femeie sub soare,
Izvorul cel de viață dătătoare,
Ești mângâiere, dulce-alin,
Cheie, miracol, dar divin,
Ești totul ce unește un destin,

Ființă de viață născătoare,
Locul tău e acolo-n calendare,
De sfântă între toți cei sfinți,
Pentru menirea cu care viața -nfrunți,

Femeie, cinstea ta i-acolo într-o ramă,
Tu sufletului nostru ești icoană,
Legenda veșnică, femeie ești,
La mulți ani fericiți să ne trăiești!

——————————-

Elena TUDOSA

8 Martie 2019

 

Dunia PĂLĂNGEANU: Mama

MAMA

 

Nu ştiu,floare,de ţi-am spus,
Mâini ca ale mamei nu-s,
Nici privire ca de stea
Şi nici glas uşor de nea,
Când îmi cântă la culcare
Ca să crească fata mare.

Păsări ce zburaţi spre creste,
Măicuţa doar una este,
Cu inimă iertătoare,
Caldă ca raza de soare
Ce mă-ntâmpină în prag,
Când îi strig numele drag:
Mama!

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

8 Martie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Femeie

Femeie

 

ţi se-aprinde pe coapsă harta cerului,
femeie frumoasă!
privirea ta despleteşte timpul în unduiri
de mătasă.
nepieptănate, sub tăceri stau miresmele
enigmelor tale,
din degete-ţi curg flămânde mângâieri
candid-abisale.
gura ta e-o cupă plină cu miere
topită-n absint
aripa ta și zdrențuită străbate drumul
spre plus infinit.
ţi se-aprinde pe coapsă harta cerului,
femeie străină!
în mers, tandru împătureşti stelele
într-o desăvârşire divină.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

8 Martie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Amor ,,profan”

Amor ,,profan”

 

Nu scriu pentru o pasnică idee
Ci pentru tine, Suflet de Femeie,
Tu imi aduci un mugure de nalbă
Si eu il mesteresc cu un sărut
In versul meu cu amintiri de lut…
Primeste-l…ti-am facut o salbă!

Nu scriu pentru o grabnică dorință
Ce mi-am trecut-o azi prin alba neființă,
Tu imi aduci un fagure cu miere,
Sărutul gurii tale-i dulce vin,
Ma-mbat cu el, păcatul cu pelin…
Acum dorinta ta ma face fiere!

Nu scriu pentru o primăvară udă
De ploaia care-mi picură zăludă,
Tu imi aduci un zâmbet rupt din Soare,
Privirea ta e vânt cu dulce alinari,
Adâncul ei un Rai si gol de-ntinse Mari…
Si Steaua mea….Ideea călătoare!
…………………………………………
Nu scriu pentru o pasnică Ființă…
Femeie, Tu, esti Viață si Dorință!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

8 Martie 2019

Daniel BARBU: Universul lumii tale…

Universul lumii tale…

 

Am să-ţi scriu pe flori iubirea să-nfloreşti nevinovată,
Gândul că-mi vei fi mirarea sufletului plin de dor,
În mireasma unui mugur TU, iubire vinovată
Cu păcatul tău de Evă m-ai născut nemuritor…

Am plătit simbrie clipei să-mi mai dea puţin răgaz,
Să-ţi sărut pe gene vina că te-a transformat în floare!
Să-mi fi doar tu jumătatea-mbrăţişată în extaz
Numai tu să-mi fi mireasă flacără vie din soare…

Ce-aş fi fost de nu erai scumpă floare? Doar tăcere,
Universul lumii tale transforma iubirea-n cântec,
Primăvara ta din suflet doar petala îţi va cere
Să te scrie pe sublimul fluturilor din descântec…

Mi te-am transformat în vis numai tu să îmi fi zee,
Să mă stingi când ard în focul patimii tale femeie…

——————————

Daniel BARBU

8 Martie 2019

Maria FILIPOIU: În memoriam – Mama

În memoriam – Mama
                                    (Mamei, de 8 Martie)

 

Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că în casa morții este păzită.

 

Cu brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptu-mi cald, precum făceam odată.
Doru-mi potoleam, obrajii sărutând
Și ochii cu privire-nlăcrimată.

 

De Ziua Mamei alerg la crucea sa,
Cu flori din grădină s-o împodobesc.
Ca pe măicuța o voi îmbrățișa,
Fruntea ce-o săruta, de ea să-mi lipesc.

 

La capăt de mormânt aprind lumină,
Ca măicuța de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină
Și-n gând să-mi lase a slovei scânteie.

 

Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă.
Că mă simțeam iubită de Dumnezeu.

 

Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și înserată de un năvalnic dor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Umbra măicuței cu ploaia norilor.

 

Vremea-nsorită stârnește furtună
În inima de lacrimi inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când mama nu m-așteaptă la poartă.

 

Cinstire, mamă binecuvântată
De Dumnezeu în eternă poveste,
Să duci veșnicia vieții în soartă
Și iubirea lumii pe-nalte creste!

–––––––––––

Maria FILIPOIU

8 martie

 

 

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Femeia Creștină Româncă

FEMEIA ROMÂNCĂ este un Miracol divin!

FEMEIA ROMÂNCĂ este o liturghie cosmică a Frumosului!

FEMEIA ROMÂNCĂ înfloreşte în inima Bărbatului ei ca o pururea Sărbătoare!

 

      Lumina CUVÂNTULUI Dumnezeesc presară peste marama Sufletului frumos de FEMEIE ROMÂNCĂ, sublimul Creaţiei Sale,  primenire de Har, nimburi de Icoană, tresăriri Serafice, safire de Azur, pulberi de Stele, privegheri Angelice, rubine de Dor, mătăsuri de Şoapte, aprinderi de Cer în irişii de foc, ciorchini de Salcâm în spice de gând, smochine de vis pe lacrimi de mărgăritar, brodate dorinţi pe ghergheful nădejdii, mrejele surâsului pe strunele privirii, vrăji de borangic sub tremurări de plop, miresme de tăceri în cuminecări de grai, limpeziri diafane pe crizantema de aur a romanţei, pîlpâiri de jar sub abajurul zorilor matinali, cântări de paradis sub poeme de rai, corola pomului înflorit sub atlas de orizont, nelinişti princiare în brocart de candoare, purpuriu de iubire zămislit într-un chip dumnezeesc, luminos de românesc.

 

   Tuturor Femeilor şi Mamelor Românce alese – de pretutindenea,

    multe Primăveri înflorite în sublimul vieţii destinului lor!

 

 

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

07.03.2019