Vine o vreme , când rege dacă ai fost,
Nimicul, ia locul oricărui tot ce-are rost.
Când pasărea-şi caută hrana tot în văzduh,
Dar sufletu-ți n-o să mai zboare,
Nicicând înspre soare, decât la apus.
Când martori îți sunt, doar pietrele care,
Pe arşițe, ploi, le-ai tot călcat în picioare.

Vine o vreme,când suspinul se-opreşte în loc,
Când războaiele, pacea din sufletul tau,
Se câştigă sau pierd la roata ruletei de foc.
Când crupierul aşează jetoanele pe masa de catifea,
Iar miza cea mare, este sărmană, inima ta.

Vine o vreme, când părinții,
Vin să îşi caute copiii lângă morminte,
Când, morți ei fiind, se-ntorc,
Cu copiii la masă să stea, în zilele sfinte.
Când le spun, cu lumânările aprinse în mâini,
” Noi de aici n-om mai pleca, pâna,
Cazinoul în care te joci,
Nu-şi lasă cortina prea veche şi grea.

Şi cazinoul, când vine o vreme,
Se-nchide, dă faliment.
Când vine o vreme, caruselul se-opreşte,
Prea obosit, sare neanunțat, de pe aliniament.
Din insectare, fluturii încep din aripi să bată,
Să zboare din nou
Şi întâmplarea din moarte,
La tâmple o simţi cum bate,
Cum numele-ți strigă, fară ecou.

Vine o vreme, când iubirile cresc, în suflet din amintiri,
Când iarba şi lumea amară, te-ndeamnă
Să bei din cupa cu-otravă a celor doi miri.
Când copiii pe părinți îi strigă urlând la morminte,
Când, din tristeți şi zăpezi,
Din ceață şi ploi,
Te ridici, te închhini, îndurare să ceri,
Că puține îți sunt pe pământ lucruri sfinte.

Şi-atunci, părinții fac loc copiilor, sub pamântul de flori;
Şi-atunci, curcubeul, îți aminteşti, copil fiind, cum să-l îndoi.
Când din viață, frumos, primenit, pregătit
Eşti ca să mori,
Vine o vreme, când fluture mort între foile cărții,
Te ridici, te inalți şi înveți cum să zbori.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

9 noiembrie, 2018