Paul LEIBOVICI: Comemorarea marei actrițe Gina Patrichi

Galați este un oraș port internațional, făcînd parte din sudul Moldovei. În partea de est a României. Este unul din porturile Dunării. Teii sunt comoara naturală cu mireasma lor îmbătătoare, care în sezonul înfloririi pare un adevărat ,,rai”. În fiecare colțișor te întâmpină mireasma plăcută a parfumului lor. Galațiul a ospitaliat în două rânduri pe marele poet ,,Mihail Eminescu”. În zilele noastre unul din parcurile cu Tei a primit numele acestui mare și unic poet clasic al României. Parcul cu Tei ,,Mihail Eminescu”.

Din punct de vedere geografic Galațiul este punctul de întâlnire între Moldova, Muntenia și Dobrogea. Vapoarele de pe Dunăre fac legătura permanentă cu Brăila. Din zorii zilei și până la miezul nopții mii de persoane coboară și urcă necontenit spre și din marele Port. În zilele de sărbătoare localnicii își scot la iveală bărcile familiare pornind într-o lungă și plăcută plimbare pe ,,valurile Dunării”

Pe malurile Dunării au poposit –la vremea lor clasicii literaturii române –scriitorii Mihai SADOVEANU însoțit de prietenul Nicolae DUNĂREANU. În volumele de povestiri a acestor stâlpi ai literaturii vom găsi povestiri, nuvele a căror subiecte stau sub amintirea Dunării, a pescuitului la vreme de seară și a numeroase întâmplări povestite care își au obârșia la COTUL PISICII, unde la umbra ramurilor, în jurul cazanului pus pe proptele, se fierbea la pâlpâirea focului ,,ciorba de pește”, iar povestirile nu încetau.

În mijlocul orașului Galați, o veche clădire ,,Casa de cultură ,,Gh.Asachi” a fost destinață de a deveni SALA de TEATRU a GALAȚIULUI. Ingineri, muncitori au desfășurat o muncă permanentă pentru reconstruirea acestui teatru. Planurile de refacere își vedeau zi de zi realizările. Dar mâna unui specialist în probleme de scenă,,sală,ornamentații,instalații electrice pentru scenă și sală devenise problema strigentă.În acest scop a fost consultat regizorul CRIN Theodorescu –care venise de la București. Ministerul Culturii împreună cu Facultatea de Teatru au luat decizia să repartizeze întreaga clasă de absolvenți ai teatrului cât și de Regie artistică. Erau cam mulți tineri care trebuiau găzduiți, orientați. La drept vorbind nu prea erau apartamente și nici hoteluri. Conducerea orașului a luat decizia de a pune la dispoziția absolvenților un ,,fost hotel” cam de mâna doua- care se afla într-un cartier lateral. Tot acolo au fost găzduiți și câțiva actori cu vechime pe scenele centrale ,,București”, Iași…

Teatrul din Brăila, era o veche pepinieră dramatică, căci numeroase trupe particulare, în decursul anilor au deschis gustul pentru teatru populației locale. Cu ani înainte s-a deschis oficial Teatru de Stat Brăila. Absolvent fiind al Institutului de artă- clasa ,,critică de artă teatrală și cinematografică” am fost repartizat la Brăila, iar Victorița-directoarea tânără, mă consulta în privința repertoriului și ca un gest de apreciere am regizat un spectacol ,,Caragiale”.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Comemorarea marei actrițe Gina Patrichi” →

Roni CĂCIULARU: Convorbiri cu maestrul Alexandru ANDY (Kessler) – la 90 de ani !

Roni CĂCIULARU: Mulțumesc, maestre, că acceptați acest interviu!

Alexandru ANDY: Cu plăcere. Dar te rog nu mă mai măiestri…

Roni CĂCIULARU: V-ați făcut-o cu mâna dumneavoastră! Mâna aia bună, de scriitor… Ce mai faceți?

Alexandru ANDY: Bine, mersi!

Roni CĂCIULARU: Pe 15 martie veți împlini 90 de ani! La mulți ani! Și să fiți sănătos! E greu să fiți tânăr acum?

Alexandru ANDY: De loc! Îți trebuie doar un pic de imaginație; și încă vreo câteva lucruri… Pe unele le- am uitat, iar altele, le scap din vedere. De pildă, buletinul de identitate, care are trecut și anul nașterii…

Roni CĂCIULARU: Ați vrea să ne uităm puțin spre anii care au fost?

Alexandru ANDY: Cu memoria stau bine!

Roni CĂCIULARU: Păi, s-o luăm de la-nceput. V-ați născut pe 15 martie…

Alexandru ANDY: Da, am văzut lumina zilei în noaptea de 15 spre 16 martie 1930.

Roni CĂCIULARU: Cu toate că mereu aveți o față de om grav și serios, chiar și acum, când vorbiți cu mine, cred c- ați venit pe lume, zâmbind. Apoi ați luat viața mai în serios și ați intrat, destul de grăbit, în adolescență.

Alexandru ANDY: La 16 ani, încă elev fiind, am devenit reporter teatral la revista „Cortina” și colaborator la publicațiile umoristice „PIȚIGOIUL” și „GLUMA”, și – ceva mai târziu – la „URZICA”.

Roni CĂCIULARU: Ați privit grav și ați zâmbit mereu. Ba chiar ați râs în hohote, stârnindu-i și pe mulți, foarte mulți, alții…

Alexandru ANDY: La 17 ani am scris, în colaborare cu H. Nicolaide și H. Mălineanu, primul meu „Radio-Magazin” – emisiune umoristico-muzicală, difuzată de Radio București. Și- apoi, peste încă doi ani, am început colaborarea cu Mircea Crișan.

Roni CĂCIULARU: Aaa, da! Marele artist umorist, Mircea Crișan, care a fost una din excepționalele vedete ale genului revuistic!

Alexandru ANDY: Colaborarea asta a durat până la plecarea mea din România, în anul 1964. Timp în care am scris împreună nenumărate spectacole de estradă și revistă, comedii muzicale, programe de radio și televiziune și două filme: „ȘI ILIE FACE SPORT” și „ILIE ÎN LUNA DE MIERE”.

Roni CĂCIULARU: În același timp, ați mai scris și cu alții…

Alexandru ANDY: Am mai colaborat cu Ion Popescu Gopo, la scenariul filmului de animație „Șurubul lui Marinică” și am mai scris – singur sau în colaborare cu Mircea Crișan și Radu Stănescu – numeroase materiale umoristice pentru Radu Beligan, Vasiliu Birlic, Al. Giugaru, Ion Finteșteanu, Toma Caragiu, Dem Rădulescu-Bibanu, Vasile Tomazian ș.a. Și, bineînțeles, pentru Crișan!

Roni CĂCIULARU: Deci unele dintre succesele celor mai mari și talentați actori ai României vă aparțin și dumneavoastră. Ați fost omul invizibil al succeselor! Știu că unul din momentele mai ciudate ale vieții dumneavoastră a fost atunci când o piesă de teatru pe care ați scris-o împreună cu Radu Stânescu a apărut pe afișe sub semnătura altcuiva: C. Teodoru. Nu cred că ați zâmbit atunci!?

Alexandru ANDY: Ba am râs chiar cu gura mare! Despre ce e vorba: în 1964 am scris, împreună cu amicul meu pe care l-ai amintit, comedia „PARTEA LEULUI”. Piesa aceasta s-a jucat concomitent la 17 teatre din întreaga țară, inclusiv „Teatrul Tineretului” din București (cu Nicolaide, Florin Vasiliu și C. Sincu), dar… semnată de altcineva, deoarece adevărații autori (Radu Stănescu și cu mine) depuseserăm actele pentru emigrare. Din acel moment am fost interziși!

Roni CĂCIULARU: Și-ați plecat. V-ați luat lumea-n cap! De fapt, lumea sau, mă rog, o parte din lume, v-a cunoscut puterea capului!

Alexandru ANDY: Mă flatezi, dar, de ce să nu recunosc, îmi face și plăcere. Și- apoi, eu știu că n- au fost numai zâmbete, glume și săli cu aplauze ori altfel de succese. În spatele lor e muncă, e luptă, e zbatere, e puterea gândirii și a rezistenței. Nu-i simplu să supraviețuiești, și nici să răzi nu-i ușor. Dar dacă tot te afli-n treabă, atunci râzi, și pofta vine răzând.

Roni CĂCIULARU: Așadar, ați plecat din România…

Alexandru ANDY: În Italia am colaborat la postul de radio RAI, iar în Germania am lucrat la postul de radio EUROPA LIBERĂ (Free Europe). Mi s- au jucat multe comedii (mai ales pentru copii) la teatrele din Düsseldorf, Koln, München, Bonn etc. Totodată, am scris câteva cărți și peste 100 de scenarii pentru publicaţiile comix „ALBINA MAIA”, „PINOCCHIO”, „NILS HOLGERSON”, „CAPTAIN FUTURE”, „ALICE ÎN ŢARA MINUNILOR”, „TAO TAO” ș.a.

Roni CĂCIULARU: Dar în Israel?

Alexandru ANDY: În 1968 am venit în Israel – împreună cu Mircea Crișan – ca regizor și co-autor al spectacolului „Agresorilor!”. In Israel, am cunoscut-o pe Livia Novi, de care m-am îndrăgostit și cu care m-am căsătorit. Soția mea era o cunoscută „dugmanit” (manechină), care mi- a adus, ca „zestre”, și un fiu de 10 ani. În acelaș an m-am reîntors, împreună cu noua familie, în U.S.A. (la Hollywood), unde am colaborat ca scenarist la serialul „From Far East to Far West” cu Cesar Romero. (Akkad Productions). Trec niște șapte ani de-acasă, și iată-mă din nou în Germania, unde Livia mă face Tată de-adevăratelea, dăruindu-mi o fiică, pe nume Dana (azi – o cunoscută jurnalistă Israeliană n.n.).

Roni CĂCIULARU: Ați cam fost hoinar prin lume!

Alexandru ANDY: Hoinăreală care mi-a demonstrat, de fapt, că pretutindeni oamenii sunt la fel, și buni, și răi, și deștepți și proști, unii mai așa, alții așa și așa… Totu-i cum te ai tu cu tine! Cu tine, cu ai tăi… În 1982 m- am stabilit cu familia la Honolulu, în Hawaii, iar în 1984 am imigrat în Israel, unde timp de zece ani am fost colaborator Continue reading „Roni CĂCIULARU: Convorbiri cu maestrul Alexandru ANDY (Kessler) – la 90 de ani !” →

Valeriu DULGHERU – Blocul ACUM: Încotro?

Blocul ACUM a avut o perioadă de existență de cinci luni, în care, chiar fiind în minoritate, a reușit să facă câte ceva, cel puțin a demonstrat că se poate guverna și altfel, fără corupere, cumătrism, pe principii democrate, lucru apreciat chiar de obtuzul Voronin, pe care nu-l poți învinui de mare dragoste față de segmentul centru-dreapta. Oricât de mult ar fi criticat totuși Blocul ACUM a fost groparul oligarhului Plahotniuc, al hoțului clovn Șor, parțial al sistemului corupt al lui Plahotniuc, al unor scheme frauduloase precum Aeroportul, Metal Feros ș.a. Desigur, mulți îi impută Blocului ACUM vina de al fi creat pe marele rău Dodon, ceea ce e absurd. La o simplă analiză a situației din primăvara anului trecut se poate observa că nu a fost o altă variantă decât ACUM+PSRM. În varianta PDM+PSRM am fi avut păstrat în continuare sistemul oligarhic al lui Plahotniuc poate împărțit puțin cu Dodon, i-am fi avut în continuare pe toți cei trei răi absoluți – Plahotniuc, Dodon și Șor. În varianta PDM+ACUM ar fi continuat existența sistemului oligarhic Plahotniuc cu dispariția treptată a blocului ACUM. Deci, cu toate relele varianta ACUM+PSRM a fost unica variantă cât de cât acceptabilă, destinată doar pentru demolarea sistemului Plahotniuc, fără a construi ceva nou împreună cu Dodon. După demolarea sistemului Plahotniuc urmau să fie organizate alegeri anticipate. Greșeala blocului ACUM poate a fost că a durat prea mult această coaliție atipică care, cu toate acordurile semnate, oricum urma să se termine cu trădarea lui Dodon. Această specie, acești urmași ai bolșevicilor, ca și mentorii lor, una spun și alta fac, iar promisiunile lor nu pot fi luate în serios. Chiar dacă divorțul de Dodon a cam întârziat, oricum când s-a întâmplat acest lucru prin trădarea lui Dodon, unii îi învinuiesc tot pe cei de la ACUM (iar Dodon se bucură că altcineva arată poporului cine este vinovatul) că au cedat prea lejer puterea. Părerea mea, dar și a multora, este că momentul ales a fost cel mai oportun pentru Blocul ACUM, aruncând pe socialiști vina de nedorință de a reforma justiția. După pierderea alegerilor locale, inclusiv în Chișinău, Dodon oricum era hotărât să rupă alianța. Faptul că doar la o zi după demiterea guvernului Sandu Dodon și-a instalat noul guvern vorbește despre faptul că el era pregătit din timp și își aștepta momentul.

Ultimul timp fiecare articol îl încep cu fraza că situația social-politică în acest colț de țară (Care numai țară nu este! Este un fel de coadă de șopârlă, care încă mișcă, și la care mulți așteaptă să-i crească capul. N-are cum! E împotriva oricărei legi a naturii!) este drastică. Avem un pseudo-președinte fricos, trădător, mancurt, înfumurat, care una spune și cu totul alta face, pre nume Dadon (așa-l dezmiardă stăpânii lui ruși după numele unui personaj prostănac dintr-o poveste rusească!). Avem o opoziție antidodonistă practic inexistentă: extrem de divizată, cu lideri ranchiunoși, fiecare plasat în țarcul său. O speranță era în Blocul ACUM, dar și aceasta începe să se spulbere. Tot mai îngrijorătoare sunt acțiunile președintelui PPDA A. Năstase, care se consideră desconsiderat, neapreciat la justa valoare, omul care tot timpul a cedat. Îmi vine greu să scriu despre acest lucru, dar o fac din îngrijorare mare că în toamnă kremlinezul Dadon ar putea acapara președinția pentru a doua oară. Tăcând mai mult timp pentru a nu face rău Blocului acum, noi cei din afară, ne putem permite să ne expunem critic asupra unor derapaje în fostul bloc ACUM. Până la urmă păgubașii principali ai acestor războaie fratricide rămânem noi, alegătorul simplu.

Prin înaintarea la Consiliul Politic Republican drept candidat la prezidențiale din partea PPDA A. Năstase a primit „dezlegare” să nu tacă. Cam așa s-a exprimat el în cuvântul său de răspuns spus în fața membrilor Consiliului, un discurs, după părerea mea, cu prea multe laude în adresa sa. Aici îmi vine în memorie un banc. Mulți știu că pe timpul socialismului dezvoltat al lui Brejnev toată lumea fura. Omul simplu fura cu traista, sacul. Șefii, șoferii – cu camioanele. Ion, șofer în kolhoz, furase un camion de grâu. Pe la orele 2 de noapte a tras mașina în ogradă și descărca sacii. Vecina Maria, văduvă fiind fără somn, l-a observat. Și Ion a observat că a fost descoperit. Atunci Ion o cheamă și-i spune „Marie, n-ați 100 de ruble dar să nu spui nimănui”. Trece o zi, două, o săptămână și, nemaiputând răbda, Maria vine la Ion, zicându-i: „Ioane, n-ați înapoi suta de ruble că nu mai pot”. Ascultându-i discursurile din ultimul timp mi se pare că și A. Năstase nu „mai poate” tăcea.

Privind comportamentul lui A. Năstase din ultimul timp tot mai mult îmi amintește de V. Filat. Este tot atât de înfumurat, trufaș, lăudăros, vulnerabil, vorbește într-un limbaj sărac sub aspect intelectual, cu șabloane. Filat a avut în spate o susținere majoră a electoratului, în 2010 – tocmai 32 de mandate în parlament. Și ce s-a ales din această susținere populară majoră? Doar praful. Contează mult cum este gestionată susținerea populară. Pe lângă coțcăriile economice comise V. Filat a dezamăgit adânc electoratul astfel că astăzi PLDM este doar umbra celui de altă dată. Mi se pare că și A. Năstase merge pe urmele lui Filat. Având o susținere populară masivă cu sute de mii în Piață în a. 2015-2016, ce s-a ales din această susținere? Mai nimic. Acest lucru vorbește în mare parte despre capacitatea lui A. Năstase de a gestiona sprijinul acordat. A făcut mai multe greșeli. Chiar la începuturi i-a îndepărtat pe unioniști (temându-se, probabil, de a împărți cu cineva gloria), fapt ce unioniștii nu-i iartă nici până acum (drept dovadă au fost ultimele alegeri la primăria Capitalei). De asemenea, i-a îndepărtat pe intelectuali, iarăși din același motiv. Acum se distanțează de Maia Sandu. Însă cu doar 2 -5% A. Năstase se plasează în coadă la capitolul de popularitate.

Continue reading „Valeriu DULGHERU – Blocul ACUM: Încotro?” →

Vasile COMAN: Ploi în destin

Ploi în destin

Ne plouă iar, iubita mea, ne plouă parcă-i toamnă,
Se face frig în preajma mea
și-n depărtări e iarnă,
Ce tristă zi! Copacii goi se zbat sub vântul rece…
Mi-e teamă pentr-un pui de cuc ce-i izgonit să plece.

Ne plouă iar, iubita mea, ne dusmănesc vecinii,
De rude nici nu mai vorbesc se poartă ca străinii…
De unde strâng atâta ură pentru un pui de cuc
Mi-e teamă c-aș putea pleca dar…unde să mă duc?

Mi-e dor de vise liniștite ce împleteau iubirea,
Găseam la sufletul tău bun plăcută amintirea
Și cate ne-aduceam aminte de când eram copiii
Când lumea noastră era bună și cu iubire- mii…

Ne plouă iar, iubita mea, ne plouă pe morminte
Suntem bătrâni și-n două vise ne aducem aminte,
E mult de-atunci, copacii-s goi, începe- ncet să cearnă
Va fi tăcere peste noi în veșnicii de iarnă…

4 / 5 februarie 2020 Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

Revista Logos&Agape

9 Martie 2020

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Mamă

Mamă

Mamă pune-mi în gânduri bucuria,
credința în trăirea simplă,
îndepărtează de mine răul
și așa cum faci pâinea, fă-mă bun,

dă-i sufletului meu ce-i pentru suflet!

Lasă-mi în trup semnul tău distinctiv,
vorbele tale nu se repetă se scriu
cu iubirea în care mă acoperi
până când totul se va uita.

Mi se colorează visul devine reverberant,
e tot mai aproape de căpătâiul tău,
se furișează sub perna ca o inimă moartă
peste care pământul e o metaforă vie.

În mine mamă, tu ai fost privighetoarea
cu dimineți de cântec
ce nu se mai întâmplă.

Nu pot spune mai mult decât rotundul
în care m-ai crescut în miez șoptitor
cu lumina jupuită de penele întunericului,
de mâinile tale au rămas ramuri înflorite.

————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

8 Martie 2020

Galina MARTEA: Lumină de dor – FEMEIA

LUMINĂ DE DOR – FEMEIA

Lumină de dor, căldură, idee,

Mister şi putere prin vrajă şi foc,

Clopot de zi, prin noapte scânteie,

E lumea de vise cu raze în cioc.

Lumină de dor ce înclină pământul,

Comoară şi ochi prin mişcare şi timp,

Bătaie de vânt ce se-ntrece cu gândul,

O lume de vise cu al său anotimp.

Pace şi zgomot, supărări, mângâiere,

Natură de griji prin răbdare scăldat,

Femeie şi om, bărbat şi femeie

Prin lumea ce stă cu lumina la sfat.

Lumină de dor şi o dulce povaţă,

Frumoasă la chip şi în versul rostit,

Izvor de putere, poemul de viaţă,

În drumul cu lumea, de fapte gonit.

Plăcere, alean – de speranţă urmată,

Iubire şi cântec cu urcări şi căderi,

Farmecul vieţii – mereu aplecată

Peste lumina purtată de vremi.

——————————

Galina MARTEA

(Versuri din volumul „Acasă”, 1996)

Nicolae BĂNICIOIU: 8 Martie

De când suntem pe Pământ,

Femeia e „lucru”…Sfânt;

De Domnul e plămădită,

În veci să fie iubită…

De bărbați și pruncii lor,

De murmurul apelor;

Și de Cerul înstelat,

Precum Domnul…a lăsat!

Iar astăzi… de ziua Ei,

Un cadou…musai să-i iei;

Un zâmbet și-o-mbrățișare,

Pentru Ea…e lucru mare!

––––––––

Cu aleasă prețuire,

LA MULTI ANI,

de 8 MARTIE!

Nicolae BĂNICIOIU

Auckland, Noua Zeelandă

8 Martie 2020

Adrian BOTEZ: Durerile lumii (poeme)

ÎNTREBĂRILE FIINȚEI METEOROSENSIBILE

de ce mi se-ntâmplă – Cele Rele – numai mie?

de ce-s confundat – pe-orice Drum – cu Vița-de-Vie?

de ce dau numai de Nebuni – fără Loc – Șah și-Ntrebare?

de ce stau cu Capu-n Burlan – și cu Picioarele-n cu Totul-Alt-An?

de ce – când îl scot din Burlan – și-l arăt Razelor-Filigran

Capul meu nici Ochi ori Gură – nici Minte – măcar – nu mai are?

tot așa – pot să-ntreb Sfincșii – ori Vântul-Stârnit-Dinspre-Mare

căci – orișicum – tot ăla rămân – cu Soarta-Necată-n Pahare…

nu te duce la Plită – când e Foc de Altare – ci umblă – pâș-pâș – în mână c-o Lumânare

din Loc în Loc – pe unde-i mai Lugubră Umbra – dar Zarvă-i de Sărbătoare…

…am învelit – cu grijă – Cavalerul de Pluș

le-am făcut Meduzelor – regulat – Duș

am făcut totul să rămân Copil – dar iată-mă-ncovoiat și Bătrân

înfipt în toate Durerile Lumii – și cu Sufletul – SPÂN!

…e-o vreme când Soarele divorțează de Lună

și-atunci nu mai afli Rost-la-Viață – ori – în Munți și Pădure – CUNUNI…!

BOMBARDAMENTUL CU GOGOȘI S-A INTENSIFICAT

Bombardamentul cu Gogoși s-a intensificat

disciplinată și bovină – mestecă Lumea-Turmă

(…pe Străzi și-Acasă – -n rânduri!) – doar Rahat:

să-i pese – cui? – de Criză și de-Apocalipsă? – …ea în Haznale scurmă…

…că-am fost și Împărați? – …sau doar Geamgii și Lustragii?

totuna-i –când Știința toată – ți-e scrisă pe Gingii…

…așa s-a scurs Istoria Planetei și a Țării:

de Răstignirea Perlei să nu știi: Moda-i… ”Nisipul Mării”!

din cracă-n cracă-am coborât – ajuns-am Cârtițe de-Orbire:

precum în Cer – așa și pre Pământ – să nu știm a Citire…

toate-Alfabetele se scurg – în Fose Septice Anume

totul – pe Internet – e programat: Furajul n-are Nume…

…Hristoase-Doamne – nu te-nghesui: Autobuzul pleacă…

cată-a dura – din nou – în Infinit – Lumina Sfântă – dar SĂRACĂ…

CÂINE BĂTRÂN

Câine Bătrân – năpârlescu-mi Părul peste tot

Părul – pe mine – a-l ține – nu mai pot…

s-a iscat – în el – o Furtună-Ngerească

și zboară – plutește înalt – nimeni să nu-l mai zărească!

am – în juru-mi – o Aureolă-de-Păr – Sfântofilă

ce se-ntinde prin Casă – pe Pajiști – prin Clorofilă

ba se amestecă – blajin – cu Pădurile și Munții

ajungând și-atingând Stelelor chiar Toiul Frunții…

cum vorbesc cu Propriul-Meu-Păr – Dezertat?

cu răbdare – răbdare – și foarte civilizat:

el îmi răspunde-n Reverențe Caracatiforme

iar eu nu mai întreb – de nimic – acest Fenomen Păros – cu Raze-Uniforme…

…țineți minte: veți ajunge – toți – la fel de Sfinți ca mine

Bătrâni și Neputincioși – dar cu Soare prin Vine…

să nu vă opriți – cumva – din năpârlit!

mai bine trântiți – zdravăn – Capacul – peste Oala-de-Gândit!

năpârliți – năpârliți – Luminos și Sfânt (…ca ca orișice Javră-de-Câine…)

că e din ce în ce mai Sus – și e Bine!

LA PARADĂ

Pișpirică – la o parte: acum – trec Sfinții și Munții

și nu mai fă atâtea prezumții

de Paradă – când nu ești decât un Păduche

scăpat de sub o claie de Păr – cu Muche!

învățați Respectul-de-Cer – Năpârstocilor

că – altfel…vă ia Mama Bobocilor!

uite cum Stelele – generos – se pogoară

să-ofere tuturor – înafara Proștilor! – o Scară…

…Sfinții-Părinții și Munții: ce Paradă Rară

cum Căcăcioșii noștri nici nu visară!

…mai deoparte – zâmbind unui Gând Amar

așezat pe-un Bolovan – stă Hristosul precar:

reflectează (…alungând – cu blândețe – -un Bondar…)

ziceam: reflectează Crist – cum nimeni n-are habar

că Roata Lumii-i stricată…chiar de Rotar!

…tot Circul ăsta – de circumstanță – la Mal

n-are Haz și nici Rost – fără un PERFECT SALT MORTAL!

ABIA DE AZI E-O IARNĂ RĂPCIUGOASĂ

abia de azi e-o Iarnă Răpciugoasă

cu Vijelii – Noroaie – și-o Spârcă-de-Zăpadă

despică Frigul Oase – arde Case

și tot ce e becisnic – lui i-e pradă…

a pustiit și Străzi – și Funduri-de-Păduri

a spurcat Ape – de-au rămas Lătùri

s-a zgâlțâit și Clampa de la Rai

de-atâta Danț Satanic – și de-atâta hai…

stau ghemuit sub Zdrențele de Gânduri

și-ncerc să peticesc o Viață fără Rânduri

dar nu se poate scrie Cartea-mea-de-Căpătâi:

se-ncurcă între ele – Rimele Dintâi…

…când Vijelia-n Stele va face pe Nebuna

aștept Ploaia-de-Foc: mistuie tot și-ntr-una!

ORICE-AȘ VREA SĂ SPUN – NEBÙNII VOR RĂSTĂLMĂCI

orice-aș vrea să spun – Nebùnii vor răstălmăci

și chiar mai mult decât merit – mă vor umili…

singur să fii – cu Poveștile tale – jignitor de Alcore

vei sfârși devorat – prin Sloveniri Carnivore

e ca și cum n-ai putea să te miști

făr’ de-Avocat – căci altfèl – totul riști:

riști să te-nchizi Torționar – când tu ești doar Vegan

riști să fii zvârlit în Paner – ‘olalt cu un Prost și-un Mârlan…

taci – între Oameni Zurlìi: nici măcar Rugăciuni

să șoptești: căci Toate – la ei – sunt Minciuni!

doar ce grăit-a-Imbecilul – Șef și Bancher

e-un Templu de Raze – chiar Raiul din Cer!

…în Lumea de-aici – ori ești Mut – ori ești Surd

ori Bogat să-i muțești! – …ori Sărac și Absurd…

NIMENI NU-MI ÎNȚELEGE REVOLTA POVEȘTILOR MELE

nimeni nu-mi înțelege revolta Poveștilor mele

toți mă urăsc – pentru că văd pân’ la Iele

toți mă urăsc – pentru că vreau Rânduială și Rost

toți mă urăsc – pentru că n-am dezertat – încă – din Post…

Spiriduși-Moși – Ondine – colcăie-ntre Rime și File

Salamandra-mi nu arde – nici în Ură ori Mile:

m-azvârliți de pe orișice Astru – din Carte – în Noapte

dar eu mă întorc – ca Albina – -ncărcat de Miere și Șoapte…

degeaba-așteptați Prohodirea-mi sub Brazi:

Trei Cavaleri au venit – din Stele – cu-Ucaz

și Munți-s în Flăcări – în Platoși se-nchid Inorogii

neostenit – Cornul lor Alb străpunge Negrele-Orlogii…

…nu mi-e prieten vreun Om? – Frați îmi sunt Duhuri:

singuri se scriu ele-n Cartea-mi – mazilită la Vulturi!

DOINA MĂRGĂRITARULUI

Mărgăritarul din Scoică

strigă-ntr-una după Doică:

dar la Pruncii Cei de Rază

n-afli Doică – ci doar Groază!

ies din Valuri – iar și iar

în Dinți cu Mărgăritar

să fugă Ursita Rea

poa’ s-o lumina și ea…

n-am nici Casă – n-am nici Masă

doar un oaspete de Vază:

Năcazul șede la Vatră

parcă-i Dumnezău de Piatră!

desfac Dinții: Sfinți Părinții

vin la Vatra-mi – Ei – Cuminții:

s-oglindesc în Mărgărit

și învie – de-au murit…

cu Puteri de la Adânc

fudulul Năcaz mi-ți frâng

și-l azvârlu drept în Foc!

…poate trezesc vreun Noroc…

de-aceea nu mă despart

de Mărgăritar Nespart

și-oi da din Lumina lui

Orbului – Săracului…

…faci un Bine – vin Albine

și o scară de Gherghine

să ajungi degrab’ la Cer

fără de opinci de Fier

de faci Rău – chemi un Dulău

Negru Tare și Șelău

cari de duce între Dinți

pân’ la Smoalele Fierbinți:

nu-l mai vezi pe Dumnezău

doar o cioată de dudău…

PIERD ZILELE – ZESTREA LUI DUMNEZEU

pierd Zilele – Zestrea Lui Dumnezeu

și – una câte una – se scurg în Rigolă!

cu ele – -mi pierd și Vocea mea de Zeu:

îmi scuipă Lucrurile – îndârjit – Alura mea Frivolă…

nu trândăvesc: privindu-mă – înțepenesc

cât de-asincronic ființez în Lume

cât de nepotrivit – ba chiar grotesc

m-am nimerit să tulbur o Genune…

nu-mi fost-a-n Gând să stingheresc:

se saltă-n cârduri – Ciori – când mă zăresc

convins sunt: Fantoma mea de-ar scoate un Cuvânt

Păduri și Munți și Ape – intra-vor sub Pământ!

…privesc – în Nopți Împărătești – spre Stele multe:

n-o vrea – de milă – vreuna – -ntr-însa să mă mute?

PEREȚI

cad peste mine – din Pereți – ca din Mașina Gunoieră

Ologi și Ciungi – și Orbi și Arși – Smintiți și Paralitici…

mă rog – sunt – toți – Vechii-mi Colegi și Frați de Etajeră

cari mă sufocă – azi – l-Autopsia mea – cu Ochii Analitici…

Pereții explodează-ntr-una – Nevrednice Pelicule-ntre Vremi

Pereții nu te apără – ci-ți pun Căluș în Suflet – când Somnul vrei să chemi…

Pereții explodează-ntr-una – crispând pe Boul-Cuget

Tone întregi de Musafiri – rememorați ca Muget…

Pereții îmi trimit ‘napoi (…o Minge Aruncată…)

cele mai crunte Schilodiri – Victorii Fulminante

pe care Măcelarul-Zeu – ”Mânecă Suflecată”

le-a obținut – în Mii de Ani – prin Temple-Variante…

…sunt Frații mei – convulsionat vomați – de Sărbătoare

prin Amintirea din Pereți: Pereții Abatoare…

…acum – l-Autopsia mea – vin Duhul să mi-l fure

să-mi ia și Carnea – ca Palton: Zombies ce vor să-ndure

din nou – în veci de veci – Amin! – SPERANȚELE IMPURE…

MUSTRARE ȘI ÎNDEMN CĂTRE DUMNEZEU

de când Te tot slăvesc și tămâiază Pământenii – -n Toamne

Ți s-a suit la Cap – și Ție – Doamne…

Tu și cu Sfinții Tăi – alcătuiți o Haită:

uitați – pe la Sărmani – să mai dați câte-o raită…

da – avem Vine: Crimă – Trădare și Ticăloșie

dar noi: O CLIPĂ! – Tu: O VEȘNICIE!

mai lasă Drâmba Ta Divină – la hodină:

pogoară-Te – din Cer – pe ale noastre Răni – și-alină…

nu Te-am rugat de Viață – Moartea-i izbăvire!

dar dă-o când trebuie – nu după amintire…

ești Mitocan – cu toată Frumusețea – Tânără Făclia!

…deși – la Facerea de Toate – Ea Ți-era Fudulia…

…nu schilodi – trăda: căci de-astea știm preabine:

vino aici – pe Prispă – să mai grăim cu Tine…

NU GRĂI DE VII ȘI NICI DE MORȚI

nu grăi de Vii și nici de Morți – când Cavalerul trece pe la Porți:

Sufletul se-ncheagă – din rece – tot mai rece: dispar Ierni-Sorți…

și – bàrem – taci! – când trece Busuioc :

Ceata-cu-Altar de Foc – drept la Mijloc…!

…se-ntâplă-atâtea – între-un Hotar și Altul

Circul dispare: rămâne – pe Cer – Saltul ;

simți – printre Degete – Rozàriul cum declină

se umple de Parfumuri – Văzduhul de duzină…

…e-o Seară surdă – -amară și stingheră

nu știi ce Flori să potrivești la butonieră:

un Scai și-un Spin se ceartă pe-un Suspin

dar dinspre Taina-de-Tărâm – Lumini de Crin tot vin – și vin…

…ce-i de ținut în Buzunare? – ce Concluzii

să tragi – după o Viață de Iluzii?

că a trecut – prin Gară – -un Tren-fără-Semnal

iar Cavaleru-a fulgerat – spre beregăți – Pumnal…

…porniți spre Țara de-unde vine Busuiocul

și nu mai dondăniți – că n-ați găbjit Norocul…!

LA EXECUȚIA MEA

la Execuția mea – s-au tras

asupră-mi – toate

Gloanțele Lumii

am smuls – din mine – fiecare Glonț

Patriotic – le-am adunat – pe

toate – cu mare grijă – și

am durat – din ele – un

Palat: un Palat

înalt… – înalt… – …că mă uit – din balconul

Palatului – la

Soare și la

Lună – de Sus în

Jos

…Seara – târziu – strâng – între Două

Degete – Carnea-mi Răstignită – și

storc (ca pe Lămâie) – pe rând – Sângele – din

fiecare Rană – peste Capetele lor

Bălaie: ale

Soarelui – ale

Lunii – ale

Stelelor…

DIN GALAXII ÎN GALAXII – AM NIMERIT ÎNTR-O LATRINĂ!

din Galaxii în Galaxii – am nimerit într-o latrină!

Ceasul de Mână e de vină: a repornit Lumea Bătrână…

sunt obligat să-mi scot – din Suflet – Grenadele de Gelatină

s-arunc în Aer – Facerea Cretină!

…care intrase – de mult – în Carantină…

împușc și mitraliez – fără-ncetare – căci n-am Tavan ori Dușumele

(…să mă susțină – oricât ar fi ele de rele-infidele…!)

și nici măcar Pereți – de Apărare – la Casa mea – clădită – făr’ Zăbrele

de voie-de nevoie – între Stele…

…înconjurat de Cerul Explodat

eu chiar în Constelații – M-AM CAZAT!

Maestru de-Artificii și Canale

m-am instalat pe Cruguri Liminale:

Chipu-mi – bronzat de Foc și Funuri Bacanale

vi-i Noul Dumnezeu: ce dacă-i șubred? – …are Prezențe-Astrale!

…pe mine – Pictor de Cratere Înflăcărate

să mă slăviți! – …plătindu-mă ÎN RATE…!

PE ÎNSERAREA VOCII – I-AM SCRIS LUI DUMNEZEU

pe înserarea Vocii – i-am scris Lui Dumnezeu

spunând în care Locuri – Pescarul am fost eu…

i-am scris despre Tovarăși – ce – rând pe rând – pierdui:

Punct pus-am unde Soare apune după Grui…

nu am trădat pe nimeni – dar Singur mă găsesc

Bătrân – Sărac – eu – Trist – mă iscălesc:

o Cruce-n loc de Nume – o Lacrimă – Pecete

și – iarăși – între mine și El – se-nfìripă-un Perete…

dac-am fost sincer – și iar Te-ai supărat

nimic nu te ridică: rămâi Rege-Nghețat…

dar dacă vii în Țundră – cu mine – la Izvoare

Făptura se-Nnoiește – cad Ultime Zăvoare…

…ca să Te știu pe Tine – am Florile-n Grădină:

le urmăresc Capriciul – și mai semnez o Vină…

EU – CASA MEA

vulcani erupând: rănile Soarelui

ale Lunii – Stelelor-Logostele

ale Cereștilor Iele!

aceste Explozii Cosmice sunt Casa Mea

clădită din Mega-Împușcături Uranice și…de neoprit

Suitoarele Manolice Schele

Suitorul Zenit!

mereu Mai Departe – mereu Mai Înalt

până devii

printre Sfinții-Cei-Vii

Suprema Stea

Suprema Explozie – Văpaia-Mir

Supremul Delir:

da: EU – CASA MEA!

…dintre-Mpușcături – fac un Salt

de Psalt

și sunt – senin – Candelă-n Grădina Privirii!

…au venit – deja – la Prăznuirea Facerii

Veșnic Prefacerii:

Zeii – Poeții Iubirii

Principii Firii

și – pieziș – pe

furiș: un

Scripcar Sărac:

e Fundul de Sac!

INEFABIL

inefabilul unor

câmpii proaspăt bombardate

duhurile – în cete de

aburi zdrențuiți – se

întorc – ostenite de așteptare – la

colibele lor – din

„Champs Élisées”

ABSENȚĂ ȘI PREZENȚĂ

Absența e mult mai

evidentă (îți sare drept în

ochi!) – decât

Prezența: când constați că

UNU – pe care te bazai ca pe

Tata – nu-i unde-L

știai – că-L știai! – apoi te pui

zdravăn – pe-njuratelea – de-atâta

Exasperare – și

Frică…

de Ceilalți – de ăia prea

mulții și enervant de

prezenții – nici că-ți

pasă – nici măcar nu te

sinchisești – cât de cât – de

ochii lumii…!

și de ce ți-ar

păsa de ei –

Mulții? – ce Lucru

până pe-acolo de

Mare și Folositor – ți-au făptuit – cu ce te-au

Blagoslovit – Loazele astea

Murdare și

Gregare?

E UNU’

e Unu’ – pe Strada

mea – care arată – de parcă

ține locul Altuia

mereu am impresia – când îl

văd – că

numai dacă m-aș uita după vreun

Gard – ceva – s-ar putea să-l

zăresc – pe el – cel

Adevărat – ghemuit – acolo

ca un Răufăcător – care se

ascunde…

..dar Garduri – pe Strada

mea – nu mai sunt

Demult…

DOINĂ DE PRIMĂVARĂ

dă-mi Maneta de la Cuc

să v-arăt unde mă duc:

mă duc pe la Pierzii Vechi

ca să-i tragem de urechi

și mă-ntorc la Pierzii Noi

cu perechi de Șoareci Goi…

ară – ară – Șoricel

până stă Vântul nițel

ară – ară – Șoricioi

numai noi am rămas Boi…

tumba – tumba – Șoricel

Soarele-i cât un Vițel

tumba – tumba – Șoricioi

că de încălzim la Sloi…

am venit să dispărem

vom pleca – să nu vedem…

Țara-i mare cât o Vacă

bună-i numai ca să placă

este cin’ – slavă! – s-o mulgă!

nu noi – cei Dungă pe Dungă…

țara-i bogată în Ugeri

a chelit de când vin Țuțeri…

stă frumos – în fața lor

și-a făcut Clopot Color…

și se tot dă – Tuturor

se dă pe-n Calculator…

dar nu nouă – pe tânjeală

și care mâncăm trânteală

ci Străinilor-de-Hoardă

ce-au întins – de-au rupt o Coardă…

de când s-a rupt Coarda Noastră

ne cântă Cioara-n Fereastră…

și ce dacă? – las să cânte

că mai e loc de Morminte…

…în poala Lui Dumnezeu

lăfăie un Derbedeu

ce-și dă aere e Zeu

și-ncalecă țări – Mereu…

Dumnezeu îl tot răzgâie:

rămâne din Glii – Tămâie…

NU TE CHINUI – SURATĂ

nu te chinui – Surată

că mai vine Moartea-o dată

și de a uitat cândva

are-acum Memorie grea:

Memoria și Tidva

asta o cam știm – câțiva…

stai în Curte – nu privi

o s-auzi când o veni…

să te faci mică-micuță

să te vâre-n Vrăbiuță…

și să-ți strângi toate-ale tale

să nu te-neci în Haznale…

Cei Bogați așa pățesc

de-asta-ți zic – și nu-ți plătesc:

plătește-ți tu Vama Văii

să nu te urle Dulăii…

plătește-ți tu Vama Apei

să nu-ți sară Dopul Groapei…

TRECE-O NEGURĂ PRIN STELE – ȘI DISPARE LUNĂ

trece-o Negură prin Stele – și dispare Lună

trec – și eu – printre Zăbrele – o Subțire Strună…

tare-i bună vremea asta de murit

Stelele s-au pus – deja – toate – pe clocit…

bate Vântu-n struna mea – Cântecul s-adună

Îngeri vin s-asculte-n Munți – o Doină Nebună:

și – de nicăieri – deodată – Ștergar de Lumină

se așterne… – …și privesc Lumea cum se-nchină…

vine El – Hristosul meu – deznoadă-orice Beznă

vine El – Hristosul Viu – cu Piron în Gleznă…

vine El – și Crinii râd – cu Raze Lehuze

Munții murmură-a Minuni: vin Turme Hurmuze…

…ce vă tot mirați – Ortaci? – am – și eu – o Noapte-n An:

nu-mi bocesc nici Placul – nu-nfloresc nici Van!

trece-o Negură prin Stele – Timpul mi-e Colac:

nu-ndrăznește-a veni-ncoace – nici măcar un Drac!

NU-I PUNEM ÎNTREBĂRI SUFICIENTE – DOAR CÂRTIM

nu-I punem Întrebări Suficiente – doar Cârtim

nu-L Iscodim – nici Drept în Ochi nu Îl privim

Curaj n-avem – în Rane – ca-n Mituri – să citim:

nu suntem Proști de tot – dar nici Deștepți deplin…

Continue reading „Adrian BOTEZ: Durerile lumii (poeme)” →

Titina Nica ŢENE: Toate florile din lume, mamei

Toate florile din lume, mamei

Dacă florile din lume

pentru tine ar înflori

ar fi asta prea puțin

să te poată răsplăti

Dacă stelele din cer

și-ar aprinde luminița

numai pentru tine anume

ar fi și asta prea puțin

să-ți arăt recunoștința.

Dacă razele de soare

aș putea să le răpesc

și să vin cu brațul plin

ție să le dăruiesc

și atunci ar fi prea puțin.

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

8 Martie 2020

Florica Baţu-Ichim: Mamei (versuri)

Orele mamei

Orele mamei, nu-s orele mamei.
Sunt orele sferei, sunt orele lamei,
sunt ore de vămi si ore de zbor,
vremi ce înaltă, timpi ce cobor’
Orele mamei…
Cine’ar putea întelege ?
Rebele urlând
sau
închise în lege,
colorate intens
sau fără culoare,
vreme ce râde, timp care doare.
Negre abisuri, explozii de stele –
orele mamei…
Doamne,
îti multumesc pentru ele…

Mamă, trecând

Ca un nor plin,
a venit si
s-a dus,
mama
adormind în apus.

In umbra lui:
câmpul cu flori
si ploaie măruntă…
In urma ei
copiii jelind
si crescând,
gând
după gând…
“ Norule,
când o să mai vii ?”
Întreabă pământul.
“Mamă,
esti printe vii ? “
lăcrimază ceara,
soarele, vântul…

Tăcerile norilor

Ai trecut, mamă,
ca un nor alb ai trecut…
Nu mai există ‘prezent’
nu ai există ‘trecut’.
Ai fost, nu ai fost ?
In oglindă mă uit.
Pot
să-mi mi amintesc ?
Pot să mai uit ?
De umbre fugind
mă strângeam lângă tine.
‘A fost ziua Intâia…’
Erea cald…Erea bine…
Acum,
mă mai vezi ?
De stiut,
mă mai stii ?
Eream cea mai mică
dintre multii copii,
peltică, firavă,
hai-huie cu gândul,
mă jucam cu luceferi
si soarele bându-l.
Dar ce să-ti mai spun…
De-acum sunt bătrână,
Hai, vino iar, mamă
si ia-mă de mână,
alină-mă iar:
“copilită văpaie
licărind printre frunze
în stropii de ploaie ”.
Sufletului i-e frică.
Trupul se teme.
Povesteste-mi cum este
în fără de vreme
unde un-i moarte
durere si chin
nici fii nu dorm
în somn cu suspin.

X

-Taci, femeie nebună !
Mama, învăluită în linisti,
printre raze aleargă
pe câmpul de crinisti ;
n’o atinge prosteste
cu vre-un gând,
un cuvânt…
S-a întâlnit,
în drum,
cu un sfânt
si urcă… si urcă…
si urcă, mereu…
Continue reading „Florica Baţu-Ichim: Mamei (versuri)” →