Adrian BOTEZ: Durerile lumii (poeme)

ÎNTREBĂRILE FIINȚEI METEOROSENSIBILE

 

de ce mi se-ntâmplă – Cele Rele – numai mie?

de ce-s confundat – pe-orice Drum – cu Vița-de-Vie?

de ce dau numai de Nebuni – fără Loc – Șah și-Ntrebare?

de ce stau cu Capu-n Burlan – și cu Picioarele-n cu Totul-Alt-An?

de ce – când îl scot din Burlan – și-l arăt Razelor-Filigran

Capul meu nici Ochi ori Gură – nici Minte – măcar – nu mai are?

 

tot așa – pot să-ntreb Sfincșii – ori Vântul-Stârnit-Dinspre-Mare

căci – orișicum – tot ăla rămân – cu Soarta-Necată-n Pahare…

nu te duce la Plită – când e Foc de Altare – ci umblă – pâș-pâș – în mână c-o Lumânare

din Loc în Loc – pe unde-i mai Lugubră Umbra – dar Zarvă-i de Sărbătoare…

 

…am învelit – cu grijă – Cavalerul de Pluș

le-am făcut Meduzelor – regulat – Duș

am făcut totul să rămân Copil – dar iată-mă-ncovoiat și Bătrân

 

înfipt în toate Durerile Lumii – și cu Sufletul – SPÂN!

…e-o vreme când  Soarele divorțează de Lună

și-atunci nu mai afli Rost-la-Viață – ori – în Munți și Pădure – CUNUNI…!

 

 

BOMBARDAMENTUL CU GOGOȘI S-A INTENSIFICAT       

 

Bombardamentul cu Gogoși s-a intensificat

disciplinată și bovină – mestecă Lumea-Turmă

(…pe Străzi și-Acasă – -n rânduri!) – doar Rahat:

să-i pese  – cui? – de Criză și de-Apocalipsă? – …ea în Haznale scurmă…

 

…că-am fost și Împărați? – …sau doar Geamgii și Lustragii?

totuna-i –când Știința toată – ți-e scrisă pe Gingii…

…așa s-a scurs Istoria Planetei și a Țării:

de Răstignirea Perlei să nu știi: Moda-i… ”Nisipul Mării”!

 

din cracă-n cracă-am coborât – ajuns-am Cârtițe de-Orbire:

precum în Cer – așa și pre Pământ – să nu știm a Citire…

toate-Alfabetele se scurg – în Fose Septice Anume

 

totul – pe Internet – e programat: Furajul n-are Nume…

…Hristoase-Doamne – nu te-nghesui: Autobuzul pleacă…

cată-a dura – din nou – în Infinit – Lumina Sfântă – dar SĂRACĂ…

 

 

CÂINE BĂTRÂN

 

Câine Bătrân – năpârlescu-mi Părul peste tot

Părul – pe mine – a-l ține – nu mai pot…

s-a iscat – în el – o Furtună-Ngerească

și zboară – plutește înalt – nimeni să nu-l mai zărească!

 

am – în juru-mi – o Aureolă-de-Păr – Sfântofilă

ce se-ntinde prin Casă – pe Pajiști – prin Clorofilă

ba se amestecă – blajin – cu Pădurile și Munții

ajungând și-atingând Stelelor chiar Toiul Frunții…

 

cum vorbesc cu Propriul-Meu-Păr – Dezertat?

cu răbdare – răbdare – și foarte civilizat:

el îmi răspunde-n Reverențe Caracatiforme

 

iar eu nu mai întreb –  de nimic – acest Fenomen Păros – cu Raze-Uniforme…

…țineți minte: veți ajunge – toți – la fel de Sfinți ca mine

Bătrâni și Neputincioși – dar cu Soare prin Vine…

 

să nu vă opriți – cumva – din năpârlit!

 

mai bine trântiți – zdravăn – Capacul – peste Oala-de-Gândit!

năpârliți – năpârliți – Luminos și Sfânt (…ca ca orișice Javră-de-Câine…)

că e din ce în ce mai Sus – și e Bine!

 

 

 

LA PARADĂ

 

Pișpirică – la o parte: acum – trec Sfinții și Munții

și nu mai fă atâtea prezumții

de Paradă – când nu ești decât un Păduche

scăpat de sub o claie de Păr – cu Muche!

 

învățați Respectul-de-Cer – Năpârstocilor

că – altfel…vă ia Mama Bobocilor!

uite cum Stelele – generos – se pogoară

să-ofere tuturor – înafara Proștilor! – o Scară…

 

…Sfinții-Părinții și Munții: ce Paradă Rară

cum Căcăcioșii noștri nici nu visară!

…mai deoparte – zâmbind unui Gând Amar

 

așezat pe-un Bolovan – stă Hristosul precar:

reflectează (…alungând – cu blândețe – -un Bondar…)

ziceam: reflectează Crist – cum nimeni n-are habar

 

că Roata Lumii-i stricată…chiar de Rotar!

…tot Circul ăsta – de circumstanță – la Mal

n-are Haz și nici Rost – fără un PERFECT SALT MORTAL!

 

 

ABIA DE AZI E-O IARNĂ RĂPCIUGOASĂ

 

abia de azi e-o Iarnă Răpciugoasă

cu Vijelii – Noroaie – și-o Spârcă-de-Zăpadă

despică Frigul Oase – arde Case

și tot ce e becisnic – lui i-e pradă…

 

a pustiit și Străzi – și Funduri-de-Păduri

a spurcat Ape – de-au rămas Lătùri

s-a zgâlțâit și Clampa de la Rai

de-atâta Danț Satanic – și de-atâta hai…

 

stau ghemuit sub Zdrențele de Gânduri

și-ncerc să peticesc o Viață fără Rânduri

dar nu se poate scrie Cartea-mea-de-Căpătâi:

 

se-ncurcă între ele – Rimele Dintâi…

…când Vijelia-n Stele va face pe Nebuna

aștept Ploaia-de-Foc: mistuie tot și-ntr-una!

 

 

ORICE-AȘ VREA SĂ SPUN – NEBÙNII VOR RĂSTĂLMĂCI

 

orice-aș vrea să spun – Nebùnii vor răstălmăci

și chiar mai mult decât merit – mă vor umili…

singur să fii – cu Poveștile tale – jignitor de Alcore

vei sfârși devorat – prin Sloveniri Carnivore

 

e ca și cum n-ai putea să te miști

făr’ de-Avocat – căci altfèl – totul riști:

riști să te-nchizi Torționar – când tu ești doar Vegan

riști să fii zvârlit în Paner – ‘olalt cu un Prost și-un Mârlan…

 

taci – între Oameni Zurlìi: nici măcar Rugăciuni

să șoptești: căci Toate – la ei – sunt Minciuni!

doar ce grăit-a-Imbecilul – Șef și Bancher

 

e-un Templu de Raze – chiar Raiul din Cer!

…în Lumea de-aici – ori ești Mut – ori ești Surd

ori Bogat să-i muțești! – …ori Sărac și Absurd…

 

 

NIMENI NU-MI ÎNȚELEGE REVOLTA POVEȘTILOR MELE

 

nimeni nu-mi înțelege revolta Poveștilor mele

toți mă urăsc – pentru că văd pân’ la Iele

toți mă urăsc – pentru că vreau Rânduială și Rost

toți mă urăsc – pentru că n-am dezertat – încă – din Post…

 

Spiriduși-Moși – Ondine – colcăie-ntre Rime și File

Salamandra-mi nu arde – nici în Ură ori Mile:

m-azvârliți de pe orișice Astru – din Carte – în Noapte

dar eu mă întorc – ca Albina – -ncărcat de Miere și Șoapte…

 

degeaba-așteptați Prohodirea-mi sub Brazi:

Trei Cavaleri au venit – din Stele – cu-Ucaz

și Munți-s în Flăcări – în Platoși se-nchid Inorogii

 

neostenit – Cornul lor Alb străpunge Negrele-Orlogii…

…nu mi-e prieten vreun Om? – Frați îmi sunt Duhuri:

singuri se scriu ele-n Cartea-mi – mazilită la Vulturi!

 

 

DOINA MĂRGĂRITARULUI

 

Mărgăritarul din Scoică

strigă-ntr-una după Doică:

dar la Pruncii Cei de Rază

n-afli Doică – ci doar Groază!

 

ies din Valuri – iar și iar

în Dinți cu Mărgăritar

să fugă Ursita Rea

poa’ s-o lumina și ea…

 

n-am nici Casă – n-am nici Masă

doar un oaspete de Vază:

Năcazul șede la Vatră

parcă-i Dumnezău de Piatră!

 

desfac Dinții: Sfinți Părinții

vin la Vatra-mi – Ei – Cuminții:

s-oglindesc în Mărgărit

și învie – de-au murit…

 

cu Puteri de la Adânc

fudulul  Năcaz mi-ți frâng

și-l azvârlu drept în Foc!

…poate trezesc vreun Noroc…

 

de-aceea nu mă despart

de Mărgăritar Nespart

și-oi da din Lumina lui

Orbului – Săracului…

 

…faci un Bine – vin Albine

și o scară de Gherghine

să ajungi degrab’ la Cer

fără de opinci de Fier

 

de faci Rău – chemi un Dulău

Negru Tare și Șelău

cari de duce între Dinți

pân’ la Smoalele Fierbinți:

 

nu-l mai vezi pe Dumnezău

doar o cioată de dudău…

 

 

PIERD ZILELE – ZESTREA LUI DUMNEZEU

 

pierd Zilele – Zestrea Lui Dumnezeu

și – una câte una – se scurg în Rigolă!

cu ele – -mi pierd și Vocea mea de Zeu:

îmi scuipă Lucrurile – îndârjit –  Alura mea Frivolă…

 

nu trândăvesc: privindu-mă – înțepenesc

cât de-asincronic ființez în Lume

cât de nepotrivit – ba chiar grotesc

m-am nimerit să tulbur o Genune…

 

nu-mi fost-a-n Gând să stingheresc:

se saltă-n cârduri – Ciori – când mă zăresc

convins sunt: Fantoma mea de-ar scoate un Cuvânt

 

Păduri și Munți și Ape – intra-vor sub Pământ!

…privesc – în Nopți Împărătești – spre Stele multe:

n-o vrea – de milă – vreuna – -ntr-însa să mă mute?

 

 

PEREȚI

 

cad peste mine – din Pereți – ca din Mașina Gunoieră

Ologi și Ciungi – și Orbi și Arși – Smintiți și Paralitici…

mă rog            – sunt – toți – Vechii-mi Colegi și Frați de Etajeră

cari mă sufocă – azi – l-Autopsia mea – cu Ochii Analitici…

 

Pereții explodează-ntr-una – Nevrednice Pelicule-ntre Vremi

Pereții nu te apără – ci-ți pun Căluș în Suflet – când Somnul vrei să chemi…

Pereții explodează-ntr-una – crispând pe Boul-Cuget

Tone întregi de Musafiri – rememorați ca Muget…

 

Pereții îmi trimit ‘napoi  (…o Minge Aruncată…)

cele mai crunte Schilodiri – Victorii Fulminante

pe care Măcelarul-Zeu – ”Mânecă Suflecată”

 

le-a obținut – în Mii de Ani – prin Temple-Variante…

…sunt Frații mei – convulsionat vomați – de Sărbătoare

prin Amintirea din Pereți: Pereții Abatoare…

 

…acum – l-Autopsia mea – vin Duhul să mi-l fure

să-mi ia și Carnea – ca Palton: Zombies ce vor să-ndure

din nou – în veci de veci – Amin! – SPERANȚELE IMPURE…

 

 

MUSTRARE ȘI ÎNDEMN CĂTRE DUMNEZEU

 

de când Te tot slăvesc și tămâiază Pământenii – -n Toamne

Ți s-a suit la Cap – și Ție – Doamne…

Tu și cu Sfinții Tăi – alcătuiți o Haită:

uitați – pe la Sărmani – să mai dați câte-o raită…

 

da – avem Vine: Crimă – Trădare și Ticăloșie

dar noi: O CLIPĂ! – Tu: O VEȘNICIE!

mai lasă Drâmba Ta Divină – la hodină:

pogoară-Te – din Cer – pe ale noastre Răni – și-alină…

 

nu Te-am rugat de Viață – Moartea-i izbăvire!

dar dă-o când trebuie – nu după amintire…

ești Mitocan – cu toată Frumusețea – Tânără Făclia!

 

…deși – la Facerea de Toate –  Ea Ți-era Fudulia…

…nu schilodi – trăda: căci de-astea știm preabine:

vino aici – pe Prispă – să mai grăim cu Tine…

 

 

NU GRĂI DE VII ȘI NICI DE MORȚI

 

nu grăi de Vii și nici de Morți – când Cavalerul trece pe la Porți:

Sufletul se-ncheagă – din rece – tot mai rece: dispar Ierni-Sorți…

și – bàrem – taci! – când trece Busuioc :

Ceata-cu-Altar de Foc – drept la Mijloc…!

 

…se-ntâplă-atâtea – între-un Hotar și Altul

Circul dispare: rămâne – pe Cer – Saltul ;

simți – printre Degete – Rozàriul cum declină

se umple de Parfumuri – Văzduhul de duzină…

 

…e-o Seară surdă – -amară și stingheră

nu știi ce Flori să potrivești la butonieră:

un Scai și-un Spin se ceartă pe-un Suspin

dar dinspre Taina-de-Tărâm – Lumini de Crin tot vin – și vin…

 

…ce-i de ținut în Buzunare? – ce Concluzii

să tragi – după o Viață de Iluzii?

că a trecut – prin Gară – -un Tren-fără-Semnal

 

iar Cavaleru-a fulgerat – spre beregăți – Pumnal…

…porniți spre Țara de-unde vine Busuiocul

și nu mai dondăniți – că n-ați găbjit Norocul…!

 

 

LA EXECUȚIA MEA

 

la Execuția mea – s-au tras

asupră-mi – toate

Gloanțele Lumii

 

am smuls – din mine – fiecare Glonț

Patriotic – le-am adunat – pe

toate – cu mare grijă – și

am durat – din ele – un

Palat: un Palat

înalt… – înalt… – …că mă uit – din balconul

Palatului – la

Soare și la

Lună – de Sus în

Jos

 

…Seara – târziu – strâng – între Două

Degete – Carnea-mi Răstignită – și

storc (ca pe Lămâie) – pe rând – Sângele – din

fiecare Rană – peste Capetele lor

Bălaie: ale

Soarelui – ale

Lunii – ale

Stelelor…

 

 

DIN GALAXII ÎN GALAXII – AM NIMERIT ÎNTR-O LATRINĂ!

 

din Galaxii în Galaxii – am nimerit într-o latrină!

Ceasul de Mână e de vină: a repornit Lumea Bătrână…

sunt obligat să-mi scot – din Suflet – Grenadele de Gelatină

s-arunc în Aer – Facerea Cretină!

…care intrase – de mult – în Carantină…

 

împușc și mitraliez – fără-ncetare – căci n-am Tavan ori Dușumele

(…să mă susțină – oricât ar fi ele de rele-infidele…!)

și nici măcar Pereți – de Apărare – la Casa mea – clădită – făr’ Zăbrele

de voie-de nevoie – între Stele…

…înconjurat de Cerul Explodat

eu chiar în Constelații – M-AM CAZAT!

 

Maestru de-Artificii și Canale

m-am instalat pe Cruguri Liminale:

Chipu-mi – bronzat de Foc și Funuri Bacanale

 

vi-i Noul Dumnezeu: ce dacă-i șubred? – …are Prezențe-Astrale!

…pe mine – Pictor de Cratere Înflăcărate

să mă slăviți! – …plătindu-mă ÎN RATE…!

 

 

PE ÎNSERAREA VOCII – I-AM SCRIS LUI DUMNEZEU

 

pe înserarea Vocii – i-am scris Lui Dumnezeu

spunând în care Locuri – Pescarul am fost eu…

i-am scris despre Tovarăși – ce – rând pe rând – pierdui:

Punct pus-am unde Soare apune după Grui…

 

nu am trădat pe nimeni – dar Singur mă găsesc

Bătrân – Sărac – eu – Trist – mă iscălesc:

o Cruce-n loc de Nume – o Lacrimă – Pecete

și – iarăși – între mine și El – se-nfìripă-un Perete…

 

dac-am fost sincer – și iar Te-ai supărat

nimic nu te ridică: rămâi Rege-Nghețat…

dar dacă vii în Țundră – cu mine – la Izvoare

 

Făptura se-Nnoiește – cad Ultime Zăvoare…

…ca să Te știu pe Tine – am Florile-n Grădină:

le urmăresc Capriciul – și mai semnez o Vină…

 

 

EU – CASA MEA

 

vulcani erupând: rănile Soarelui

ale Lunii – Stelelor-Logostele

ale Cereștilor Iele!

aceste Explozii Cosmice sunt Casa Mea

clădită din Mega-Împușcături Uranice și…de neoprit

Suitoarele Manolice Schele

Suitorul Zenit!

 

mereu Mai Departe – mereu Mai Înalt

până devii

printre Sfinții-Cei-Vii

Suprema Stea

Suprema Explozie – Văpaia-Mir

Supremul Delir:

da: EU – CASA MEA!

 

…dintre-Mpușcături – fac un Salt

de Psalt

și sunt – senin – Candelă-n Grădina Privirii!

 

…au venit – deja – la Prăznuirea Facerii

Veșnic Prefacerii:

Zeii – Poeții Iubirii

Principii Firii

și – pieziș – pe

furiș: un

Scripcar Sărac:

e Fundul de Sac!

 

 

INEFABIL

 

inefabilul unor

câmpii proaspăt bombardate

 

duhurile – în cete de

aburi zdrențuiți – se

întorc – ostenite de așteptare – la

colibele lor – din

„Champs Élisées”

 

 

ABSENȚĂ ȘI PREZENȚĂ

 

Absența e mult mai

evidentă (îți sare drept în

ochi!) – decât

Prezența: când constați că

UNU – pe care te bazai ca pe

Tata – nu-i unde-L

știai – că-L știai! – apoi te pui

zdravăn – pe-njuratelea – de-atâta

Exasperare – și

Frică…

 

de Ceilalți – de ăia prea

mulții și enervant de

prezenții – nici că-ți

pasă – nici măcar nu te

sinchisești – cât de cât – de

ochii lumii…!

 

și de ce ți-ar

păsa de ei –

Mulții? – ce Lucru

până pe-acolo de

Mare și Folositor – ți-au făptuit – cu ce te-au

Blagoslovit – Loazele astea

Murdare și

Gregare?

 

 

E UNU’

 

e Unu’ – pe Strada

mea – care arată – de parcă

ține locul Altuia

 

mereu am impresia – când îl

văd – că

numai dacă m-aș uita după vreun

Gard – ceva – s-ar putea să-l

zăresc – pe el – cel

Adevărat – ghemuit – acolo

ca un Răufăcător – care se

ascunde…

 

..dar Garduri – pe Strada

mea – nu mai sunt

Demult…

 

 

DOINĂ DE PRIMĂVARĂ

 

dă-mi Maneta de la Cuc

să v-arăt unde mă duc:

 

mă duc pe la Pierzii Vechi

ca să-i tragem de urechi

și mă-ntorc la Pierzii Noi

cu perechi de Șoareci Goi…

ară – ară – Șoricel

până stă Vântul nițel

ară – ară – Șoricioi

numai noi am rămas Boi…

 

tumba – tumba – Șoricel

Soarele-i cât un Vițel

tumba – tumba – Șoricioi

că de încălzim la Sloi…

 

am venit să dispărem

vom pleca – să nu vedem…

 

Țara-i mare cât o Vacă

bună-i numai ca să placă

este cin’ – slavă! – s-o mulgă!

nu noi – cei Dungă pe Dungă…

 

țara-i bogată în Ugeri

a chelit de când vin Țuțeri…

stă frumos – în fața lor

și-a făcut Clopot Color…

și se tot dă – Tuturor

se dă pe-n Calculator…

 

dar nu nouă – pe tânjeală

și care mâncăm trânteală

ci Străinilor-de-Hoardă

ce-au întins – de-au rupt o Coardă…

de când s-a rupt Coarda Noastră

ne cântă Cioara-n Fereastră…

 

și ce dacă? – las să cânte

că mai e loc de Morminte…

 

…în poala Lui Dumnezeu

lăfăie un Derbedeu

ce-și dă aere e Zeu

și-ncalecă țări – Mereu…

Dumnezeu îl tot răzgâie:

rămâne din Glii – Tămâie…

 

 

NU TE CHINUI – SURATĂ

 

nu te chinui – Surată

că mai vine Moartea-o dată

și de a uitat cândva

are-acum Memorie grea:

 

Memoria și Tidva

asta o cam știm – câțiva…

 

stai în Curte – nu privi

o s-auzi când o veni…

să te faci mică-micuță

să te vâre-n Vrăbiuță…

și să-ți strângi toate-ale tale

să nu te-neci în Haznale…

 

Cei Bogați așa pățesc

de-asta-ți zic – și nu-ți plătesc:

plătește-ți tu Vama Văii

să nu te urle Dulăii…

plătește-ți tu Vama Apei

să nu-ți sară Dopul Groapei…

 

 

TRECE-O NEGURĂ PRIN STELE – ȘI DISPARE LUNĂ

 

trece-o Negură prin Stele – și dispare Lună

trec – și eu – printre Zăbrele – o Subțire Strună…

tare-i bună vremea asta de murit

Stelele s-au pus – deja – toate – pe clocit…

 

bate Vântu-n struna mea – Cântecul s-adună

Îngeri vin s-asculte-n Munți – o Doină Nebună:

și – de nicăieri – deodată – Ștergar de Lumină

se așterne… – …și privesc Lumea cum se-nchină…

 

vine El – Hristosul meu – deznoadă-orice Beznă

vine El – Hristosul Viu – cu Piron în Gleznă…

vine El – și Crinii râd – cu Raze Lehuze

 

Munții murmură-a Minuni: vin Turme Hurmuze…

…ce vă tot mirați – Ortaci? – am – și eu – o Noapte-n An:

nu-mi bocesc nici Placul – nu-nfloresc nici Van!

*

trece-o Negură prin Stele – Timpul mi-e Colac:

nu-ndrăznește-a veni-ncoace – nici măcar un Drac!

 

 

NU-I PUNEM ÎNTREBĂRI SUFICIENTE – DOAR CÂRTIM

 

nu-I punem Întrebări Suficiente – doar Cârtim

nu-L Iscodim – nici Drept în Ochi nu Îl privim

Curaj n-avem – în Rane – ca-n Mituri – să citim:

nu suntem Proști de tot – dar nici Deștepți deplin…

pieziși – Îl cântărim în Suferință

nu-L întrebăm deschis: ”ne-ai pedepsit cu Moarte și Căință

dar și cu Bătrânețe? – și cu Neputință?

Chinuri Umilitoare? – L-ai întrecut pe Rău!

Doamne – prea mult! – fii Drept – iar nu Călău!”

 

…de ce ești Laș – tu – Oame? – nu vorovești cu ZEII!

doar din același Duh sunteți croiți – cum Leii!

asumă-ți Dialog și Cântec – și mergi la Dumnezeu

 

chiar dacă-L iei de Piept – e Dumnezeul tău!

…degeaba lâncezești în Spuză – și nu m-asculți:

cu toții vom rămâne și Proști – dar și Desculți!

 

 

ÎN ZORI DE ZI

 

în Zori de Zi – Condamnatu-i spânzurat:

să nu vadă Soarele – că-i deja ambalat…

…Trapa când a căzut – el fu decapitat…

…în fața Adevărului: Deplin Nevinovat!

 

…Sânge-Gheizer explodează – Târfa după ”plăși” se trage

Gloata – groasă și-mpuțită:  de extaze – RAGE!

Bestia Umană – Amoebe-Nsetate

sunt satisfăcute: s-a făcut Dreptate!

 

…Bacil Uman – nu ești în stare Viață să dai

unui Fir de Iarbă – Tufei de Susai!

”nu putem da Viață? – hai la Măcel de Moarte!

 

în Cer și pe Pământ – dăm – de la Semeni – Sânge – Parte peste Parte…!”

…nu bateți Capul – cu Bine-Rău – nu mai căutați:

de vezi Doi Căcați mai umflați – de-acuma știi: -s Iluștri Magistrați!

 

 

TRANDAFIRII SUNT MORȚI – CU EI MOARTĂ-I ȘI EA

 

Trandafirii sunt morți – cu ei moartă-i și Ea

n-am știut să iubesc – n-a știut Ceas-de-Nea…

departe – un Clopot mă-ndeamnă să plec

Inorogii-Podari nu-mi dau drumul să trec…

 

Trandafirii sunt morți – țin Cranii în mâini

dar Crist înmulțește și Peștii – și Pâini:

sunt Rege-n Ținuturi Polare – Înalte

Ea n-a știut de Tărâmuri: că-s Alte – și Alte…

 

Coroană-s strânși Munții – -am rămas Căpătâi:

Regele-Ascuns grăiește-n vârtejuri: ”rămâi!”

e bizar să fii Rege al Regelui tău

 

să-l slujești cu Credință – și-n Bine – și-n Rău…

…sunt Crai – scot Lăuta să-i cânt Lui Hristos:

dintre Strune – cum Cântec: Ea iese  – Frumos…

 

…și e Pace – Iubire – Minuni pân’ la Os…

 

 

PUR SAU IMPUR – CE IMPORTANȚĂ ARE?

 

Pur sau Impur – ce importanță are?

Focul de Sus arde-orice Amânare!

fii Om  – Acum! – iar nu când e Poruncă

nu Răul face Rău – ci când – din sine – Totu-aruncă!

 

grăbește spre un Drum de Omenie

spre Drumul care duce spre-Armonie:

tu ești Lăută: lasă Struna-a spune

ce ai făcut – vei face – vei supune!

 

alți Ochi nu-ți cresc – Orbule din Născare!

înalță-te-n Lumina Cea mai Mare

unde nu-s Îndoieli – nici Labirint de Ziduri:

 

ieșit din Timp – ieși dintre orice Riduri!

…Acolo e oriunde nu-i Aici:

și doar Acolo nu e Lanț: topești Verigi…!

 

 

ÎNTR-O COROLĂ A INTRAT O ALBINĂ

 

într-o Corolă a intrat o Albină:

s-aștept între Aripi? – s-o chem ca să vină?

dau Coroană Petalei  – prin Focul din Rimă:

nu-s Șerpi Luciferici – furișați în Stupină!

Miri de Mieri – arătați-vă Inima Plină!

 

Albină ascunsă-n Grădina cu Flori:

golitu-s-a Cerul de Ultimii Nori

iar Răul se-oprește – lovind Primii Meri:

Petale împrăștie: Înaltele Seri…

 

Complici de Albină – Complici de Grădină:

suntem Cavalerii ce nu mai suspină:

meniți a fi Mirii Singurătății

 

să învie Imperii – dând Leacuri Cetății…

…Albina – Copilul – Cavaler și Cetate:

e Cartea-Hristos – trezind – în Colindă – pe Mumă și Frate…

–––––––

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

8 Martie 2020   

 

 

Lasă un răspuns