Roni CĂCIULARU: Mulțumesc, maestre, că acceptați acest interviu!

 

Alexandru ANDY: Cu plăcere. Dar te rog nu mă mai măiestri…

Roni CĂCIULARU: V-ați făcut-o cu mâna dumneavoastră! Mâna aia bună, de scriitor… Ce mai faceți?

Alexandru ANDY: Bine, mersi!

Roni CĂCIULARU: Pe 15 martie veți împlini 90 de ani! La mulți ani! Și să fiți sănătos!  E greu să fiți tânăr acum?

Alexandru ANDY: De loc! Îți trebuie doar un pic de imaginație; și încă vreo câteva lucruri… Pe unele le- am uitat, iar altele, le scap din vedere. De pildă, buletinul de identitate, care are trecut și  anul nașterii…

Roni CĂCIULARU: Ați vrea să ne uităm puțin spre anii care au fost?

Alexandru ANDY: Cu memoria stau bine!

Roni CĂCIULARU: Păi, s-o luăm de la-nceput. V-ați născut pe 15 martie…

Alexandru ANDY: Da, am văzut lumina zilei în noaptea de 15 spre 16 martie 1930.

Roni CĂCIULARU: Cu toate că mereu aveți o față de om grav și serios, chiar și acum, când vorbiți cu mine, cred c- ați venit pe lume, zâmbind. Apoi ați luat viața mai în serios și ați intrat, destul de grăbit, în adolescență.

Alexandru ANDY: La 16 ani, încă elev fiind, am devenit reporter teatral la revista „Cortina” și colaborator la publicațiile umoristice „PIȚIGOIUL” și „GLUMA”, și – ceva mai târziu – la „URZICA”.

Roni CĂCIULARU: Ați privit grav și ați zâmbit mereu. Ba chiar ați râs în hohote, stârnindu-i și pe mulți, foarte mulți, alții…

Alexandru ANDY: La 17 ani am scris, în colaborare cu H. Nicolaide și  H. Mălineanu,  primul meu „Radio-Magazin” – emisiune umoristico-muzicală, difuzată de Radio București. Și- apoi, peste încă doi ani, am început colaborarea cu Mircea Crișan.

Roni CĂCIULARU: Aaa, da! Marele artist umorist, Mircea Crișan, care a fost una din excepționalele vedete ale genului revuistic!

Alexandru ANDY: Colaborarea asta a durat până la plecarea mea din România, în anul 1964. Timp în care am scris împreună nenumărate spectacole de estradă și revistă, comedii muzicale, programe de radio și televiziune și două filme: „ȘI ILIE FACE SPORT” și „ILIE ÎN LUNA DE MIERE”.

Roni CĂCIULARU: În același timp, ați mai scris și cu alții…

Alexandru ANDY: Am mai colaborat cu Ion Popescu Gopo, la scenariul filmului de animație „Șurubul lui Marinică” și am mai scris – singur sau în colaborare cu Mircea Crișan și Radu Stănescu – numeroase materiale umoristice pentru Radu Beligan, Vasiliu Birlic, Al. Giugaru, Ion Finteșteanu, Toma Caragiu, Dem Rădulescu-Bibanu, Vasile Tomazian ș.a.  Și, bineînțeles, pentru Crișan!

Roni CĂCIULARU: Deci unele dintre succesele celor mai mari și talentați actori ai României vă aparțin și dumneavoastră. Ați fost omul invizibil al succeselor! Știu că unul din momentele mai ciudate ale vieții dumneavoastră a fost atunci când o piesă de teatru pe care ați scris-o împreună cu Radu Stânescu a apărut pe afișe sub semnătura altcuiva: C. Teodoru. Nu cred că ați zâmbit atunci!?

Alexandru ANDY: Ba am râs chiar cu gura mare! Despre ce e vorba: în 1964 am scris, împreună cu amicul meu pe care l-ai amintit, comedia „PARTEA LEULUI”. Piesa aceasta  s-a jucat concomitent la 17 teatre din întreaga țară, inclusiv „Teatrul Tineretului” din București (cu Nicolaide, Florin Vasiliu și C. Sincu), dar… semnată de altcineva, deoarece adevărații autori (Radu Stănescu și cu mine) depuseserăm actele pentru emigrare. Din acel moment am fost interziși!

Roni CĂCIULARU: Și-ați plecat. V-ați luat lumea-n cap! De fapt, lumea sau, mă rog, o parte din lume, v-a cunoscut puterea capului!

Alexandru ANDY: Mă flatezi, dar, de ce să nu recunosc, îmi face și plăcere. Și- apoi, eu știu că n- au fost numai zâmbete, glume și săli cu aplauze ori altfel de succese. În spatele lor e muncă, e luptă, e zbatere, e puterea gândirii și a rezistenței. Nu-i simplu să supraviețuiești, și nici să răzi nu-i ușor. Dar dacă tot te afli-n treabă, atunci râzi, și pofta vine răzând.

Roni CĂCIULARU: Așadar, ați plecat din România…

Alexandru ANDY: În Italia am colaborat la postul de radio RAI, iar în Germania am  lucrat la postul de radio EUROPA LIBERĂ (Free Europe). Mi s- au jucat multe comedii  (mai ales pentru copii) la teatrele din Düsseldorf, Koln, München, Bonn etc. Totodată, am scris câteva cărți și peste 100 de scenarii pentru publicaţiile comix  „ALBINA MAIA”, „PINOCCHIO”, „NILS HOLGERSON”, „CAPTAIN FUTURE”, „ALICE ÎN ŢARA MINUNILOR”, „TAO TAO” ș.a.

Roni CĂCIULARU: Dar în Israel?

Alexandru ANDY: În 1968 am venit în Israel – împreună cu Mircea Crișan – ca regizor și co-autor al spectacolului „Agresorilor!”. In Israel, am cunoscut-o pe Livia Novi, de care m-am îndrăgostit și cu care m-am căsătorit. Soția mea era  o cunoscută „dugmanit” (manechină), care mi- a adus, ca „zestre”, și un fiu de 10 ani. În acelaș an m-am reîntors, împreună cu noua familie, în U.S.A. (la Hollywood), unde am colaborat ca scenarist la serialul „From Far East to Far West” cu Cesar Romero. (Akkad Productions). Trec niște șapte ani de-acasă, și iată-mă din nou în Germania, unde Livia mă face Tată de-adevăratelea, dăruindu-mi o fiică, pe nume Dana (azi –  o cunoscută jurnalistă Israeliană n.n.).

Roni CĂCIULARU: Ați cam fost hoinar prin lume!

Alexandru ANDY: Hoinăreală care mi-a demonstrat, de fapt, că pretutindeni oamenii sunt la fel, și buni, și răi, și deștepți și proști, unii mai așa, alții așa și așa… Totu-i cum te ai tu cu tine! Cu tine, cu ai tăi… În 1982 m- am stabilit cu familia la Honolulu, în Hawaii, iar în 1984 am imigrat în Israel, unde timp de zece ani am fost colaborator Continue reading „Roni CĂCIULARU: Convorbiri cu maestrul Alexandru ANDY (Kessler) – la 90 de ani !” →