Galați este un oraș port internațional, făcînd parte din sudul Moldovei. În partea de est a României. Este unul din porturile Dunării. Teii sunt comoara naturală cu mireasma lor îmbătătoare, care în sezonul înfloririi pare un adevărat ,,rai”. În fiecare colțișor te întâmpină mireasma plăcută a parfumului lor. Galațiul a ospitaliat în două rânduri pe marele poet ,,Mihail Eminescu”. În zilele noastre unul din parcurile cu Tei a primit numele acestui mare și unic poet clasic al României. Parcul cu Tei ,,Mihail Eminescu”.

Din punct de vedere geografic Galațiul este punctul de întâlnire între Moldova, Muntenia și Dobrogea. Vapoarele de pe Dunăre fac legătura permanentă cu Brăila. Din zorii zilei și până la miezul nopții mii de persoane coboară și urcă necontenit spre și din marele Port. În zilele de sărbătoare localnicii își scot la iveală bărcile familiare pornind într-o lungă și plăcută plimbare pe ,,valurile Dunării”

Pe malurile Dunării au poposit –la vremea lor clasicii literaturii române –scriitorii Mihai SADOVEANU însoțit de prietenul Nicolae DUNĂREANU. În volumele de povestiri a acestor stâlpi ai literaturii vom găsi povestiri, nuvele a căror subiecte stau sub amintirea Dunării, a pescuitului la vreme de seară și a numeroase  întâmplări povestite care își au obârșia la COTUL PISICII, unde la umbra ramurilor, în jurul cazanului pus pe proptele, se fierbea la pâlpâirea focului ,,ciorba de pește”, iar povestirile nu încetau.

În mijlocul orașului Galați, o veche clădire ,,Casa de cultură ,,Gh.Asachi” a fost destinață de a deveni SALA de TEATRU a GALAȚIULUI. Ingineri, muncitori au desfășurat o muncă permanentă pentru reconstruirea acestui teatru. Planurile de refacere își vedeau zi de zi realizările. Dar mâna unui specialist în probleme de scenă,,sală,ornamentații,instalații electrice pentru scenă și sală devenise problema strigentă.În acest scop a fost consultat regizorul CRIN Theodorescu –care venise de la București. Ministerul Culturii împreună cu Facultatea de Teatru au luat decizia să repartizeze întreaga clasă de absolvenți ai teatrului cât și de Regie artistică. Erau cam mulți tineri care trebuiau găzduiți, orientați. La drept vorbind nu prea erau apartamente  și nici hoteluri. Conducerea orașului a luat decizia de a pune la dispoziția absolvenților un ,,fost hotel” cam de mâna doua- care se afla într-un cartier lateral. Tot acolo au fost găzduiți și câțiva actori cu vechime pe scenele centrale ,,București”, Iași…

Teatrul din Brăila, era o veche pepinieră dramatică, căci numeroase trupe particulare, în decursul anilor au deschis gustul pentru teatru populației locale. Cu ani înainte s-a deschis oficial Teatru de Stat Brăila. Absolvent fiind al Institutului de artă- clasa ,,critică de artă teatrală și cinematografică” am fost repartizat la Brăila, iar Victorița-directoarea tânără, mă consulta în privința repertoriului și ca un gest de apreciere am regizat un spectacol ,,Caragiale”.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Comemorarea marei actrițe Gina Patrichi” →