REÎNTOARCERE…
Pe urmele pașilor umezi,
Acoperiți de spuma mării,
Mă duc la ” fata cu ochi verzi ”,
S-o strig din haosul zării…
I-oi da un trandafir gingaș
Si i-oi spune despre tine,
Ca ai iubit-o patimaș
Când soarta-mpărțea destine…
Dar și că-ntrebi mereu de ea,
De ani și ani cât ți-e furată,
Că mării-i spui ce mult ai vrea,
S-o mai aducă valu-o odată…
DEZNĂDEJDE…
Ce dor îmi e de tine, ce dor mistuitor…
În trupul meu, de ani, tu mi-ai sălășluit…
Te-ai picurat în sânge, în viață-nsoțitor,
La fiecare-mi pas, chiar d-era rătăcitor,
Cu-aripile iubirii, cu drag te-am-nvăluit,
Sufletul mi l-ai pecetluit…
Respirație mi-ai fost, vis, gând ocrotitor
Și fructul ți-am fost eu, de viață dăruit…
Adâncă mare fost-ai și-un pisc amețitor,
Nafură și-aghiazmă, lacrimii mântuitor,
Până la stele fost-am, un Babel nebiruit,
Ce astăzi… zace năruit…
Copac falnic ți-am fost, te-am adumbrit
Și tu, fluviu, în mine curgând șerpuitor…
Marmură ai fost, cu dalta te-am șlefuit,
Să-ncapi în trupul meu, așa te-am făurit,
În mine să te port, pe calea vieții călător,
Ca murind… și eu să mor…
Dar, altcineva soartei ne-a fost mânuitor…
Ca pe păpuși, altfel pe raft ne-a rânduit…
Ne-a amăgit, ne-a măsluit vreun vrăjitor,
În două despicându-ne cu tăișul sclipitor,
Nevrând să lase nouă ce ne-a făgăduit,
Oricât să fi nădăjduit…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
6 mai 2019