MAI PÂLPÂIE O LUMINĂ...
Te-am aşteptat din visuri palide s-apari…
Cu tine-n gând, mi-am împletit poveste…
Din poze ruginii, de vreme, să-mi răsări,
Zâmbind din ele, poate-mi dai o veste !
Dor mut am adunat, neavând puterea,
Să şterg, ce vremea mi-a lăsat ucis…
S-aşterne colbul pe iubire şi tăcerea,
O cruce zace la capul jalnicului vis !
Aş vrea, să-mi las frâu liber simţirii,
Să-mi şterg lăcrima de ceară pe obraz…
Nisipul clepsidrei doare şi-al amintirii,
Păreri de rău mă năpădesc şi de necaz !
Mă răzvrătesc, punând inimii un scut,
Încerc să ies din mormanul de ruine…
Dar grele-mi simt picioarele, de lut,
Genunchii mi se taie, cad iar pe vine…
Să-mi smulg, îmi zic, durerea din privire,
S-azvârl pocalul, sorbit zilnic cu pelin…
Gândurile-mi răvăşite s-adun din rătăcire
Şi gura să mi-o şterg de veninos suspin !
Să-nchid poarta trecutului, să nu mă mint…
Năluci s-alung, ce m-amăgeau-n neştire !
Mai pâlpâie-o lumină, o roză-n piept mai simt,
Mi-arată un drum nou… spre pace şi iubire !
CHEIA DESTINULUI
Iar mi-a venit rândul să aleg,
Ce OM aş vrea să fiu pe Pământ…
Din catastife, secrete să dezleg,
Sufletului, să-i pun iarăşi veşmânt !
Multe-s straiele şi nu-s păzite,
În cuierul Timpului stau atârnate…
De Croitor, pe măsură-s hărăzite,
Sufletelor, ce vor fi reîncarnate !
Ceva mai potrivit caut, cu migală,
Din multele, unul parcă îmi scânteie…
Nu caut cine ştie ce veşmânt, de gală,
Ci simplu, pentr-un suflet de femeie !
Şi-apoi, m-oi duce să caut printre chei,
Pe-a mea, şi-o voi depune pe altar…
Acolo, socoteli cu Zeii am să-nchei,
Prin jurământul sfânt am să declar,
C-am să respect legile până să pier…
Că-mi voi trăi clipele luptând cu vlagă…
Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier,
Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă !
Şi, când o fi să mă îndrept iarăşi spre cer,
Îmi voi lăsa vesmântul, lin să mi se culce…
Înălţându-mă spre tine, Doamne, sper,
Că tihna sufletului meu-mi va fi dulce !
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
19 martie 2019