ÎNTÂLNIRE CA-NTRE PRIETENI…
Ce soră credincioasă, mi-ai rămas tu, Singurătate…
La braţ ne luăm adesea, noi şi cu Tăcerea colindând…
În parc tomnatic şi pustiu, pe bănci goale şi uitate,
Ne lăsăm numele, cu briceagul Timpului crestate,
Careva, citindu-le, să-i rămână-ntipărite-n gând,
Găsindu-ne de-ar vrea, oricând…
Sub ploi de frunze moarte, veni pe bancă Amintirea,
Să-mi cunoască pe nedespărţita-i prietenă, Tristeţea…
Încet ridic spre ea, nedumerita, tulbure privirea,
Trezând în minte, dureros, Dezamăgirea, Rătăcirea,
Ce mi-au alungat-o pe nepreţuita-mi Tinereţea,
La zar pierzând cu Bătrâneţea…
Şi, când se stinge seara, cu-a lumii falsă Veselie,
La răscrucea drumurilor, pe furiş îmi vine Teama…
Braţ la braţ cu Durerea, Ţipăt de-amar, Melancolie,
Aduc Speranţa ponosită, cu gustu-acid de glie
De prin fruze, din Amurguri cu spada lor c-arama,
Carotida-mi mângâind cu lama…
În turnul cu vise-ucise, venit-a zdrenţuit Trecutul,
Cu ani de-a valma, dosiţi prin mucegăitele cotloane…
La uşa ferecată bate, cu pumni de-oţel Necunoscutul,
Cică să mă-nveţe cum să lupt ţinând în mână scutul,
Cum să găsesc Dorinţa, ascunse Iubiri după coloane
Şi-Apa Vie a vieţii din filoane…
—————————–
Anna-Nora ROTARU (PAPADIMITRIOU)
Atena, Grecia
1 februarie 2019