CINE-I DE VINĂ ?
Ce e viața asta, Doamne…
Cum dai ochii de lumină,
Vine Harul să condamne,
Așteptând cu-n braț de toamne,
Nori pe ziua ta senină…
De te-ntrebi: cine-i de vină ?
E ca fumul de țigară…
Te naști singur, singur mori…
Prin, nu știu, ce colț de țară,
Ca peron pustiu de gară,
Trenu-ți vine cu ani să zbori,
Precum stolul de cocori !
Dar, atâția se-mbulzesc
Și se cațără pe scări…
De cu zori, când se trezesc,
Până noaptea tot urzesc,
Planuri printre căinări,
Prin iertări și invocări !
Vor un loc cât mai în față,
Vreun vagon mai elegant…
Viața însă nu răsfață,
Toți avem câte-o postfață,
Sau blajin sau arogant,
Pitic d-ești, sau ești gigant !
Ne preocupăm de fleacuri
Și ne zbatem în zadar…
Pripășiți printre zigzaguri
Și la granița-ntre veacuri,
Nu prindem de timp habar
Că sfârșitul ni-i amar…
Și uităm că viața noastră,
Ne e scurtă… de scatiu…
Nu privim nici pe fereastră,
De-i ziuă sau noapte-albastră…
Trenul duce-ntr-un pustiu…
Capătul… e pământiu…
Cui e vina ? Eu o știu…
E ORA…ACEEA…
E ora…ceea sumbră, cu lună roşie în noapte,
Când trupurile se zvârcolesc în aşternuturi
Şi mută pare gura, de înghesuite şoapte,
Când de coşmaruri, nu poţi să te scuturi…
E ora… când, durerea-n sânge îţi pulsează
Şi sufletul, de teamă, începe să vibreze…
Gândul priponit de-un ciot de vis oftează
Şi-ntunericul vrea fantasme să picteze…
E ora… când, pe la colţuri ies năluci,
Purtând pe ele-ncă, de vremi, uscate jerbe,
Ademenindu-te viclean, pe drumul lor s-apuci,
Cu pas funebru, spre alte lumi, acerbe…
E ora… când, stropi de apă cer setoşii,
Cu gurile căscate, aşteptând a soarbe…
Tresari în somn, când ţipă buful şi cocoşii,
Se zbate pleoapa, pe goalele priviri şi oarbe…
E ora… când, mintea amorţită nu-ţi percepe,
Dramul de conştiinţă se zbate-n agonie…
Simţi că ceva sfârşeşte, altceva nu-ncepe,
Şi hâde umbre-auzi cum gâlgâie a ironie…
E ora… când, ţipătul răzbate prin coşmar,
Speriind la cruci, răscruci câte-o driadă…
Când scuipi în san, jurând s-aduci pe-altar,
Lumânare, tămâie, ultimului păcat spovadă !
E ora… aceea când, Binele luptă cu Răul,
În noi şi pentru noi vroind să învingă…
Aşteptând sentinţa: ori să ne înghită hăul,
Ori în Eden, Mâna cea Sfânta să ne-mpingă …
E ora… aceea…
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
24 aprilie 2019
Imagine – Internet