VINE
Vine iubirea şi mă întreabă
cu glas de înger, blând, cristalin:
De ce e-n tine atâta grabă
când parcurgi drumul dat de destin?
Vine speranţa zâmbind şi-mi spune
cu şoapte care sirene par:
Crede în mine şi o minune
plină de farmec îţi dau în dar.
Vine-mplinirea să îmi alinte
visuri şi gânduri, în timp ce-ascult
săgeţi albastre vibrând în ţinte
şi promiţându-mi un nou tumult.
Vine dorinţa, mă ia de mână
şi dăm o raită prin zbor voios,
ea preschimbată-n superbă zână,
eu părând umbra lui Făt-Frumos.
————————————–
Anatol COVALI
București
7 iulie 2019