Simon JACK: Poem asumat

liniștea, un michelangello al necuvintelor
rostite prea devreme-n nerostire
și zgomotul,
pedofilul copiilor ce încă n-au învățat
a vorbi, gângurit în litera ,,a”,
împărăția consoanelor adjectivate
într-amândouă
și liniște și zgomot, ca un burlan
de primit potopuri de conjuncții inventate,

ști,
uneori definițiile sunt un soi de nefel
cum ar fi o barcă veche uitată de valuri
dar cu atât de mult cer în ea,

și
iubirea noastră, un cub rubik imens,
între stabilopozii unui capăt incert
de mare,
hai să-l dezlegăm cu patru mâini
câte două pentru fiecare răsărit înecat
în fluxuri ce nu știu a uda,

între liniște si zgomot
doar…o răcoare!

————————–

Simon JACK

Israel

8 iulie 2019

Lasă un răspuns