Trăim pentru nervuri
Ne izgonim din sine-n sine-ntruna,
cutrierăm neantu-n chip de sfere
dezacordându-i împlinirii struna,
punând zăbrele-n slab şi în putere.
Şi totu-i numai pentru-mbrăţişare,
doar pentru-a face actul de prezenţă
cerut de cea dintâi descălecare
acolo unde totu-a fost esenţă.
Trăim pentru nervuri,nu pentru scoarţă
şi pentru rostul rodului cu sâmburi,
chiar dacă uneori sculptăm în harţă
nu falnici munţi, ci caraghioase dâmburi.
Şi oscilăm între concret şi sacru
neavând timp de smulgeri din pricină,
pentru că totul este simulacru,
iar zi de zi prezenţa-i mai puţină.
————————————–
Anatol COVALI
București
19 decembrie, 2018