Taina vieţii noastre
Magica menire
deseori vibrează
şi ne protejează
restul de-amintire,
ultima sclipire,
cea din urmă rază
din micuţa oază
ce mai e-n iubire.
Nu mai sunt azururi
şi nici aurore,
doar bizare ore
trec prin viaţă pururi
pline de cusururi,
reci şi incolore,
cu-mpliniri minore
şi cu vagi contururi.
Taina lumii noastre
e încă dorinţa
de-a ne-avea fiinţa
clocotind de astre,
de fapt vise-albastre
purtând năzuinţa
şi-apoi biruinţa –
zborul din dezastre.
Stăm pe curcubeie
despletind speranţe,
căutând nuanţe
pentru căi lactee,
dar numai crâmpeie
găsim în restanţe,
praf de cutezanţe
şi câte-o scânteie.
————————————–
Anatol COVALI
București
12 noiembrie, 2018