Numai iubire
Numai iubire
am fost în viaţă,
o fortăreaţă
de dăruire.
A mea menire
zilnic mă-nvaţă
cum să fac faţă-n
nefericire.
Dau la oricine
haina-mi săracă,
dar bună, dacă
o vrea şi-i vine
cu mult mai bine
când o îmbracă
şi vesel pleacă
uitând de mine.
Nu vreau vreodată
să-mi mulţumească,
fapta-i firească,
nu vrea răsplată.
Cât o să poată,
viaţa-mi lumească
o să iubească
dându-se toată.
Iert orice ură
mă pălmuieşte,
că-i omeneşte
să n-ai măsură.
Cine mă-njură
sărut primeşte
şi-oricând găseşte-n
mine căldură.
————————————–
Anatol COVALI
București
15 noiembrie, 2018