Anatol COVALI: Mi-au rămas speranţe

Mi-au rămas speranţe

 

Visurile mele
sunt nisip fierbinte
spulberat prin minte
de dorinţi rebele

dincolo de stele,
dar şi în cuvinte
unde-îşi află ţinte
şi par rândunele.

Dorurile-mi ară
zilnic amintirea
căutând iubirea
ca o primăvară

când incendiară
îţi era privirea
şi când fericirea
era stea polară.

Mi-au rămas speranţe
şi mai cred că poate
voi găsi în toate
mândre cutezanţe,

dându-le nuanţe
şi vitalitate,
să nu fie mate,
fără rezonanţe.

Am să sparg în diguri
uşi ca să am aer,
am să fug din vaer
şi din plânsu-n friguri,

paşii-îmi vor fi siguri,
n-am să mai fiu fraier
şi-am să torc din caer
de-ndrăzneli câştiguri.

————————————–

Anatol COVALI

București

21 noiembrie, 2018

 

 

Lasă un răspuns