Înger plângând
Îngeru-a venit şi mi-a şoptit:
„Pentru orbi mereu te-ai chinuit,
pentru surzi
te-ai obosit să zburzi
vesel chiuind necontenit.
În zadar
ai vrut ca un zidar
să înalţi ce alţii-au năruit,
fiindcă ei,
bezmetici şi pigmei,
tot sub cerul liber au trăit.
La ce bun
să pari că eşti nebun
arătând că altfel eşti croit
şi-ndurând
să te trezeşti oricând
pe zădărnicie răstignit?!”…
„Tot mai sper,
am spus, să le fiu cer!”
Îngerul a plâns şi a pierit.
–––––––––––––
Anatol COVALI
București
30 iunie, 2018