Eliberare
Deşerturi? Nu mă sperii.
Nisipuri? Nici că-mi pasă.
Veghez doar ca în casă
să nu-mi intre mizerii
ce sunt în jur puzderii.
Nepăsător mă lasă
şi ceaţa grea şi deasă
de la mijlocul serii.
E frig? Ei şi ce dacă.
Am să aprind în mine
pădurile-mi virgine
şi frigul o să treacă.
Speranţele se-neacă
în lacurile-alpine?
Le fac să fie-albine
şi eu devin prisacă.
Încearcă cruda soartă
să-mi fie împotrivă?
Găsesc eu o eschivă,
o-ntredeschisă poartă.
Destinul nu mă iartă
şi-mi dă câte-o derivă?
M-agăţ de-o perspectivă
şi-l pun să facă artă.
Nu poate să mă-nfrângă
nimic din lumea asta!
Pot face ca năpasta
de propriu-i rău să plângă.
Vor mulţi să mă constrângă,
dar îi desfid cu vasta
speranţă-entuziastă,
cen veci n-o să se frângă !
————————————–
Anatol COVALI
București
2 decembrie, 2018