DAR MODEST
Nu mă mai mir că viaţa mea e alta
de când cioplesc în mine-nfrigurat
cu sufletul ce pare a fi dalta
ce s-a tocit de-atâta căutat.
Simt că nu sunt cel care-am fost odată
şi vreau să mă găsesc precum am fost,
voinicul din poveste-adevărată
pe care-o ştiu aproape pe de rost.
M-aş bucura să-l strâng în braţe-o clipă
şi să îl văd uimit că-n al meu trup
simte că altă viaţă se-nfiripă
când sentimente noi zăgazuri rup.
Căci am de la un timp o nouă forţă
şi toate-îmi sunt de-o vreme din belşug.
Din lumânare am ajuns o torţă
ce speră ca-n curând să fie rug.
Este de fapt o tinereţe nouă
ce mi-a adus târziu un dar modest :
În loc de brumă o suavă rouă
şi-n loc de culmi un mândru Everest.
————————————–
Anatol COVALI
București
29 iunie 2019