,,A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”
-Nichita Stănescu
Iubito, hai se ne-mbrăcăm iarăși de toamnă!
Copacii se dezbracă de veșminte, rămân goi
Iubirea ne găsește chiar printre frunzele moarte
Iar noi, la fel de fericiți că suntem amândoi.
Se-aud pierdut în noapte trubadurii-greierași
Și voci ștrengare de copii din satu-nvecinat
Ce nu se lasă duși în casă prea devreme,
Deși școala le bate-n ușă, ca un ușor oftat.
Iubito, tu ești mai frumoasă-n straiele de toamnă
Strugurii rumeni, sunt acum obrajii tăi, sfioși,
Iar mustul dulce-al buzelor tale, mereu mă-mbată
Ești licoarea zeilor și răsfățata strugurilor copţi.
Cu-a ta nostalgică privire ce mă soarbe,
Încă mă porți peste acele meleaguri, nelumești,
Iar vântul cel ștrengar, cu șoapte tandre,
Mai duce vorba, cum că încă mă iubești.
Nici nu mă mir, iubito, goliţi de sentimente
Nicicând nu pot rămâne, cei ce se iubesc ca noi,
Chiar și copacii goi, vor prinde iarăși viață
Când primăvara cu iubire, îi îmbracă-n straie noi.
Iubito, să n-ai teamă, frigul n-o să ne-ngheţe,
Simțirile și toate, câte ne-au legat treptat
Vom continua să mergem, mereu, mână în mână,
Pe-alei de toamnă, ce an de an s-au dezbrăcat.
——————————–
Alina CRISTIAN
25 august 2019