ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri
drumurile sunt astăzi pustii
nu e lună pe cer, nu e soare pe mare
cuvântul plânge pe drumuri târzii
întuneric este în mine, în jur
de unde vin și unde curg ape înspumate
mai trec în zbor râzleț
șir lung de gânduri amputate
cuvintele au dispărut pe rând
cui azi să cânt balade într-o noapte
frumoasa mea cu ochi fierbinți
tu ai plecat la cer în cor de șoapte
locuiesc acum cu mine, cu timpul și moartea
cad umbre adânci și mă plâng
mă așteaptă în cer nesfârșitul
eu am rămas aici să cânt la lăută, sfârșitul
alunec agonic pe ape
în dansul înserării peste pleoape
cresc imagini himeric pe cer
ce să cer, ce să sper
aș pleca, dar cum să zbor
cu aripi arse de-al meu dor
mi-e sufletul zbucium etern
și durerea mi-e soră și soartă
legat de țărm
nu plâng, nu gem și nu blestem
sunt doar o umbră sau o rană
prin care mă încheg în apă
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
25 august 2019