Dac-ar fi…
Nu mi-am dorit nimic vreodată
Dar dac-ar fi să cer ceva,
Aș vrea să mă mai nasc o dată
Pe-un colţ de lună, undeva…
Pe un tărâm, străin de lume,
Aș cerne clipele damnate…
Și aș păstra dintre fărâme,
Doar cioburi de seninătate.
Nu aș mai cere jurăminte
Am obosit s-aștept mereu…
Aș vrea doar un crâmpei de soare
Să pot să-mi vindec dorul greu.
Aș cere doar o picătură
De liniște, să aţipesc…
Să nu aud cum gându-mi ţipă:
„De astăzi nu te mai iubesc!…. ”
Aș cere un repaos poate,
Pentru a gândurilor hrană …
Când liniștea istovitoare,
Mi-aduce amintiri din rană.
Aș cere ploi de primăvară
Să sting tăcerile din gene…
Și-n fiecare rugă-amară,
În candelă să ard durere.
Aș cere zâmbetul de prunc
Când mama sânu-i pregătește
Și-l ocrotește…(tandru gând)
Când inima sincer iubește.
——————————–
Alina CRISTIAN