Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri, nici în copilărie,
un câmp de flori ,cânt de viori ,
albine-n dulce fericire.
Un vas curat fără de umbre ,
un cânt de ciocârlii în zbor,
un brat de lemne, codru -pâine ,
pentru săracii care n-au mâncare,
tihnă și pridvor.
Aș vrea să fiu un strop de rouă
să calci pe el când vei veni,
Sigiliul revenirii Tale ,
cănd mi-ai promis că
și aici vei fi cu mine și în veșnicii .
Ce să mai fiu? un strop de rază
ce scrie despre Tine, sfânt, curat,
ce-aleargă -n lumea cea bolnavă
străini de Tine ,greii încercați .
O rămurea aș vrea să fiu
că viața n-are moartea
E Viată așa cum ne-ai promis,
de Tine, nimeni nu ne mai desparte.
Aș vrea să fiu albină-n stup cu aripile Tale ,
Să mă opresc la cei ce sunt cuminți
dar și nenorociți pe Cale.
Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri,o floare -păpădie ,
să fiu de leac prin vers aici
dar puful ei ..s-ajungă-n veșnicie!
Eu n-am plecat, te-aștept să vii…
S-a așternut atâta praf
Pe-mbrățișarea noastră,
Când Mi-ai promis c-ai să Mă chemi,
Să vin din zarea limpede, albastră,
Să-ți fiu Prieten-n părtășii,
Și reazem cald în suferință
Să-mparți cu Mine bucurii,
Să te ajut în suferință.
Să Mă slăvești cum o făceai,
În nopți și la trezire,
Când Îmi șopteai cuvinte dulci, de;
Rege scump și Mire.
-E-atâta uscăciune-n zori,
Iar ochii-Mi cată înspre tine,
Aștept iubitu-ți glas în cânt,
Să te lipești în rugi de Mine.
Să-ți prind cristalul-boabe-n mâini,
Să le transform în rouă,
Să le trimit înseninări,
Când norii negrii plouă!
Mi-e dor să Mă cuprinzi în zări,
Cu sufletul ca altă dată,
Să fim perechea dincolo de nori
În țara mult visată.
-Eu n-am plecat! Te-aștept să vii,
În vară-n pas de rouă,
Cu ruga liniștită-n mulțumiri,
Pe mâinile-amândouă.
S-ajungă rouă în cer, sus,
‘Nsoțită-n cântul dulce,
Cântarea ce-ai primit-o n deal,
Când te-am născut în chin și suferinți pe cruce.
Miroase a jale…
..simt miros de zboruri arse în lume,
fulgi înnegriți înaint- de Crăciun,
Vulpi cu ochii șireți ”pace îmi spun
în zâmbet batjocoritor, pe drumul cel bun!
Simt miros de iarbă arsă,
văd ochi de copii schingiuiți,
mame cu sânii -aruncați …pe ferestre
în destrăbălări de copii risipiți!
Miroase a jale în lume, a strigăt,
a zboruri furate de ulii-ucigași !
Spitalele -s pline de ființe oloage,
ce se târăsc ca umbre în orfelinate
bieți copilași
Țipete-asurzesc universul!
E groază-n curând…
o bătrână împinsă visează că se dă carne, pâine…
se-așează la rând…
Vin vulturii prada-și împart!
Scot strigăte și sticlele-s sparte;
Îmbrățișări în țipăt de prunc ce de mamă ,
o,uniformă-l smulge, desparte…
Plâng păsări de mila oamenilor pe ram ,
se-ncinge soarele în apus de tristețe…
pe drumul ce mergea spre bine -nspre sus,
mai e cineva să ne zică de bine ,binețe?!
——————————–
Alexandrina TULICS
Delafield-Oconomowoc
Wisconsin, S.U.A.