Mă doare pustiul
În țipătul șoaptei te strig, tristă-i odaia de taină
E ceață,tăcere și frig, inima-mi bate sub haină.
Și obosită-s de gânduri în nerostiri de cuvinte
Așez răzlețele stihuri, doar ele să mă alinte.
Împietrite nopți făr’de cer, fără de noi în iubire,
Doar muza-i rămasă-ntre noi,tainic șireată privire.
Poeme m-aplec să îți scriu, noaptea tăcută oftează,
Pleacă cocorii în zare,privirea-n fereastră-i trează.
Doare pustiul din mine, Luna-i redată viorii,
Răpit de neant mi-e gândul, scurs e nisipu-nserării.
Târziul din noapte-l tulburi, în țipătul șoaptei te strig,
Jertfă-n altarul iubirii,nuntire-n ceață și frig.
——————————-
Nastasica POPA
11 septembrie, 2018