BACIUL LITERELOR
(versuri dedicate poetului Petru IACOB
cu prilejul lansării volumului de versuri ”Zbuciumul balanței”)
Baciul
Rimelor pe care,
Numai el știe să le pască,
Ca pe o turmă de mioare,
Pe pășunea
Strămoșească.
Foaia,
Albă ca și zarea,
A crescut ieri grâu pe ea,
Știe cum s-aprindă starea,
Ici și colo
Câte-o stea.
Știe…
A valsa vocale,
La tangouri… priceput,
Și să-învârtă mai la vale,
Hore cum…
N-am mai văzut.
Iarna,
S-a jucat în părul,
Plin de brumă lucitoare
Știe-a naște adevărul,
Aripi care pot
Să zboare.
E un om
De omenie,
Rar de întâlnit pe stradă,
Și-i bolnav… de Poezie,
Ca albina,
De livadă!
Toți îi zic
Frate Petrică,
Și de-ar fi unul cu ranchiună
S-ar supăra… ar ține pică,
Iar el e cer
Cu clar de Lună.
Modest,
Ca un copil din fașă,
Ce gângurește-atât de dulce,
Când stai de vorbă la o masă
Pot zorile,
Să te apuce.
E omul cel
Care zâmbește,
Atât de cald, curat un Tată
Și scrie… viața prelungește,
Senin, frumos,
Ca niciodată.
E zbuciumat,
Ca o balanță,
Orice cuvânt îl cântărește,
Copacul care dă speranță,
Stropit cu lacrimă,
Rodește.
————————–
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
4 mai, 2018