Plâng salcâmii
Știi…atunci când mor părinții
Nimeni durerea nu-ți stinge
Şi te-ntrebi…cu ochii minții,
Plouă, Doamne, ploaia…plânge?
Parcă toate-ți par eterne,
Simți că slabă ți-e voința,
Plâng salcâmii sau sunt semne
Să ne întărim credința.
Tatăl meu, rămâi cu bine,
Moartea ta…e- atât de grea,
Chinul tău prin astă lume,
Plânge mama-n urma ta.
Mama mea, surâs duios
Îmi simți lacrima, cum plâng?
Ceru-i negru…întunecos,
Chiar şi stelele se sting.
Ce s-ar fi întâmplat…dacă
Viu…visezi…sau intrebând
Mama…tata…unde pleacă,
De ce-i iarbă pe mormânt?
Plouă, Doamne, ploaia plânge
Sau e floarea de salcâm?
Nimeni dorul nu mi-l stinge,
Plâng în cimitir…bătrân…
––––––––––
Vasile COMAN
5 mai 2018, Fânari