Dorințe la ceas de răscruce
Bate greu ciocanul în piron,
Cum au scris profeții în Canon,
Plânge cerul, tremură pământul,
Suferă precum un miel Preasfântul…
Lemnul ce cândva catarg s-a vrut
Palmele cu sânge și-a umplut,
Spinul care fruntea-nsângerează
Pentru-o clipă, roză se visează,
Miere vrea oțetul cel din vin,
Sulița, ar vrea să fie crin,
Îngerii, ostași se vor, în zale,
Foc din cer pe oameni să prăvale…
Numai osânditul fără vină
Dându-și duhul, vrea, și e, Lumină…
Trezire
De-atâtea ori, tăcând, m-am blestemat
Și-am susținut că-mi ești complet străin,
De-atâtea ori, ca în trecut Cain,
Spre altul, brațul greu l-am ridicat…
De-atâtea ori, pe doar treizeci de-arginți,
Rob lui Mamona, lacom, Te-am vândut,
Cu gloata, pe Baraba l-am cerut
Si Te-am lovit, ca un ieșit din minți…
De-atâtea ori, străin, la ușa mea
Băteai, Isus, dorind să stăm la cină,
Să îmi aprinzi în inimă lumină…
Dar ușa, încuiată rămânea.
Nu m-ai certat, nu mi-ai adus reproș…
Și totuși plâng…la cântec de cocoș.
Patimi
La foc străin de mine-ai să te lepezi
Cum Petru-odinioară de Iisus,
Când dragostea-ntre noi va fi apus,
Dormind sub ale nepăsării lespezi.
Și vor cânta cocoșii-n podul șurii
În care-ți împleteam cununi de soc,
Te vei jura că nu mă stii deloc
Si ai să-ți vinzi pe treizeci de-arginți nurii.
Mult prea târziu ai să îți plângi păcatul,
Când loc nu va mai fi de vreun demers;
Eu răstignit pe crucea unui vers,
Tu, înviată, vei pleca cu altul…
Nu-mi spune că rămâi…este deagaba…
În ochii tăi, e oglindit Baraba.
——————————
Nicu GAVRILOVICI
6 aprilie, 2018