NU MAI ARE CINI` COLINDE
Zi în răsărit lumină peste munți de piatră sură
Unde brazi-n legănare poleiți în alba bură
Își așteaptă în smerenie vremi ce-aduc cu ele odată
Fulgi de nea în jocul magic înălbind pădurea toată
Într-o liniște împietrită n-auzi glas de astă vară
Ciripit de cânt de păsări, fie-un croncănit de cioară
Sub omătul cât și omul și-a aflat dulcea odihnă
Verdele ce-o să mijească purtând sevi din rădăcină
Spre dorita primăvară în mijiri de flori de gheață
Stau sub ram cum liliecii țurțuri agățați pe-o ață
Până atunci pe văi spuzite de păișul care cântă
Printre ierburi dezbrăcate trece vântul ce cuvântă
Cu a lui arcuș sihastru mângâind vioara vremii
Din copita lor mugită boncănesc în codrii cerbii
Răscolind cărări frunzării de vreo haită de jivine
Luând urma cea mistreață lupi ce calea le-o aține
Sunt flămânzi nevoie mare nu iau urma pe la stâni
Să mai prindă un miel răzleț fugăriți n-lătrat de câini
Se feresc să dea cu ochii de vreun vânător la pândă
Ce i-ar prinde în cătare zădărind zorită fugă
Iacă un urs greoi în mers-ui ridicat în două labe
Rezemat de parcă-n șagă s-ar cinsti cu două halbe
Iar în sat ca și-n pădure nu auzi cum altădată
Jocul glasuri de copii vremea aceea colindată
Să vestească veste mare mare că la Viflaim Maria
A adus pe lume pruncul cum ne spune prorocia
Dai de uși în-ferecate străzi pustii în toată țara
Este-o lume covidită ce-i simțim cu toți povara
Cum ar zice-un șugubăț ”foaie verde de ciment”
Umblă-n limbă a doru-lelii cei ce stau în Parlament
S-amăgească prin minciună că vor face și vor drege
Cum le-ai pus ștampila-n frunte numai dracu îi înțelege
După care nu le pasă ce-au promis au și uitat
Să-și îndestuleze mațul nu au timp de cel sărac
Iară bietul om românul cu necazuri până- grindă
N-are cine să îl ajute ziua bună s-o mai prindă
Și așa vor trece anii ca și ei ne-om duce toți
Ne-amăgim că vine-o vreme și-om scăpa de-atâția hoți
Din păcate sunt doar vise altceva nimic mai mult
Ne rărim ca-așa ni-e datul viața-i doar bun trecut
Poate odat` copiii noștri vor veni din lumea largă
Să își plângă în case goale lacrima în dor de mamă
Și-or vedea că nu e modru să tot fugi din țara ta
Pâinea vieții să ți-o cauți, c-alții s-aibă ce fura
Mulți ne risipesc avutul n-are cine să-i oprească
Parcă nu am fi ROMÂNI într-o țară românească
Nu mai are cini` colinde de crăciun pe la ferești
De te-n-trebi frate ROMÂNE ce ai fost și-acum ce ești?
–––––––––-
Vasile LUCA
Decembrie 2020