Mai am
Mai am povara timpului ce zboară
Ca o dantelă lungă-ntortocheată
Adânci regrete rupte din Nimic
Și pe altaru-vieţi-o nestemată
Mai am tăceri din care mă ridic
Râzând nebun de vremea trecătoare
Cărări bătute-n ceasuri de tristețe
Și pietre-n ele ce le dau culoare
Mai am de-mpărţit cu greierii noaptea
Cu mucul din candelă un strop de căldură
În ierni lungi zăpada pletelor mele
Cu ceasul din urmă o clipă obscură
Dar timpu-i pe sfârşite-a mai rămas
Un înger în amurg pe-o rază-nsângerată
Păianjenii țesând din fire lungi de lună
Lințoliu să acopăr lumina delicată
———————————
Lidia STAN