Atâta veșnicie în calea noastră
Cât ține întinderea zarei albastră,
Și-atâta ură pentru un pumn de vise
Din cer ne cad păsări-îngeri, ucise.
Cuvântul devine instrument de ură
Victimizat să producă doar tortură
Am uitat de iubire și demnitate
Aruncăm din peniță vulgaritate.
Altruismul devine doar utopie
Lumea pare cuprinsă de nebunie
Cumperi cu treizeci de arginți
Suflete de iude în aur poleiți.
Spoiala subțire ascunde minciuna
În pahar întins se toarnă mătrăguna
Mâna de prieten devine capcană
Gata să-ți toarne sare peste rană!
Acestea ne sunt vremurile trăite
Nimeni nu ține cont de inimi rănite
Coatele le folosim un loc să prindem
Și focul dușmăniei îl aprindem!
Bietule om ce iei cu tine peste Stix
Mâine viața ta se sfârșește la punct fix
Lasă în urma ta un cuvânt de bine
Nu răsturna focul din Iad peste tine.
2 octombrie 2019
Noi suntem trecători prin lume
Noi suntem trecători prin lume
Furnici neînsemnate trudind
Luptăm pentru faimă și renume
Ne stingem, cu visul, pătimind!
Ne pierdem viața pentru avere.
Copiii orfani … de idealuri,
Târziu, rămași fără putere
Purtați de ale sorți valuri…
Ne plouă toamna cu nostalgie
Sub ruginiul frunzei căzute,
Șuieră vântul o simfonie
Se-aud triste viori și lăute.
Grăbiți mereu în criză de timp
Iureșul zilelor nu observăm
Când se petrece iar un anotimp
Cu ochii în calendar oftăm.
Noi suntem prin viață trecători
Omule … atât de efemeri,
Niște vremelnici muritori…
Ce repede azi … devine ieri.
4 octombrie 2019
—————————–—–
Sofia Doina GAVRILĂ