Lacrimile dintr-o viață,
numai tu poți să le ștergi
De m-asculți când noaptea tace
în pădurile din suflet,
am să întemnițez o cruce
cu golgotă și cu spini
într-o amforă ce zace
căci doar ea le poate duce,
cât să nu ne știm străini;
într-o amforă de lut,
viața-n mine să-ți ascult…
Și de’or bate răstigniri
cuie peste cerul nins
dintr-o gară părăsită,
mă înalț din rug aprins,
ca etern, să-ți fiu iubită.
Hotărât mi-e timpul rană ;
viața asta nu mai știe
să-și strunească lupii-n ham,
căci mi-e trupul poezie
și-mi stă plânsul tot, în pană !
Tu, când vezi că-mi sângerează
visele bătute-n cuie
pe-o golgotă din destin,
stai pe brațu-mi și visează,
chiar de lacrimile toate,
numai ție, ți le-nchin…
Ia-mă-n brațe și mă mergi,
lacrimile dintr-o viață,
numai tu poți să le ștergi…
Fă-mă cheia din zăvor și deschide- ți porți de dor
„Dacă ai ști că toate punctele cardinale sunt la mine în palme, ai pleca pe harta sufletului să mă cauți.” Ylenia
Și de vrei,
fă-ne aripi de lumină
și ne prinde de doi cai,
fă-ne ciuturi de fântână
să fugim călări spre Rai,
doar când zorii se îngână
și răbdare nu mai ai !
Fă- te lațuri de picior
sau o za dintr-o zăbală ,
fii un hoț de vânător
și cu mine , ochiu-ți spală…
Și de vrei și vrei, te știu,
fă-mă Raiul tău târziu
nins cu flori de mac pe perne,
fă-ne jarul viu sub rug
din iubirile eterne,
sau zăpada dintr-un nins
din cireșii dați în floare,
să uităm că dorul doare !
Fă-ne cruce dinadins
să ne răstignim în ploi,
fă-ne flacăra din noi !
Fă-ne spini și fă-ne cuie,
fă-ne cruci din brațe-crengi
pe-o golgotă ce ne suie
răni iubirilor întregi…
Fă-mă cheia din zăvor
și descuie -ți porți de dor
și de vrei și dori să-mi vii ,
fă-mă rugul și osânda
din iubirile târzii …
Fii arcuș, fă-mă vioară
să înflorim …ultima oară !
——————————–
Elena NEAGU
Octombrie 2019