Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns

Niciodată un singur răspuns

 

Frumuseţea este în noi, chiar dacă

nu vedem asta,

oamenii vând, doar, iluzii,

noi şi noi iluzii, îndatorându-se.

Nu realizează esenţa vieţii,

acel pur şi simplu,

dar, încă, mai putem avea

momente de uimire!

 

Esenţa este separarea de materie,

Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –

Aminteşte-ţi! Niciodată

nu este un singur răspuns,

niciodată nu vei găsi singur răspunsul!

 

Orice obiect luminos lasă o umbră,

Un lup este în tine,

un lup ce poate devora mielul,

în orice moment

– o viitoare gaură neagră –

o ordine care satură haosul

de aştri

şi de ceruri reproduse,

doar dansul îi menţine-n echilibru,

asemeni viorii în care

sunt închise

cântecele ce-şi aşteaptă trezirea.

 

Omul şi-a terminat zborul.

Dureros, şi totuşi, de om

depinde reînvăţarea zborului,

acolo unde timpul s-a oprit,

mereu un izvor va trudi din greu,

mereu un copil va visa lumea,

un cer dintr-un nor,

un munte dintr-o piatră,

o mare dintr-un ochi de apă,

grădini de aur dintr-o floare.

 

Prin fire invizibile, adevărul

ne leagă pe toţi

şi-o imensă suferinţă din iubire.

 

Să căutăm

vapoarele înnămolite la mal

ce-şi aşteaptă ploile uitării noastre

spre-a reveni în larg

sau să aducem marea mai aproape de ele?

––––––––-

Irina Lucia MIHALCA

31 ianuarie 2018

București

One thought on “Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns

  1. „Omul şi-a terminat zborul.
    Dureros, şi totuşi, de om
    depinde reînvăţarea zborului,
    acolo unde timpul s-a oprit…”
    Un final la fel de magnific:
    …”Să căutăm
    vapoarele înnămolite la mal…
    sau să aducem marea mai aproape de ele?”

    Minunate versuri! Felicitări!

Lasă un răspuns