pierdut și singur,
lebădă plutind
printre resturi de vise,
neputând să-și plângă
resemnarea;
un strigăt
ghemuit la marginea infinitului;
un anotimp al uitării
închis între cuvinte simple;
o rugăciune veche,
întreruptă, pe alocuri, de crepusculi;
un drum atavic,
dăltuit în noapte
spre lumină;
adun pe tălpi
noroiul istoriei
ca într-un joc de-a viața,
demiurg germinând existențe goale …
… și sunt
și nu sunt …
—————————————
Alin CUCURUZAN
4 septembrie 2019