Prin vibrații dansează, tăcerea în vuiet
Și-o cădere de stele-n amar potcovite,
Nesfârșită trăire prin fragede clipe
Hârjonite de fluturi, în trup istovite,
Infidelă privire, pe vale un șuiet.
Fără scopuri anume, bezmetică-n gânduri
Sub granitul din munte, cu răni desfăcute,
Pare-un plâns de fecioară,cu fața lividă,
Pe trup, ușor albăstrit, curg bucle plăcute,
Dintr-un Azur despletit, sclipirea-i din prunduri.
Aer fals mai respiră în zbor către seară
Și cu-n glas ca de fiară ce curge la vale,
Urlă a disperare, nimic să-nțeleagă
Adună legendele ce îi stau în cale.
Clocotite izvoare se strâng în cascadă
Ca un voal de mireasă ce lunecă-n hăuri,
Spulberat în cădere de vânturi rebele,
Vrea să spun-o poveste adusă de vremuri,
Cu o fată săracă… prin timp o arcadă.
*****
Vântul tresare timid… în loc se oprește
S-asculte râul doinind legenda miresei…
-Tare de mult a trăit… o fată cuminte
In pădurea de cetini,o fiic-a metresei
Ce-a slujit pe la curte… și singur-o crește!
Se-ascunde de vremuri în ceasuri absente,
De săteni prigonită-n trăiri ologite,
Pe sub creasta de munte și-aduce pe lume,
O mândrețe de fată ce-avea să agite
Ape repezi de munte, cascade-n torente.
În credință și patimi își creste copila,
Mângâiată-i de stele,scăldată de râuri,
Alintată de frasini și poiene cu flori,
Cămășuță-nflorată la mijloc cu brâuri,
Peste umeri curg bucle… i-a pădurii pupilă.
Cât e ziua de lungă, desculță-i prin iarbă
Și-apoi mierla ascultă și-o-ntrece în triluri,
Rozmarin și lavandă, măicuței culege…
Când soarele scapătă, aruncă din voaluri
Mai sus… spre izvoare, de-ncep ca să fiarbă!
Într-o zi,spre amiază, răpusă de soare,
Ar fi vrut să se scalde, către râu alerga…
La mal, un chipeș flăcău, calul său adăpa!
O zări deîndată, murgul își dezlega
E semn…că fata-i plăcea, că inima-l doare.
***
În ochi sclipirea-i vedeai… alergând prin spelunci
Spre izvoare, în munte, doar vântul s-asculte…
-Până mireasă-mi vei fi am să vin zi de zi
Nu pleca fată dragă, prin locuri oculte
Doar de tine știute… Ai să cazi prin văiugi.
Te voi duce tatii, noră să-i fii în casă
Să porți veșmântul de nea cu văl de mătase,
Stăpână-n vechiul conac, să-mi devii mireasă.
Dup-o stâncă de munte, ea se arătase…
-Ah, voinice… voinice, vrei să-ți cad în plasă!
Hai , vino și mă cere, la mama, de-acasă.
E-o casă modestă și-i umbrită de duzi,
Voi purta cămășuță, țesută-n altiță
Dar să-mi aduci doar vălul și-un șirag de hurmuzi
Desculță-am să plec…a pădurii aleasă!
Când zorii se mijiră a venit flăcăul
Pregătit cu-alai…vălul duce-n mână
Avea și mărgelele, albe nestemate…
Dar înspre miez de noapte,fuse lună plină,
Mama-i spuse fiicei…-„Ne purtăm ceatlăul”
Cum alta-n lume nu e, se făcu frumoasă
Ea și-a pus mărgele, peste bucle voalul
Dar plângea în hohote, de suspina valea
Spre izvoare a fugit, aruncând paspoalul
În uimirea tuturor…-„Fata-i inimoasă”
Clocotesc izvoarele, s-a trezit și vântul…
-„Nu te pot iubi așa… că tu îmi ești frate!
Același tată avem, soartă odioasă,
Destinele umbrite din pruncii furate”
Apoi se-aruncă în hău pierzându-și veșmântul!
Doar vălu-n cădere e prins de izvoare
Spulberate mărgele ce picură-n vuiet…
Vântul mai urlă și azi, un nume-n cascadă
E plânsul fecioarei, ne-nțeles e de huiet,
Apa-n mărgele curge la vale-n fuioare!
*metresă-ibovnică
*a prigoni-a persecuta
*patimi-pornire excesivă pentru ceva
*hurmuzi-mărgele din sticlă
*văiugi-vale mică îngistă,puțin adâncă
*ceatlău-(reg)-cruce
*Paspoal-funfă cu care se prinde părul(pamblică)
*spelunci-peștera , grotă
——————————-
Nastasica POPA
5 august 2019