DIALOG
– Cunosc stãrile de agregare ale tale,
suflete.
Pe nesimțite treci
din una în alta.
Una e starea solidã,
tãioasã,
ascuţitã,
daltã sau sãgeatã
îndreptatã împotriva altor suflete.
E starea închiderii în tine
şi e starea de atac.
Alta e starea lichidã
a iubirii,
când îți croieşti drum
spre alte suflete,
spre-a da din prea-plinul tãu.
Ultima e starea de foc
sau gazoasã,
pe care numai poeţii o trãiesc.
Sufletele lor aprind ruguri,
pe care ard cuvinte
ce se evaporã-n eter,
creând albastre stele
sori imenşi
sau lune noi.
Cunoști aceste stãri,
cãci ai trecut prin toate,
suflete al meu!
– Dar cum e cu stãrile de agregare ale morţii?
Pare cã simt uneori
un deget îngheţat
care-mi atinge fruntea,
o rãsuflare de foc
ce-mi şuierã-n urechi
sau parc-o apã neagrã
vrea sã mă înece.
Sã fie oare moartea
care-şi încearcã compatibilitatea
cu starea mea de agregare?
– O, suflete,
iscoditor mai eşti
şi lacom de trãiri,
şi de înãlţãri,
şi de cãderi,
de viaţã şi de moarte!
Trãieşte doar
şi nu-ntreba,
cãci viaţa e un dar divin!
– Dar moartea fi-va tot aşa?..
——————————–
Nela TALABĂ
Galați
29 iunie 2019
(Imagine sursa internet)